Trei, Doamne, și toți trei...

Cel ce-o face ca mine, ca mine să pățească! Am refuzat eu să văd meciul cu băieții, la terasă... De-acum, bucurați-vă voi de fotbal!!!

Dar mai bine să vă spun ce-am pățit!

M-am pregătit și eu ca orice român pentru meciul decisiv la calificarea României în optimi! O lada de bere, cipsuri, alune, fructe, vuvuzele, stegulețe, ce mai, de toate, să sărbătorim cum se cuvine victoria! Cum cu cine să sărbătoresc!? Cu frate-miu, desigur!!! Că-i de mic microbist înfocat, rău de tot, și-a venit la București, să vadă meciul cu mine! Pe nevastă-mea am trimis-o cu fetele, la cumpărături; i-am dat și cardul, să nu cumva să se întoarcă devreme...

Așa, și cum vă spuneam...vine seara meciului cu Albania. Bag și eu berea la rece-n frigider, pregătesc masa cu bunătăți, îmbrac tricoul de la Joma și mă așez, comod, pe fotoliu.

Țâr, țâr, țâr!!! Nu la ușă cum mă așteptam, ci telefonul. 

CE?! Auzi la el, iese cu Verginica, la un film...Tocmai acum, când trebuie să ne calificăm...

Treaba lui...

Îmi desfac o bere rece, rece, așa ca de debut! HAI ROMÂNIA! 

Începe și meciul! Încep și eu să transpir, din ce în ce mai mult, nu numai din cauza căldurii, evident, prietenii știu de ce!!!

Mai desfac o bere, mai înjur, mănânc o pungă uriașă de cipsuri, e 1-0 pentru albanezi, înjur, mai beau o bere rece, apoi încă două. Ăsta-i meci, mă?! Caut alt program, că pe ProTv joacă doar albanezii. Poate și noi am riscat prea mult, jucând cu atacant.

Noroc cu prietenul meu, frigiderul! El nu pleacă nicăieri, nu mă trădează, nu vrea să fiu altfel,  nu are așteptări și nici dezamăgiri. Știam eu că el nu mă lasă la greu... merg bericile astea pe căldura asta, mamă, mamă!!!

A doua repriză. HAI ROMÂNIA!!!

Tătărușanu nimerește poarta corectă. Jucăm la fel, adică deloc. Nu mai am cipsuri, am desfăcut alunele. Wow, merge berea parcă mai bine. Mățel a luat galben, nu va juca în sferturi.

Opa, nu eram eu destul de cătrănit, vine acasă și nevastă-mea cu prietenele ei.

Era cât pe ce să avem o ocazie.

-Vai, e meci! Și ești singur! Noroc c-am venit noi. Cine joacă? Wow, ce ochi are tinerelul ăsta, ați văzut, fetelor?! Cine-i ăla în galben de stă întins pe jos? Cât e scorul, baby? Cine trebuie să câștige?!

Îmi venea să urlu de nervi, nuuuu, ăia de pe teren mă enervau tare, stați calmi, cu ele sunt obișnuit.

Mai sunt încă speranțe. S-a accidentat Alibec! Dacă, prin absurd, am bate Albania, ar fi ca și cum am câștiga la Loto după un cataclism mondial.

Nevastă-mea țipă că se scurge apă din frigider, cică l-am lasat eu deschis după ce-am luat berea. Aiurea! A cobit de cum l-am luat, că ea vrea Liebherr, cu 6 ani garanție, c-are design, inovație și calitate... Mă gândesc acum să-i fac, totuși, o mică bucurie, că doar oferta-i până la sfârșitul lui august.

Băi băieți, când prinde Tătărușanu ar trebui să se pună gol pentru noi, lol! Mai iau o bere. Nu mai e rece, și nici nu e nevoie, pe mine mă trec toate transpirațiile- reci, desigur! 
Mă gândesc c-ar trebui să ne menajăm titularii, peste 4 luni avem meci de calificare. 

S-a sfârsit meciul. Antrenorul Albaniei și-a dat demisia: să bați echipa României cu doar 1-0 e o rușine istorică.
Băieții și-au atins obiectivul: să vină primele de la FRF! Penibili!
Nevasă-mea se plânge că fetele au plecat fără să guste nimic, nici măcar apă rece n-aveam. 
Plec bombănind să văd ce are frigiderul...Parcă nu știu eu - fetele, când vin la noi, rad tot din frigider. Dacă aduc și ele o sticlă de vin, halesc toată brânza bulgărească și nucile pekan. La alea braziliene doar se uită, ridică din sprâncenele alea subțiri, creionate, și decretează: astea cred că constipă!!! 
FRF a anunțat deja primele pentru tricolori: vor veni acasă, pe jos, din Franța.
Oh, amicul meu preferat, frigiderul, e mort. Ca și echipa României, după meciul de azi. Nu răspunde la nicio comandă. Ce mă fac eu fără el? Nici că se putea ca ziua să se sfârșească mai rău. 
Întâi frate-miu, cu Verginica lui, apoi tricolorii cu meciul lor de că... rahat și, la final, prietenul meu cel mai bun, frigiderul. Trei, Doamne, și toți trei...


Preluat de la un prieten, suporter extra/super/mega suparat:
,,La întoarcere din Franța, un oribil accident și întreaga echipă a României ajunge la Porțile Raiului.
- Doamne, eu zic să-i primim pe toți, sice Sfântul Petru.
-Cred că glumești, i-am auzit mereu înjurând.
- Au înjurat, Doamne, dar n-au bătut pe nimeni...”

Tu- Ti- Tu- Rum- Tu- Tu- Tu

Se spune că Elena Băsescu, alias EBA, se cazează la un hotel din Luxembourg, unde se afla în calitate de europarlamentar. Ridică receptorul către oficiu și spune:

- Tu-ti-tu-rum-tu-tu-tu!

Recepționera zice, amabilă, neînțelegând mare lucru:

- Can you repeat, that please?

EBA, din nou, cam răstit:

- Tu-ti-tu-rum-tu-tu-tu!!!

Recepționera îl cheamă, rușinată, pe administrator, pentru că nu înțelege ce spune distinsul europarlamentar. Bineînțeles că nici ăsta nu înțelege mare lucru și-l cheamă pe securistul care-o păzea pe mezină. Acesta le răspunde, mirat:

- Cum, nu știți engleza?!?! Domnișoara a zis foarte clar: ,,Two tea to room 222!”

Invită-ți si tu prietenii seara sau în week-end la o petrecere în grădină sau pe balcon, uitați de ceas sau telefoane, măcar pentru câteva ore și bucurați-vă să vorbiți despre orice vă place, savurând un Ice tea. Fără presiunea timpului, pe-ndelete, la un pahar de ceai cu gust fresh, exotic, se fac cele mai bune glume și se spun cele mai frumoase povești, pe care abia aștept să mi le spuneți.

