joi



”Evadare de la Auschwitz”, de Joel C. Rosenberg






Lecturându-l pe Joel C. Rosenberg mi-am amintit că în copilărie bunicul îmi citea fragmente dintr-o carte destul de șocantă pentru mine, atunci, din ,,Am fost medic la Auschwitz”, de Miklós Nyiszli, și, de fiecare dată, concluziona, spunându-mi să țin minte că oamenii normali se pot preschimba în oameni excepționali atunci când circumstanțele o cer. Și bunicul meu a fost un om excepțional, a fost anchetat și, apoi, închis câteva luni de către comuniști pentru că, având funcție în cadrul armatei, s-a însurat cu fiica unui chiabur. N-a ascuns niciodată că ura comunismul și îmi pare rău că n-a mai trăit ,,să-și vadă țara liberă”, cum spune el adesea...

,,Evadare de la Auschwitz” m-a impresionat puternic, este o carte uluitoare, pe care am căutat-o de ceva timp, o lectură emoționantă, cutremurătoare, care te ține în suspans până la ultima pagină, o carte plină de evenimente și trăiri pe care nu ai cum să le uiți. 

E groaznic să-ți imaginezi ororile de care povestește Rosenberg în carte, e sufocant să-ți explici disperarea acelor oameni, și practic imposibil să crezi că nu și-au pierdut speranța până la sfârșit. Scriind această carte într-un mod atât de simplu, Rosenberg te face, parcă, să trăiești atrocitățile suportate în lagăr de cei năpăstuiți, să le simțim atât rănile fizice vindecate, dar, mai ales, pe cele din suflet, pe care nici noi nu le vom putea uita niciodată. Toate aceste trăiri ne vor însoți și pe noi toată viața și nu ne vor lăsa să uităm nicicând acele vremuri.

În lagărul îmbibat de lacrimi și sânge, moartea era prezentă peste tot, ca o umbră; cadavrele apăreau la fiecare margine de alee, cei rămași în viață erau conștienți că vor avea aceeași soartă, dar nu știau cât vor mai rezista, nu știau când îi vor urma și ei pe cei scăpați de chinuri. Singurul lucru care îi mai susținea era ura sălbatică și incontrolabilă pe care o simțeau sufletele lor chinuite față de cei care-i chinuiau. Iar Rosenberg a făcut ceea ce ­știe cel mai bine: a creat, într-un context politic și religios concret, personaje credibile, care acționează din convingere sau exploatează religia în scopuri egoiste ori malefice. Documentarea, ca și scriitura lui Rosenberg, este extrem de minuțios efectuată și atent relatată în scene și dialoguri tulburătoare. Atmosfera lagărului este surprinsă atât prin relatarea frustă a faptelor, cât și prin intermediul psihologiei personajelor.

Am tot citit despre lagărul de la Auschwitz și despre deținuții pentru care acest loc a reprezentat cu adevărat ,,iadul pe Pământ”. Lagărul a fost construit în 1940, la 60 de km. vest de Cracovia (sudul Poloniei), fiind primul lagăr de concentrare și apoi centru administrativ pentru întregul complex. Acesta a fost locul în care au fost executați aproximativ 70.000 de oameni, majoritatea prizonieri de război polonezi și sovietici. În lagărul de exterminare Auschwitz II (Birkenau) au fost uciși cel puțin 1,1 milioane de evrei, 75.000 de polonezi și cca 19.000 de țigani în timp ce lagărul Auschwitz III (Monowitz) a fost folosit ca lagăr de muncă pentru uzina Buna-Werke ce aparținea concernului IG Farben. Comandanţii complexului de la Auschwitz au fost Rudolf Hoess până în vara anului 1943, iar după aceea Arthur Liebehenschel şi Richard Baer. (Rudolf Hoess a fost spânzurat în 1947 în faţa intrării crematoriului de la Auschwitz I)

AUSCHWITZ-BIRKENAU, INFERNUL PE PĂMÂNT

Se estimează că în jur de 1, 6 milioane de oameni şi-au găsit sfârşitul în lagărele de concentrate şi exterminare de la Auschwitz, iar aproximativ 700 de deținuți au încercat să evadeze de la Auschwitz, din care doar aproximativ 300 au reușit. Pedeapsa obișnuită pentru încercările de evadare era moartea prin înfometare. Familiile celor care reușeau să evadeze erau uneori arestate și trimise la Auschwitz pentru a opri alte încercări.

Printre experimentele făcute de naziști la Auschwitz se  numărau injectarea unor substanțe chimice direct în ochii copiilor în încercarea de a le schimba culoarea, diverse amputări de membre şi alte operații brutale. Un alt experiment monstruos a fost introducerea deţinuților în cazane cu apă fierbinte pentru a vedea până la ce temperatură rezistă omul înainte să moară.

Metodele practicate de naziști, ce urmăreau dezumanizarea, sunt foarte atent redate. Oamenii erau captivi într-un sistem pus la punct pentru a promova violența continuă, abuzul zilnic și lipsurile. Toate acele crime ce se întâmplau sub ochii lor, crime ce păreau că o să rămână nepedepsite, i-a imunizat în fața ororilor. Și autorul recunoaște că obișnuința este un monstru. Iar sinuciderile erau la ordinea zilei. Gândul constant că îi aștepta aceeași soartă le întuneca conștiința și le paraliza gândurile. Ce fel de oameni erau aceia care se puteau comporta mai rău decât niște bestii lipsite de empatie? În ce fel te putea satisface chinuirea unor oameni deja bolnavi și epuizați? De unde a izvorât atâta ură de rasă pentru acțiunile acelea deliberate și sistematice ce urmăreau un singur lucru? Ce i-a determinat să participe la acest genocid? Cum au reușit să transforme cuvântul Auschwitz într-un sinonim pentru teroare și chin?

