marți


Cu drag, pentru părinții mei


Motto: ,,Atunci când, în sfârșit, revii la casa părintească, 
descoperi că, de fapt, nu îți era dor de casa veche, 
ci de copilăria ta.”- Sam Ewing





Vă mai amintiți de vacanțele din copilărie!? Pe acelea cu părinții sau, mai degrabă, pe cele cu multe tabere!? Sau, poate, vă amintiți de joaca cu copiii din spatele blocului!? Ori vacanțele (prea) lungi petrecute la bunici, departe de casă și, inevitabil, dorul de părinți!? Vă mai aduceți aminte de ,,Cât mai e până vin mami și tati să ne ia acasă!?” Simt și-acum, când scriu, acea senzație... 

Un singur lucru îmi alina dorul din suflet: știam că de la bunici vom merge, împreună, în vacanță, întâi la mare, apoi la munte sau în multe alte locuri minunate din țară. Pentru că părinții mei luau, mult mai târziu decât mine, ,,vacanță”. În copilăria mea, vacanțele noastre, ale copiilor nu coincideau cu ale părinților decât într-o foarte mică parte: câteva săptămâni din vacanța de vară și câteva zile din cea de iarnă. Dar eu știam, totuși, că acestea vor fi, cu siguranță, cele mai frumoase zile! 

Și pot spune cu certitudine că n-a existat perioadă mai frumoasă în viața mea - părinții mei au fost mereu la înălțime: mergeam în fiecare an în vacanță la mare dar și la munte; de fiecare dată, în altă parte: un an în stațiunea mea preferată, anii viitori în a surorilor mele, apoi unde-și dorea mama - noi stabileam întotdeauna unde vom merge. Dar neapărat în fiecare an, vizitam litoralul Mării Negre, deși tata avea alergie la soare, doar pentru că nouă ne plăcea atât de mult să ne zbenguim în apa înspumată și să facem castele din nisipul fierbinte. 

Iar tata ne-a făcut, întotdeauna, toate poftele: mergeam la spectacole, la teatru, în muzee sau organizam drumeții împreună cu prietenii. Nu știam ce-i plictiseala, toată perioada vacanței era o mega-distracție continuă! Îmi stau mărturie sutele de fotografii alb-negru de la nici un anișor până la cele color realizate prin anii '80 de către fotografii ambulanți de pe plajă: ,,Colorata, mâine-i gata!” (dacă vă mai aduceți aminte☺).  

Vacanța în Deltă- o amintire la care mă gândesc cu drag, de fiecare dată!



Dacă ar fi să aleg dintre toate vacanțele pe cea mai frumoasă, cu siguranță, îmi va fi tare greu! Cu toate acestea, îmi amintesc, de fiecare dată, cu drag, de prima mea vacanță în Delta Dunării. Aici m-a învățat tata să pescuiesc, și tot aici am văzut pentru prima dată pelicanii, lopătarii, egretele, cocorii și lebedele... Am admirat peisaje spectaculoase iar mama ne-a vorbit despre frumusețea vulnerabilă a ecosistemului din Deltă (nu scăpa nicio ocazie de a ne ,,preda” câte ceva, ea fiind profesoară de biologie). Și ea, și tata, credeau cu adevărat într-o lume perfectă în care fiecare vietate trebuie iubită și ocrotită, așa cum își iubeau ei viața și pe oamenii din ea, cu tot sufletul. Amândoi credeau în iubirea pură, fără urmă de interes, o iubire care să dea totul, fără să aștepte nimic în schimb. Și așa ne-au învățat și pe noi să iubim! Și oamenii, și viața, și orice suflet din lumea asta mare, oricât de mic și neînsemnat ar fi el... 

Tot părinții ne-au învățat să facem o groază de alte chestii extrem de folositoare în viață: de la făcut mâncare, cârpit haine, până la schimbat becuri sau garnituri pe la robinete și făcut grătar. Tata ne-a învățat cum să urcăm și să coborâm o pantă, să montăm un cort, să aranjăm hainele în rucsac astfel încât să ne fie confortabil la cărat, să avem la îndemână tot ce am avea nevoie și să nu ni se ude hainele (când mergeam în tabără, noi eram întotdeauna singurele care mai aveam haine uscate după mers prin ploaie vreo jumătate de zi, prin Apuseni). Ai mei ne-au plimbat pe munți și dealuri, ne-au scos cât de mult posibil în natură, chiar dacă am stat tot timpul numai la oraș.