O vară răcoroasă la fiecare acasă!

Cum faci o casă să devină acasă?

Orice casă poate deveni acasă. Cu siguranță sentimentul de ,,acasă” poate fi construit cu pași mici, dar simpli.

Se spune că ferestrele sunt ochii prin care vezi sufletul unei case. Pe acolo intră lumina, viața, informațiile. Ferestrele te lasă să vezi viața de dinăuntrul casei și, totodată, cu ajutorul lor, casele te ,,privesc” direct în ochi sau, uneori, ferindu-și privirea cu obloane, jaluzele sau draperii grele, colorate. Ferestrele pot face ca o casă să devină ,,acasă” așa cum ochii pot face o persoană să ne fie dragă sau nu.

De fiecare dată când mă gândesc la ferestre, îmi aduc aminte de o povestioară cu tâlc.

,,O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniștit. În prima dimineață din noua casă, în timp ce își savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care își întindea cearceafurile în balcon. 

- Ce cearceafuri murdare întinde vecina noastră pe balcon!... Cred că are nevoie de un detergent mai bun sau poate ar trebui s-o învăț să-și spele cearceafurile! Soțul ei o privi și rămase tăcut. Scena aceasta se repeta de fiecare dată când vecina întindea rufele, timp de vreo câteva săptămâni. După o perioadă, femeia rămase surprinsă văzând într-o zi că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate și îi spuse soțului:

- Privește, bărbate, în sfârșit, femeia asta a învățat și ea să spele rufele! O fi învățat-o altă vecină?

Soțul îi răspunse:

- Nu, draga mea, azi m-am trezit mai de dimineață și am spălat geamurile casei noastre.”

Și de fiecare dată mă gândesc că în viață lucrurile stau exact la fel. Totul depinde de curățenia sufletului nostru, prin care putem ,,vedea” faptele altora. 

Eu, fără îndoială, azi te ,,văd” mult mai bine ca ieri, poate și datorită noilor mei ,,ochi”- pentru că mi-am înfrumusețat casa cu ferestre VELUX, tocmai pentru că știu - VELUX garantează calitatea și încrederea. Toate produsele sunt realizate din cele mai bune materiale ținând cont de cele mai înalte standarde de calitate, fiind concepute pentru a funcționa mulți ani fără probleme de service. Deci, atunci când spui VELUX spui calitate, lumină naturală și aer curat! Am ales numai ferestre VELUX de dimensiuni mari pentru că-mi place foarte mult lumina și ador senzația de spațiu confortabil, inundat de lumină naturală și aer proaspăt. Și, de ce să nu recunosc și pentru partea finaciară - prețul celei mai mici ferestre VELUX este de 4 ori mai mare decât prețul celei mai mari ferestre VELUX. Așa-i că-s în avantaj, nu!? 

Se știe că starea de confort depinde de găsirea combinației perfecte între cantitatea de lumină și împiedicarea gradului de strălucire, astfel încât să se obțină în interior o lumină plăcută sau, din contră, blocarea acesteia.  Nu ne gândim la acest lucru niciodată, dar climatul din locuință poate să facă diferența în ceea ce privește gradul de confort resimțit de noi sau oaspeții noștri. Vara, căldura și zilele însorite sunt minunate, dar lumina solară directă poate încălzi excesiv locuința, ceea ce duce, invitabil, la disconfort termic. Așa că, mai ales în acest anotimp, este necesar să-ți protejezi locuința de aportul excesiv de căldură. Combinația dintre rulourile interioare și parasolarele exterioare e cea mai bună soluție.

Pentru ferestrele mele am ales rulouri VELUX exterioare pentru că sunt singurele care beneficiază de o garanție de 3 ani, fiind concepute având drept criterii funcționalitatea, designul și calitatea finasajelor și a texturilor. Acest tip oprește razele soarelui înainte să ajungă pe suprafața ferestrei, reducând temperatura interioară cu până la 5 grade C, menținând în același timp în interior un climat confortabil în zilele toride ale verii. Și ceea ce-mi place mie cel mai mult este că aceste rulouri sunt transparente, deci pot în continuare să mă bucur de priveliștea minunată de afară pentru că sunt, într-un fel, ,,meteo-dependentă” și  starea mea interioară este, de cele mai multe ori, influențată de natură. Dacă e cald și soare afară, și la mine-n suflet e pace și bucurie.

Bucură-ți și tu sufletul de lumina naturală cu VELUX!

Secretul lumilor astrale dintr-o brățară

Suntem creatori de miracole, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama. Suntem unici, valoroși și puternici, într-un cuvânt magici.

De-a lungul timpului, lumea a fost atrasă de miracol, mergând pe-o cale spirituală ce duce spre iluminare, pace, liniște și înțelegere. Fiecare cultură sau religie și-a asumat simboluri, amulete și talismane purtătoare de noroc, de șansă. Aceste simboluri sunt înrădăcinate în subconștientul uman și îi fac pe oameni să caute obiecte tangibile care să le întruchipeze acasă, la serviciu sau în mașină ca protecție împotriva forțelor negative. Această filozofie a constituit o inspirație pentru literatură, artă, în special pentru bijuterii.

În anul 1994 compania fondată de Mads Kornerup a deschis la Paris un magazin ce purta numele de Shamballa, vânzând bijuterii inspirate din religia budistă. Brățările originale, cele făcute de budiști, erau confecționate din șnur de cânepă și mărgele din lemn sau santal. Shamballa are o profundă semnificație în tradițiile budiștilor tibetani și indieni, bazată pe spiritualitate și inner peace. Nicidecum nu se poate spune că brățările Shamballa sunt adevărate ori false, pentru că de fapt, acest concept provine din antichitate. Brățările pe care le găsim acum sunt o adaptare occidentală după cultura asiatică. 

Majoritatea persoanelor pe care le cunosc poartă cel puțin un obiect ,,aducător de noroc”. Eu încă n-am, nici nu m-am gândit la asta până acum, dar cum în zilele noastre aceste simboluri ale norocului le găsim în aproape toate poșetele doamnelor sau în majoritatea portofelelor domnilor sub forme diferite (de inele, pandantive, portchei) ori ca decorațiuni pentru mașină, ornamente pentru ușa casei, sau binecunoscutele lănțișoare, bratari dama și inele, m-am gândit că e musai să-mi găsesc și eu urgent un talisman.  