Evadarea era visul secret al oricărui deținut. Toată viața și existența lor era legată de cuvântul asta. Era singura lor șansă de supraviețuire. Riscul de a muri în timpul evadării nu îi oprea. Moartea era iminentă oricum în lagăr, doar încercând să fugă mai aveau o speranță. Cei îndrăzneți, deși au fost sistematic umiliți, bătuți, torturați, înfometați, amenințați, n-au renunțat niciodată la acest vis. Știau că un eșec era echivalent cu o moarte în chinuri și agonie, dar erau conștienți că era un preț pe care oricum îl vor plăti dacă se decideau să rămână pe loc.

Evadarea devine pentru Jacob și tovarășii săi, Luc și Josef, problemă prioritară. Și, datorită lor, adevărul trebuia să ajungă afară, către cei ce puteau acționa. Instruirea micului grup, de către oameni cu experiență este susținută. Se pune problema fiecărui pas și a fiecărui obiect necesar acestei evadări, pe deasupra și a proviziilor necesare. Un exemplu de necesar de aprovizionat este acela al ” cantităților mari de tutun rusesc, înmuiat în benzină”. Și cititorul va vedea cât de importantă este fiecare cerință pentru ca rezultatul evadării să fie cel scontat.

Iată ce conținea, de exemplu, rucsacul evadării: ,,o cutie metalică plină cu tot felul de detalii despre Auschwitz. Avea planuri exacte ale lagărelor, cu detalii referitoare la destinația și utilitatea fiecărei clădiri în parte. Conținea scheme ale camerelor de gazare. De asemenea, acolo erau copii scrise de mână ale unor documente importante din registratură, referitoare la toate trenurile care ajunseseră vreodată aici, de unde veniseră, câți deținuți fuseseră în fiecare tren și câți dintre acești deținuți fuseseră trimiși la stânga și câți la dreapta. Erau pagini copiate cu grijă din registrele oficiale, detaliind câți evrei fuseseră omorâți și în ce mod și câți deținuți politici fuseseră omorâți și cum. Erau acolo chiar și trei etichete Zyklon B. Ba chiar și o cutie goală, cu eticheta încă prinsă de ea. Căci... ,,Într-un fel sau altul, el și Jean-Luc Leclerc aveau să parăsească Auschwitz-Birkenau în acea zi ... Și nu pe coșul cuptoarelor.” ,,Jacob știa că el și Luc nu evadau să-și salveze pielea. Erau, după cum spera el, niște martori care se ridicau din mormânt pentru a spune lumii ce atrocități se petrec și a o face să le oprească.”

Curând aveau să afle, însă, că lumea din afara lagărului era la fel de periculoasă ca și cea dinauntru. Turnători, rău voitori, neștiutori… oameni… săteni… fermieri, cu von Strassen pe urmele lor, cu Luc grav bolnav… Cumplite aceste pagini din carte, pagini care reflectă zbaterea lui Jacob, care și-a periclitat viața pentru a aduce la cunoștința celei mai mari puteri din lume ce se întâmplă sub talpa naziștilor și zbaterea ambasadorului d’Astier, care-și pierduse nepotul, pe Jean-Luc în acest periplu.  Singura măsură cu rezultat a fost cea care a captat forța mass-media, pentru că Jacob, d’Astier și Comitetul American al Refugiatilor “au lăsat să se scurgă informații din Protocolul de la Auschwitz, către presă.”

Au reușit tot ce și-au propus!? Vă las pe voi să aflați, dar vă atenționez că nu e o carte pentru cei sensibili. Paginile ei sunt pline de suferințe, de puterea de a îndura a ființei umane, e o carte care face să lăcrimeze suflete puternice, o carte despre generozitate și supraviețuire.


E o carte pe care v-o recomand cu durerea a ceea ce a fost și cu speranța că nu se va mai repeta niciodată, și pe care o puteți comanda online de pe Libris.ro - cel mai mare retailer online de carte din România.


9 comentarii:

Oana spunea...

Am citit si eu multe carti pe aceasta tema, cu povesti impresionante.

Ioana Margineanu spunea...

Asa ma impresioneaza orice carte despre ce s-a intamplat in lagarele de concentrare

Mihaela Nistor spunea...

Este pe lista mea de ceva timp, urmeaza sa o comand.

Luca Raluca spunea...

Cu siguranta este o carte impresionanta, avand in vedere subiectul si tematica acesteia! Merci de recomandare!

Ioana Pavel spunea...

Sincer, abia asteptam un review al acetei carti ca sa ma conving daca se merita sa o achizitionez spre a ma delecta cu ea sau nu. Raspunsul este ca DA! :)

Ruxandra spunea...

Wow! Trebuie să cumpăr și eu această carte, deși o să îmi fie tare greu să o citesc.

Georgiana Sabina spunea...

Imi plac la nebunie genul asta de carti care fac legatura la ceea ce a fost AUSCHWITZ

Anonim spunea...

Super interessanta mi se pare cartea, trebuie sa o citesc si eu neaparat, m-ai convins!

Rokolla spunea...

Mi se pare o carte teribil de interesanta si chiar mi-as dori s-o citesc