Mama ne-a mai învățat cum putem face dintr-o singură găină o masă de revelion. Tot ea ne-a insuflat organizarea ei, iar noi, pur și simplu, am preluat-o fără nicio intenție de a ne educa în acest sens. Iar eu, fiind cea mai mare, am avut mereu banii casei pe mână pentru eventualele cozi care apăreau. Și pot spune că niciodată, în toată copilăria mea, nu m-am simțit ca un copil. M-am simțit mereu ca o persoană, aceeași persoană care sunt astăzi.

Și părinții au dreptul la vacanță!


Având nostalgia acestor minunate vacanțe petrecute cu părinții mei, m-am gândit că e timpul să le fac acestora un mic cadou: o vacanta cu Christian Tour - pentru că numai așa amintirile din vacanță vor putea să dureze o viață! Am ales Christian Tour pentru că are reputația de a fi un adevărat deschizător de drumuri pentru numeroase destinații de vacanță. 

Pentru cei care nu știu, Christian Tour este unul din cei mai mari tour-operatori de vacanțe charter din România, cu peste 20 ani experiență în turism. Această evoluție spectaculoasă s-a perpetuat datorită muncii constante a unei echipe de oameni valoroși care reușește să pună la dispoziția turiștilor o gamă atractivă și extrem de variată de pachete turistice. Christian Tour a realizat că, dincolo de tehnologia modernă, clienții au în continuare nevoie de profesioniști care să le ofere cele mai bune soluții și alternative în materie de destinații turistice. Știu că voi merge la sigur cu surpriza mea pentru că nu doar o dată am apelat la această companie ca să-mi personalizez vacanțele și întotdeauna le-am apreciat profesionalismul și calitatea serviciilor! 

Cu siguranță, Christian Tour mă va ajuta să le ofer părinților mei călătoria perfectă cu ajutorul căreia le voi mulțumi pentru toate vacanțele minunate pe care ni le-au dăruit ei, de-a lungul anilor! Pentru că, nu trebuie să uitați, Christian Tour susține Dreptul la vacanță!!!

Articol Spring SuperBlog 2019

12 comentarii:

Luca Raluca spunea...

Ai abordat un subiect atat de frumos! Mi-a facut mare placere sa citesc acest articol.

AleRogo spunea...

E atat de frumos articolul tau! ❤️ M-ai facut sa imi retraiesc copilaria intr-o clipa..

Georgiana Sabina spunea...

Ce dragut, mi a placut mult de tot, eu nici pana acum n am fost niciodata in Delta dar mi ar placea.

Bratu Gabriela spunea...

cat de frumos ai povestit! dupa 90 era un pic alta lume, sunt convinsa ca inainte vacantele erau mult mai apreciate. ulterior parca s-a dat voie la toate si uneori, liberatatea nu e buna cand e prea multa

Anonim spunea...

In Delta ne dorim mult sa ajungem, cred ca peisajul si locul e de vis.

Natura este viata mea spunea...

nici bine nu a venit primavara si deja gandul meu zboara la vacanta,pozele si ideiile tale ma fac sa ma gandesc deja und eam sa calatoresc anul asta!

Rox spunea...

Copilaria este perioada cea mai frumoasa din viata noastra. Articolul tau este minunat, sunt convinsa ca a fost o experienta de neuitat. Am fost si eu in Delta cu sotul meu si mi-a placut, vreau sa o mai vizitez si alta data.

Mihaela Nistor spunea...

Mi-ar fi placut ca parintii mei sa isi faca mai mult timp pentru vacante cu noi, dar si doar ei doi, cred ca i-ar fi ajutat sa aiba o viata mai frumoasa.

Unique by MM spunea...

Vacanțele sunt cele mai plăcute perioade și în același timp benefice sănătății noastre.
Felicitări!

Albu Steluta spunea...

Eu sunt foarte organizata cand este vorba de vacante. Si trebuie sa spun ca in fiecare an le ofer cadou mici vacante parintilor mei.

Catalina Coman spunea...

Cat de frumos! Cred ca se vor bucura parintii tai de asa un cadou. Frumoase amintirile tale. :)

Rokolla spunea...

Si eu am aceleasi amintiri frumoase din copilarie. Imi amintesc cu drag ca mergeam in fiecare an la mare si la munte si aveam un concediu de vis chiar daca nu stateam in cele mai luxoase locuri