Și cum orice fel de simbol al norocului este inspirat de o superstiție, întruchipând speranța și, în același timp, sugerând insecuritatea noastră într-o lume plină de imprevizibil, adoptarea unui simbol personal al norocului nu are nimic rău în sine atâta timp cât ne dăm seama că puterea pe care ne-o dorim ca scut nu se identifică cu însuși simbolul. Eu cred că mai degrabă norocul este reprezentat sau focalizat în obiectul simbolic adoptat. Dacă mintea sugerează că un astfel de simbol protejează de pericolul unui accident și credem din tot sufletul că obiectul simbolic ne va apăra contra unui astfel de eveniment nefericit, puterea de ocrotire își are sălașul în convingerea noastră și nu în simbol. 

Oricum ar fi, îmi doream câteva bratari handmade, dacă imi aduc și noroc (în dragoste), cu atât mai bine! În diferite combinații de texturi, culori și-n număr diferit de bile, aceste brățări garantează bună dispoziție, incredere și energie. Purtând mai multe brățări Shamballa în aceeași ținută îți poți crea un stil inedit, propriu. 

Așa că am pus ochii pe câteva bratari Shamballa superbe care să ajute la echilibrarea chakrelor esențiale din corpul meu și să mă învăluie în câmpuri energetice aducătoare de noroc. Și, dacă vindecă depresia și melancolia, după cum se spune, înseamnă că voi face cea mai bună alegere - și adio stress!

Voi ce talisman aveti?

Cu bagajul la ușă 

Motto: ,,Lumea este ca o carte, iar cel care nu călătorește

 citește doar o pagină” -Sf. Augustin

Călătoriile-s elixirul de care are nevoie sufletul meu pentru a respira. Am nevoie de experiențe și aventuri, de obiceiuri și locuri noi, vreau să cunosc culturi și oameni, am nevoie de călătorii pentru a-mi hrăni sufletul și a-mi umple până la refuz viața cu amintiri. Visez să colind lumea în lung și-n lat, dintr-un colț într-altul, să-mi iau familia și să plecăm oriunde-om dori sau la nimereală (lăsăm degetul să cadă pe hartă, sau pe globul în mișcare), să vedem locuri și oameni noi, să ne pierdem în frumusețea locurilor necunoscute. Călătoriile au devenit pentru noi un stil de viață. Fugim de monotonia urbană ori de câte ori putem, în ultimii ani, din ce în ce mai des, oriunde, doar pentru a lua energie de la locuri și oameni noi. Trăim ca să călătorim și călătorim ca să trăim!

Călătorind, schimbăm mentalități. Intrăm în contact cu lucruri, culturi, fenomene diferite și, inevitabil, ne deschidem mintea. Acceptăm că dincolo de noi există și altceva, există alte tipologii de oameni, alte obiceiuri, alte religii, alte culori. Și devenim mai toleranți, mai înțelegători, în momentul când intrăm în contact cu această diversitate, trecem dincolo de limite, de bariere și devenim mai buni.

În august ne-am propus să mergem cu prietenii în Deltă. La pescuit și recreere. Să vedem frumusețea naturii, să ascultăm poveștile lipovenilor. Pe cărări necunoscute, în sălbăticie.

Orice călătorie poate fi destul de stresantă, mai ales dacă destinația este necunoscută. Nu știi cum sunt drumurile, nu știi dacă mașina ta face față, iar dacă ești o persoană foarte calculată, toate acestea te stresează. Și tu ai nevoie de călătorii fără stres.

Cea mai mare teamă, de fiecare dată când plecăm într-o călătorie, este legată de transport, de mașina personală, adică, pentru că nu este tocmai nouă, teama cea mai mare este să nu ne lase-n drum, așa cum s-a întâmplat vara trecută, spre mare. Salvarea noastră a fost atunci New Kopel Group, o firmă de închirieri mașini. Și recunosc că am mai apelat de foarte multe ori la ei pentru că am fost mulțumiți de serviciile lor. 

Cu siguranță, atunci când închiriezi o mașină, economisești, cel puțin, bani și timp. Pentru cei care preferă să călătorească cu mașina, să închirieze una, e opțiunea cea mai fericită: nu uzezi mașina personală, călătorești în ritmul tău și, mai ales, economisești bani (gândește-te doar la taxe, asigurare, întreținere). Iar o mașină închiriată de la SIXT Rent a Car este o afacere foarte bună (prețurile pornesc de la 33 euro/zi)!

Tu unde pleci vara aceasta?

Telefonul meu vrea WowFixit!

Știți deja că toate telefoanele mele m-au urât. Cum le luam, nu trecea o săptămână și ba îi zgâriam ecranul, ba îi spărgeam carcasa, ba nu reușeam să-i lipesc folia ca lumea, chestii de-astea nostime, care mă costau în primul rând bani, apoi timp și nervi, cu duiumul!!!

De ceva timp am găsit pe net un produs care-mi garantează că nu voi mai avea deloc probleme cu telefonul. Nu e ceva care să mă schimbe pe mine! Nu, nu... Am găsit o soluție WoW pentru telefon!!! E vorba de WowFixit!

WowFixit este un gel special, menit să sporească rezistența dispay-ului și să-l protejeze de zgârieturi și lovituri. Se poate folosi pe smartphone-uri, tablete, camere foto, chiar și pe lentile foto, acoperind orice ecran sau suprafață din sticlă cu un strat impermeabil, antibacterian și non-toxic, foarte solid. Deși doar de câteva luni pe piața românească, a reușit să câștige numeroși simpatizanți. Chiar Buzdugan și Morar garantează pentru acest produs wow! 

Pachetele WowFixit conțin 3 servețele: unul îmbibat în alcool, folosit pentru a curăța ecranul, un șervețel îmbibat cu soluția fermecată cu care trebuie să frecăm timp de 90 de secunde display-ul și o cârpă din microfibră cu care se îndepărtează excesul uscat. Acel strat cică va fi foarte rezistent și va proteja telefonul meu timp de un an. 

E OK! Parcă m-a convins și pe mine!

O singură nelămurire am... cum se dă jos stratul de silicat de titan după ce ,,expiră” garanția!? Că doar nu se evaporă pur și simplu după un an...

Voi ați folosit acest produs? Este WoW?!

Sunetul mai tare

Motto: Muzica purifică sufletele de praful vieții cotidiene

-Berthold Auerbach

Să repetăm împreună: 
,,Discoteca e prea mică...
Discoteca e prea mică să mai sar în cap!
Bagă sunetul mai tare dacă vrei să te combini.
Bagă-ți capu-n difuzoare, bagă-ți capu-n vecini
Sunetul mai tare să se-audă peste tot
Să se-audă din mașină dacă stai la stop.”

Băh, nu că mă laud, dar ați ascultat Vița de vie la un Evolio Xound Pro? Nu-ți mai trebuie nici club, nici discotecă! Ai sunet bun, lumini și dacă ai și prietenii aproape, atmosfera e aceeași.

Și să nu spui că n-ai auzit de Evolio, că te faci de râs! 

Brandul Evolio este unul din cele mai importante nume din industria de IT&C din România, ce se face remarcat prin calitatea produselor și a serviciilor de garanție oferite. Compania este recunoscută pentru produsele multimedia, de telecomunicații și siteme de navigație GPS, bazate pe cele mai noi tehnologii, la cele mai bune prețuri.

Iar Xound Pro este o alegere excelentă! 

Să-ți spun și de ce: pentru că are un design futurist, elegant, o funcționalitate complexă și un sistem de sunet de înaltă calitate. Gadget-ul are un touchpanel colorat, iluminat din interior cu led-uri, astfel că se poate schimba culoarea ambientală (concept, practic preluat de la Philips) în funcție de starea de spirit și de moment. Își face treaba pe timpul zilei, dar pe întuneric poți să-i apreciezi cu adevărat calitațile. Cool, nu?! Și-ncă ceva la fel de mișto! Acest sistem folosește tehnologia XoundBoost, boxele Evolio redând un sunet de înaltă fidelitate, de la cele mai joase frecvențe până la cele mai înalte note 2x6W, astfel încât experiența ta audio va fi net îmbunătățită.

Sistemul poate fi conectat cu ușurință la orice smartphone sau tabletă, prin bluetooth, port audio universal sau direct de pe stick USB ori card de memorie; redând astfel muzica preferată într-un mediu stereo impecabil. 
E un gadget competitiv, care își găsește ușor utilitatea acasă, în vacanță sau la muncă, unde șefa/ul va fi, cu siguranță, impresionat/ă, mai ales că are și alte funcții cu care să se ,,laude”: alarmă, ceas și radio, calendar. 

Și apropos, azi dimineață la 3 a venit un vecin la mine la ușă:
-Nu pot să cred cât de tare se aude muzica la tine!
-Mulțumesc frumos! i-am zis. E de la XoundPro...basul e fantastic!

...și te asigur și pe tine că așa este.

Îl recomand cu încredere - mie-mi place foarte mult - design compact, sunet de înaltă calitate, lumină ambientală și ceea ce e, poate, cel mai important, are un preț special (acum îl găsești și cu o reducere de până la 100 de lei).

Și știi cum se zice- muzica este prea tare doar atunci când nu mai auzi vecinii cum îți bat în perete. La mine nu e cazul, eu nu stau la bloc! :P

Sunetul mai tare

Motto: Muzica purifică sufletele de praful vieții cotidiene

-Berthold Auerbach

Să repetăm împreună: 
,,Discoteca e prea mică...
Discoteca e prea mică să mai sar în cap!
Bagă sunetul mai tare dacă vrei să te combini.
Bagă-ți capu-n difuzoare, bagă-ți capu-n vecini
Sunetul mai tare să se-audă peste tot
Să se-audă din mașină dacă stai la stop.”

Băh, nu că mă laud, dar ați ascultat Vița de vie la un Evolio Xound Pro? Nu-ți mai trebuie nici club, nici discotecă! Ai sunet bun, lumini și dacă ai și prietenii aproape, atmosfera e aceeași.

Și să nu spui că n-ai auzit de Evolio, că te faci de râs! 

Brandul Evolio este unul din cele mai importante nume din industria de IT&C din România, ce se face remarcat prin calitatea produselor și a serviciilor de garanție oferite. Compania este recunoscută pentru produsele multimedia, de telecomunicații și siteme de navigație GPS, bazate pe cele mai noi tehnologii, la cele mai bune prețuri.

Iar Xound Pro este o alegere excelentă! 

Să-ți spun și de ce: pentru că are un design futurist, elegant, o funcționalitate complexă și un sistem de sunet de înaltă calitate. Gadget-ul are un touchpanel colorat, iluminat din interior cu led-uri, astfel că se poate schimba culoarea ambientală (concept, practic preluat de la Philips) în funcție de starea de spirit și de moment. Își face treaba pe timpul zilei, dar pe întuneric poți să-i apreciezi cu adevărat calitațile. Cool, nu?! Și-ncă ceva la fel de mișto! Acest sistem folosește tehnologia XoundBoost, boxele Evolio redând un sunet de înaltă fidelitate, de la cele mai joase frecvențe până la cele mai înalte note 2x6W, astfel încât experiența ta audio va fi net îmbunătățită.

Sistemul poate fi conectat cu ușurință la orice smartphone sau tabletă, prin bluetooth, port audio universal sau direct de pe stick USB ori card de memorie; redând astfel muzica preferată într-un mediu stereo impecabil. 
E un gadget competitiv, care își găsește ușor utilitatea acasă, în vacanță sau la muncă, unde șefa/ul va fi, cu siguranță, impresionat/ă, mai ales că are și alte funcții cu care să se ,,laude”: alarmă, ceas și radio, calendar. 

Și apropos, azi dimineață la 3 a venit un vecin la mine la ușă:
-Nu pot să cred cât de tare se aude muzica la tine!
-Mulțumesc frumos! i-am zis. E de la XoundPro...basul e fantastic!

...și te asigur și pe tine că așa este.

Îl recomand cu încredere - mie-mi place foarte mult - design compact, sunet de înaltă calitate, lumină ambientală și ceea ce e, poate, cel mai important, are un preț special (acum îl găsești și cu o reducere de până la 100 de lei).

Și știi cum se zice- muzica este prea tare doar atunci când nu mai auzi vecinii cum îți bat în perete. La mine nu e cazul, eu nu stau la bloc! :P

Fotografia de nuntă în București, un vis devenit realitate 

Se spune că meseria este brățară de aur! Îți place ce faci, vei reuși de fiecare dată să te remarci și să primești laude direct proporționale cu efortul depus. Așa e peste tot! Și nu cred că există în lume meserie mai frumoasă ca a fotografului- job-ul lui e să imortalizeze emoțiile evenimentelor fericite din viața noastră, la un moment dat.

Nu mi-am închipuit niciodată că fotografii pot avea așa de multe frustrări. De ce-am făcut această remarcă?! Să vă povestesc... Prietena mea căuta de ceva timp un fotograf nuntă, nu avea pretenții exagerate, evenimentul este abia anul viitor; voia, așadar, să testeze într-un fel ,,piața”. A întrebat la prieteni, cunoștințe, neamuri, nici nenea Google n-a fost uitat. A văzut sute de portofolii cu mii de imagini foto video nuntă, dar nu era ce voia ea cu adevărat. Dezamăgirea cea mai mare a fost când câțiva fotografi (și n-au fost puțini) au luat-o peste picior când a cerut un plus de informații față de portofoliul prezentat. Și vă asigur că n-a cerut explicații exagerate niciodată, nici n-a vrut să știe dacă se poate ca fotografiile să-i fie făcute într-un picior și cu arătătorul în nas. Dar, apopos, dacă vă doriți neapărat așa ceva, vă pot da nu una, ci mai multe adrese. Întreba și ea ce oferte au la pachetele foto video nuntă. Nimic nelalocul lui, după părerea mea. Sau de numărul minim de cadre, câte printuri are albumul digital, dacă stick-ul USB este personalizat, chestii de genul acesta, înțelegeți voi...
Și domnii fotografi au sărit ca arși, imediat: ,,Suntem cumva la supermarket?”; ,,Eu sunt profesionist, nu fotograf nuntă și-atât, nu am promoții!”; ,,Am aparatură performantă, n-am primit-o cadou de Crăciun și nici back-up-ul nu mi l-a adus Iepurașul! Eu nu sunt din aceia care vin în trening la nuntă.”; ,,Pe site scrie ,,fotograf nuntă București”, eu nu filmez la cort, în fundul curții”; ,,De ce căutați oferte de nuntă? Nunta dv. este la ,,ofertă”?”, etc. 
Domnilor fotografi, ne stabilim bugetul pentru foto video nuntă nu în funcție de piață, ci în funcție de câți bani avem disponibili pentru așa ceva. Dacă am 300-400 de euro pentru fotograf, o să caut pe cineva care se înscrie în acest tarif, dar pot întreba și fotografi ,,mai scumpi”, că este doar o întrebare, nu o jignire. 
Atunci când plătesc un serviciu, sincer, nu prea mă interesează cât cheltuie prestatorul pe materialele lui. E vorba, până la urmă, de un produs finit care arată, în mare parte, la fel (mă refer la calitatea hârtiei, a dvd-ului, etc, nu la calitatea fotografiei). Adică, pe înțelesul tuturor, nu mă interesează pe mine, ca beneficiar, dacă fotograful are aparat de 2000 de euro și obiective de încă 5000, dacă Photoshop-ul are licență sau nu (unul i s-a plâns că poartă ochelari de la câte coșuri a trebuit să șteargă de pe fața mireselor și a domnișoarelor de onoare). O poză bună iese din cameră, nu din photoshop. Eu zic că valoarea unei fotografii este dată în proporție de 75% de fotograf, doar restul de aparatură. Nu mă deranjează dacă e meseriaș și folosește un aparat de 500 de euro, cu tot cu obiective, nu e treaba mea (și nu e treaba mea nici câți bani dă pe haine ca să vină la mine la nuntă,  și nici dacă el se crede sau chiar este, cel mai bun fotograf nuntă București). 
Oricum, prietena mea era tare dezamăgită. Am liniștit-o spunându-i că până la nuntă mai are destul timp și că va găsi sigur un fotograf nuntă care s-o facă să exclame WOW! Vrea la nuntă să fie ca o prințesă, nu pentru că este frumoasă (așa o minte mă-sa), ci pentru că în ziua cu pricina vrea să sclipească, la propriu! Și fotografiile să-i ,,memoreze” zâmbetul, bucuria, strălucirea! Vrea fotografii perfecte și-un fotograf profesionist.  

Apoi mi-am amintit de fina mea, care se lăuda peste tot cu pozele de la nuntă. Un fotograf nuntă București care i-a făcut nu doar poze frumoase, ci, așa cum spune ea, i-a dăruit amintiri memorabile, frânturi intangibile de bucurie. Era exact ce căuta și prietena mea.  Sper să fie și ea mulțumită de rezultat, la final.

Din dragoste pentru cărți

Știti că sunt o persoană căreia îi place să citească. Orice, de la cărți de specialitate la povești pentru copii. 

Ador să le citesc copiilor. La școală cele mai îndrăgite ore sunt cele de lectură. Într-un fel, le-am insuflat și elevilor mei această dragoste pentru CARTE. Avem în clasă și un dulăpior plin cu reviste, cărți, culegeri, atlase: fiecare elev a adus, de-a lungul anilor, câte o carte, astfel încât dulăpiorul nostru a devenit neîncăpător. 

Ne-am gândit că n-ar strica dacă ne-ar ajuta cineva să facem niște rafturi suspendate pentru cărțile noi. Copiii erau super-încântați de idee! 

L-am rugat pe nenea maistru să ne ajute și el a venit imediat cu trusa lui minune, plină cu scule electrice, care mai de care mai zgomotoasă și mai  hilară. Copiii îl priveau fermecați! Toți băieții voiau să se facă ,,nenea maistru” și fetițele vânzătoare de ,,chestii din astea tari”. 

Și pentru că doream ca rafturile noastre să arate un pic ,,mai altfel” l-am rugat să ne facă o ,,bibliotecă-copac”. 

Nu vă spun cât de încântați au fost elevii mei!

,,Cărțile sunt copiii copacilor!”- a spus așa de frumos o fetiță asezând cu grijă volumele de povești și poezii, printre ramuri.

Ce idei îmi dați pentru o altă mini-bibliotecă școlară?!

Cu sau fără coroniță la clasa I ?!

Încă de mic, copilul află din povești că doar cei puternici, cei mai buni și cei mai viteji (regii, reginele, prințesele și prinții) poartă coroană. Însă, prin curaj și înțelepciune poate ajunge să poarte coroană și cei care nu s-au năcut cu rang înalt. 

Coronița, simbolul cu care sunt premiați elevii ce au obținut mediile/calificativele cele mai bune la sfîrșitul anului școlar, vine din Grecia antică, din vremea olimpiadelor, unde campionii erau recompensați cu o cunună de lauri. Școala românească a introdus coronița ca simbol al recompensării valorii, încă din timpul lui Spiru Haret, în 1879. Ea apare și în literatura românească, unde multe personaje pomenesc de coroniță (de ex. Marin Preda în Moromeții).

Atunci, vă întreb, ce poate fi mai valorizant pentru un copil decât coronița, elementul distinctiv al premiului întâi? Această coroniță pusă pe capul unui om reprezintă garanția că el este cel mai important; iar pentru copii este un lucru extraordinar să fie recunoscuți ca ,,cel mai bun”, mai ales că mentalitatea de învingător știm că se formează de la vârste mici. 

Am citit de curând un articol în care se spunea că ,,toți copiii merită coroniță în clasa I”. Ca învățătoare (și nu este doar părerea mea) cu o vechime de peste 20 de ani, vă spun că nu sunt de acord DELOC cu această afirmație! 

Este total greșit, chiar! 

Care să fie, oameni buni, atunci, sistemul de valori pe care-l promovăm? Să nu mai dăm premii la copiii merituoși, să nu mai ierarhivăm munca și inteligența? 

Nu ne naștem egali, nu suntem la fel de buni, la fel de performanți. Și, până la urmă, nu toți copiii trebuie să termine o facultate, avem nevoie și de meseriași care să ne monteze rapid niște obiecte sanitare,  de mâini pricepute care să ne tundă sau de bucătari pricepuți. Și în România nu există ,,facultate de bucătari”și nici nu trebuie! Poți fi cel mai bun numai dacă îți place ceea ce faci.

Și cu siguranță, competiția nu poate să ducă decât la progres. 

Sincer, ce dacă unii din picii mei vor fi nefericiți că nu au coroniță la sfârșitul anului școlar? Trebuie să înțeleagă că dacă muncesc mai mult, o vor primi și ei. Ce realizăm dacă dăm coronițe tuturor? Oricum, cel ce a primit-o pe nedrept nu va învăța mai mult, dimpotrivă, se va considera egalul celor care au muncit din greu un an de zile. Școala trebuie să pregătească copiii pentru viață. Școala nu trebuie să pună semnul egal între leneș și harnic, între deștept, priceput și nepriceput, între cel ce vine zi de zi la școală și cel care o frecventează sporadic. Dacă nu ar exista calificative, note, premii, diplome, insigne, chiar și o bilă albă la sfârșitul orei; este posibil ca la un moment dat să nu mai funcționeze principiul competiției. Ceea ce nu este deloc benefic, întrucât competiția este cheia succesului, motorul cu ajutorul căreia elevii, și nu numai ei, reușesc să facă eforturi mai mari pentru a fi cei dintâi. Copiii întotdeauna au nevoie de concret, iar aceste lucruri palpabile (diplomele, coronița, etc.) îi fac să se simtă cu adevărat învingători. Psihologii compară aceste obiecte valorizante cu ceea ce la adult reprezintă ceasul, îmbrăcămintea sau mașina de firmă. 

,,Premiile sunt o mândrie pentru cei care învață bine și pot fi un stimulent pentru cei care nu au luat un premiu, dar care sunt motivați astfel să aibă și ei rezultate bune în anul școlar următor.”-Laura Goran Băzărea, psiholog. Coronița e bine să fie păstrată, pentru a-i aminti copilului că a fost premiant. Diplomele, premiile, medaliile sunt de mare ajutor în dezvoltarea personalității copilului, fiindcă reprezintă ancore ale succesului. Vâzînd diploma de anul trecut, de exemplu, există o probalitate mai mare ca elevul să-și dorească și anul viitor o performanță asemănătoare.

Eu am hotărât să dau anul acesta coronițe numai celor care au FB ,,pe linie” și diplome celorlalți. La toți, chiar dacă e doar pentru disciplină.

Voi ce părere aveți - cu sau fără coroniță la clasa I?

Călătorește confortabil și în siguranță

Atunci când închiriezi o mașină economisești bani și timp. Pentru că trăim în era vitezei, este normal să căutăm soluții ca să valorificăm fiecare secundă. Lumea resimte din ce în ce mai mult nevoia de siguranță, de control, dar și cea a unei viteze din ce în ce mai mari de desfășurare a evenimentelor - de la viteza conexiunii la internet și până la capacitățile hardware ale telefonalor inteligente, absolut totul este caracterizat de rapiditate. 

Dorința de a face totul mai repede, mai bine și mai eficient a condus la o nouă treaptă a evoluției, dând naștere astfel la standarde ridicate, cerințe mai avansate și rezultate din cele mai impresionante. Rapid, am depășit vremea autoturismelor cu câțiva cai putere, ajungând la o putere de zeci și sute de cai din motoare cu o capacitate cilindrică din ce în ce mai mică. Este vremea mașinilor inteligente ce au început să facă primii pași spre a se conduce în totalitate singure. Dar pînă la acel nivel, trebuie să ne mulțumim cu tehnologii ca menținerea automată a vitezei de croazieră, parcarea automată, recunoașterea benzilor și semnelor de circulație, recunoașterea coliziunii și multe altele care ne ajută să circulăm în siguranță, corect și relaxant.

Datorită nevoii tot mai mari de mobilitate, control și siguranță în trafic s-a dezvoltat rapid o nouă ramură a industriei auto, cea a închirierilor auto. Oamenii se văd din ce în ce mai puțin legați de autoturismul personal, preferând în schimb să închirieze unul când situația o impune, eliminând grijile ce vin odată cu deținerea unui autoturism și făcând  importante economii prin alegerea unei astfel de soluții (taxe, întreținere, asigurare). De fapt, unul din cuvintele cheie ale vieții cotidiene este ,,confort” cu c mare. De aceea închirierea unei mașini are ca principal scop obținerea confortului, a mobilității și nu în ultimul rând, a siguranței. Sunt destule situații speciale care te țin departe de autoturismul personal și astfel cauți soluții ajutătoare cât mai avantajoase. O detașare temporară, un program de pregătire în altă localitate sau chiar în altă țară te pun în situația de a intra în lumea serviciilor de închirieri auto, o soluție pe cât de la îndemână, pe atât de comodă și eficientă. Astfel de servicii de închirieri de mașini sunt din ce în ce mai solicitate în ultima perioadă și oferă confort, rapiditate, dar mai ales flexibilitate și independență- posibilitatea de a te deplasa la orice oră și pe orice distanță, oriunde și oricând, fără a mai depinde de transportul în comun sau de serviciile de taxi. 

Din punct de vedere al locațiilor de preluare-predare, segmentul închirierilor auto care au ca locație aeroporturile cunoaște o dezvoltare din ce în ce mai mare, facilitînd conexiunea cu orașele mai mici. Fie că pleci o săptămână, două sau câteva luni, astfel de servicii de tip rent a car îți sunt la îndemână. 

Prima dată când am apelat la o firmă de închirieri auto a fost când am venit împreună cu prietenii mei, din Germania și ne trebuia rapid un transport din aeroportul Otopeni, de 8 locuri. Știam că domeniul serviciilor rent a car s-a dezvoltat impresionant în ultimii ani și la noi în țară, pe piață existând un număr destul de mare de firme de închirieri. Pe de-o parte acest lucru înseamnă că potențialii clienți au de unde alege, dar, cum a fost și în cazul nostru, această ofertă generoasă a îngreunat alegerea serviciilor unei anumite firme. Pot spune că am avut noroc să găsesc de prima dată o firmă serioasă de închirieri mașini Otopeni, o firmă care se dezvoltă permanent și care oferă servicii de calitate, care are un parc auto generos și modele variate care să acopere o gamă largă de cerințe, la cele mai bune prețuri. Cei de la rent a car au fost foarte drăguți și ne-au oferit gratuit un GPS și un scăunel de mașină pentru copii. Unul din avantaje este și acela că șoferul adițional este întotdeauna gratis și că mașina poate fi adusă sau trimisă și în localitățile adiacente, unde livrarea se poate face și la un hotel din oraș.

Pentru că am fost foarte încântată de ofertele pe care mi le-au făcut de fiecare dată, m-am gândit să închiriez o mașină și pentru vacanța de o săptămână în Grecia, din luna august.

Voi cu ce alegeți să călătoriți pentru vacanțele în țară sau în străinătate?

Sportul meu preferat - sportul alb

Motto: ,,Am considerat întotdeauna tenisul de câmp 

drept o luptă în arenă între doi gladiatori 

care au rachetele lor și curajul drept arme”

- Yannick Noah

Tenisul este denumit ,,sportul alb”și este considerat un sport elitist și scump. Pregătirea unui sportiv necesită echipament costisitor, terenuri corespunzătoare, antrenori specializați. De aceea toți sportivii caută un magazin de tenis de câmp de unde să poată cumpăra lucruri de calitate la cele mai bune prețuri. 

În tenis crești greu și cazi ușor! Specialiștii din sport consideră că este unul din cele mai solicitante sporturi pentru psihic, fiind foarte greu de revenit după câteva mingi sau seturi pierdute. Presiunea este foarte mare, pentru că după ani de zile de pregătire, poți pierde totul în câteva minute iar prezența la următoarele competiții fiind incertă. Competițiile se desfășoară în diverse locuri în lume, costurile deplasărilor nefiind deloc mici. Și totuși sunt mulți iubitori ai tenisului, practicând de plăcere acest sport, nu neapărat pentru competiții.

Tenisul este un sport nobil și curat cu rădăcini în mânăstirile franceze ale secolului al XII-lea unde călugării jucau cu mâinile goale un joc asemănător cu pelota, lovind o minge cu palma (jeu de paume- joc cu palma). De aici s-a extins ulterior în lume - prima inovație fiind introducerea unei mănuși pentru protecția mâinii. În secolul al XVI-lea au intrat în scena rachetele de tenis, care s-au păstrat până în zilele noastre cam în aceeași formă.

Charlotte Cooper- prima femeie care a câștigat titlul olimpic în anul 1900

La sfârșitul secolului al XIX-lea tenisul era un sport destinat în exclusivitate elitelor. Fotbalul era pentru săraci în timp ce tenisul era considerat sportul celor bogați. Culoarea albă a fost introdusă în acest sport de doamnele și domnișoarele acelor vremuri, care purtau haine albe, participând la joc îmbrăcate ca pentru o mare ocazie. Cu timpul albul a fost adoptat și de bărbați. De fapt, albul imaculat al echipamentelor a dăinuit până aproape de 1900, fiind impus cu strictețe chiar de textele de regulament și acceptat în unanimitate.

Primii care au abdicat de la această culoare au fost cei 8 eleganți (the handsome eight), jucători profesioniști ce aparțineau grupării lui Dave Dixon, in 1968. 

Apoi, Arthur Ashe, tenisman de culoare, a apărut la Rolland Garros, în 1972, într-o bluză de culoare galben-pal, sfidând astfel regulile stricte de la Paris. La Wimbledon, în același an, Rosemarie Casals era obligată de arbitru să își schimbe echipamentul, din cauza unui micuț desen colorat. 

Cu timpul, televiziunea în culori, împreună cu marii creatori de modă au impus apariția culorii în tenis, precum și diversificarea coloristicii utilizate. Echipamentul alb este deja o amintire melancolică, echipamentele având în zilele noastre culori diverse, în primul rând pentru o mai ușoară identificare a jucătorilor. Totuși, mai există mulți adepți ai tenisului care mai susțin în continuare albul. Orice s-ar spune,  alb sau colorat, tenisul rămâne același sport alb, dintotdeauna. Și, indiferent de culoarea tricourilor, istoria și tradiția conferă tenisului statutul de sport al eleganței și rafinamentului, redată de acel alb fără pată din epoca romantică a jocului.

Fără îndoială cel mai îndrăgit și celebru tenisman român este Ilie Năstase, numărul 1 mondial în 1972 și 1973. Printre cele 57 de titluri pe care I. Năstase le-a câștigat de-a lungul carierei se numără US Open în 1972m Roland Garros în 1973. La dublu a câștigat turneele de la Wimbledon în 1973, Roland Garros în 1970 și US Open în 1975. A câștigat de 4 ori Turneul Campionilor în anii 1971, 1972, 1973, și 1975. Pentru echipa de Cupa Davis a României a jucat un număr de 146 de meciuri de simplu și dublu, câștigând 109. Alături de Țiriac a fost finalist al Cupei Davis de 3 ori- în 1969, 1971 și 1972. Alți jucători celebri, pe lângă Ilie Năstase și Ion Țiriac, sunt Florin Segărceanu, Victor Hănescu, Andrei Pavel, Răzvan Sabău, Horia Tecău, Marius Copil, Gabriel Trifu. La fete ne-au produs bucurie cu jocul lor, de-a lungul timpului, Virginia Ruzici, Ruxandra Dragomir, Sorana Cârstea, Irina Spârlea, iar în prezent speranțele românilor sunt îndreptate spre Simona Halep.

Vă place tenisul? Ce sportiv român îndrăgiți?

EU SUNT 12!!!

Toată nebunia pentru mine a început de la ultima partidă a României înainte de Euro: România-Georgia. Pentru bilete mulțumesc prietenilor mei de la Penny. Se știe - Eu sunt 12- VIP, adică! ;)

Naționala României a învins cu 5-1 selecționata Georgiei. Practic, meciul a început de la 2-0 pentru echipa noastră: Adi Popa a profitat de o eroare a lui Dvali și a deschis scorul în minutul 2, după care Amisulașvili a avut o intervenție nefericită la centrarea lui Raț și-a trimis mingea în propria poartă. Au mai înscris Claudiu Keșeru, Gabriel Torje și Nicolae Stanciu. Un meci frumos care anunța o evoluție bună la Euro.

Am răgușit de cât am strigat: HAI ROMÂNIAAA!!!

Dar asta n-a fost tot: marea pregătire pentru EURO abia acum începea cu adevărat: ne plecau băieții în Franțaaaa! Noi rămânem acasă, să facem galerie aici, din Mall! :P

Bagaje, stegulețe, vuvuzele, tricourile Joma de la Penny,  aparatul de fotografiat, trebuia să strângem tot, să nu uităm nimic! Ultima lor oprire va fi în fan-zone-ul de la Paris. Hai România!

S-au întâlnit cu Smiley și Pavel Bartoș, cu Miodrag Belodedici și Ion Vlădoiu; au făcut poze speciale, s-au pictat pe față. Atmosfera a fost super! Meciul, pe măsură. Chiar dacă am pierdut, francezii ne-au aplaudat, ne-au strâns mâna și au cântat și dansat cu noi! Le-am arătat că românii știu să joace fotbal, dar și să se distreze!

Abia aștept meciul cu Elveția- sunt sigură că învingem cu Albania! Este foarte probabil ca după partidele din runda a doua să cunoaștem deja, în mare parte, raportul de forțe din grupă.

Voi cum și de unde susțineți echipa națională??

RECOMPENSA ȘI PEDEAPSA 

ÎN EDUCAȚIA COPILULUI

Sistemul recompensă-pedeapsă nu este nici pe departe o temă nouă în dezbaterile pe teme legate de educația copiilor. 
Odată cu nevoile fiecărei generații de părinți se reinventează, aceștia fiind nevoiți să-și creeze propriul sistem de educare al copilului, în funcție de diverși factori care transformă meseria de părinte într-o adevărată provocare.

Oferim sau nu recompense copiilor?! Toți părinții încearcă să găsească răspunsul, la un moment dat. Pedepsele și recompensele se regăsesc în universul nostru cotidian- dacă traversăm pe roșu-primim amendă; muncim pentru o anumită sumă de bani și, uneori, pentru satisfacția proprie. De ce nu am încerca să-i pregătim pe cei mici să se comporte corespunzător când vor deveni adulți?

Știm cu toții că nu există nicio rețetă perfectă în educație. Cu cât îți cunoști mai bine copilul sistemul de recompensare-pedepsire poate funcționa foarte bine. Întotdeuna cei mici trebuie să știe ce se așteaptă de la ei. Dacă nu se observă nicio schimbare în comportamentul celor mici, nu trebuie ca părinții să renunțe ci trebuie căutați alti stimuli, cât mai potriviți pentru copii.

Atunci când promitem recompense copilor nu facem altceva decât să stabilim niște standarde care trebuie atinse. Dacă standardele sunt atinse, atunci copilul primește ceva (de obicei, acel,,ceva” este un lucru pe care și-l dorește foarte mult: bicicletă, jucării, o excursie, etc). Pedepsele funcționează, de obicei, după aceleași principii, numai că ele se dau atunci când standardul respectiv nu a fost atins. Și pentru ca ele să aibă efect rapid, i se ia, de obicei, copilului, ceva la care ține foarte mult. La prima vedere totul pare foarte simplu și rezultatele sunt imediate. Recompensați sau pedepsiți, copiii devin imediat mai ascultători și par să facă progrese rapide. 

Părinții trebuie să fie pedagogi inventivi, răbdători, moderni și, nu în ultimul rând, prieteni cu cei mici pentru a găsi cea mai potrivită metodă pentru a stimula copilul.

Este doar o părere, nicidecum un sfat. Fiecare părinte își crește copilul cum crede că e mai bine. Am ținut, totuși, să spun toate acestea pentru că o foarte bună prietenă de-a mea era supărată pe soțul ei pentru că nu voia să-i ia ceva băiatului care a terminat cu 10 clasa a XII-a. Bărbatul a motivat spunând că băiatul a învățat pentru el, nu pentru a face vreun favor părinților, nicidecum pentru a fi recompensat cu ceva. Știu că este adevărat...și ea știe, dar totuși...

Voi ce spuneți?! E bine să recompensăm copiii pentru rezultatele lor la învățătură, sau nu!?

Tu ai renunța la prima iubire?!

Motto: ,,Am cheltuit o grămadă de bani 

pe băutură, femei și mașini rapide. 

Restul, pur și simplu, i-am irosit”

- George Best

Știu că mulți dintre voi veți spune la fel ca mine: prima dragoste nu se uită niciodată!

Dar să vă povestesc cum m-am îndrăgostit eu întâia oară...

Eram tinerel, printr-a XI-a parcă, atunci când am văzut-o prima dată. Am plăcut-o imediat, cum se spune, a fost dragoste la prima vedere, ce mai! Numai că ea era a altuia... iar eu, un biet puști care se pierdea de fiecare dată, privind cu nesaț după fundul ei.

Trecuseră câțiva ani buni când am revăzut-o, și-am tresărit ușor. Am recunoscut-o imediat, era cu altul, ușor îmbătrânită, dar la fel de frumoasă. Atunci am hotărât că trebuie să fie a mea, orice ar fi! Am muncit pe brânci vreo doi ani, visând tot timpul la ea! Și într-un final, a fost a mea!!! Cu totul. Eram cel mai fericit om de pe pământ! 

Când am fost cu ea în oraș prima dată, am colindat toate străzile, mergând alene, bucuros că se lăsa condusă, docilă, orinde o duceam eu! Mă lăudam cu ea la toți prietenii. Îi vedeam cum o priveau invidioși, nevenindu-le să creadă că așa matură cum era, se ține totuși, atât de bine! Apoi o duceam, de fiecare dată, fericit, acasă. Era numai a mea! Am stat nedespărțiți vreo 3-4 ani, recunosc că mă mai lăsa câteodată, dar acasă la mine se întorcea, mereu. 

Am crezut c-am pierdut-o definitiv, toamna trecută, într-o zi mohorâtă și ploioasă, nici nu vreau să-mi mai amintesc...Un teribil accident și am crezut că am rămas fără ea. Eram pierdut... Eu am scăpat doar cu câteva vânătăi, dar ea... și acum am în ochi silueta ei strivită, pe caldarâmul umed. 

Draga de ea, mașinuța mea cea frumoasă, mă salvase pe mine de la moarte, sacrificându-se.

Și, știți cum se spune, că toate drumurile patriei duc la service-ul auto, am cerut și eu părerea lor despre starea drăguței mele. ,,Prietenii” însă, m-au învățat cum să scap de ea, fără prea multe bătăi de cap, că reparațiile mă vor costa cât să-mi iau alta, mai tinerică, mai frumoasă...

Dar eu n-am vrut să renunț așa ușor la ea. Știam că o pot salva!  Nu voiam în niciun caz să o abandonez, era doar prima mea iubire. 

Îmi trebuia însă puțin ajutor. Un prieten bun mi-a recomandat un site unde știa că pot găsi piese auto ieftine, din dezmembrări, pentru orice marcă de autoturism. E bine să ai astfel de prieteni aproape de tine!!!

Am căutat piese Opel Corsa și a fost foarte simplu să găsesc toate piesele care trebuiau înlocuite. Oferta pe site este destul de generoasă, aveam de unde alege. Și ce-mi place mie cel mai mult aici, e că poți cere prețuri de la toate parcurile auto din țară pentru piesele care te interesează și apoi să alegi oferta cea mai bună. Cam așa stau lucrurile, pe scurt:

Pentru că știu că nici tu nu poți renunța ușor la prima ta iubire, sunt acum și eu prietenul tău adevărat, și-ți recomand cu încredere site-ul care m-a salvat: Dezmembraripenet!