miercuri

 Dincolo de stele- Kristen Hannah





Autor: Kristin Hannah
Data apariției: August 2019
Categoria: Literatura Universală
Categoria: Literatura americană
Colecție: Blue Moon
Ediție: Necartonată
Editura: LITERA
Nr. pagini: 416
Traducere: Valentina Georgescu
Titlu Original: Fly Away


Kristin Hannah a scris peste 20 de romane, printre acestea numărându-se bestsellerurile ''A doua șansă'' (On Mystic Lake, 1999), ''Aleea cu licurici'' (Firefly Lane, 2008), carte vândută în 1,2 milioane de exemplare, ''Grădina de iarnă'' (Winter Garden, 2010), ''Dincolo de stele" (Fly Away, 2013), ''Privighetoarea'' (The Nightingale, 2015), roman tradus în 43 de limbi și vândut în 2 milioane de exemplare și ''Un nou început'' (The Great Alone, 2018). 

"Aleea cu licurici" a devenit bestseller absolut în 2009, un roman esențial care a adus împreună femeile pentru o cauză comună, iar "Privighetoarea" a fost votată, în 2015, cea mai bună carte a anului de către Amazon, Buzzfeed, iTunes, Library Journal, The Wall Street Journal și The Week. În plus, romanul a câștigat Premiul Goodreads și People's Choice Award. Romanele sale "Privighetoarea", "Un nou început" și "Home Front" urmează să fie ecranizate de case de producție importante.

Înainte să se dedice în totalitate scrisului, Kristin a lucrat ca avocat. Acum locuiește în Pacific Northwest împreună cu soțul ei.

,,Dincolo de stele” este o carte care subliniază fragilitatea vieții și care te învață cum să devii puternic, să crezi, să iubești și să ierți! Cu toții avem nevoie de amintiri, de visuri comune și de oameni care au puterea să lupte pentru noi. De oameni care nu ne vor uita și ne vor regăsi în fiecare zâmbet, în fiecare acord muzical, în suflet. Este o carte care te trezește la realitate, oricum ar fi ea, și din care putem învăța că speranța, iubirea, iertarea fac parte din realitățile vieții, viață care poate fi frumoasă, în ciuda oricăror fapte.

Dacă Aleea cu licurici este cartea celor 30 de ani de prietenie, ani care s-au sfârșit într-o mare de lacrimi din cauza morții lui Kate, continuarea acestei povești – Dincolo de stele – ne poartă prin următorii patru ani de luptă cu durerea acestei pierderi. După moartea lui Kate, niciunul dintre oamenii care au iubit-o atât de mult, nu știe cum să gestioneze absența ei.

Tully nu reușește să se mai regăsească pe sine după moartea prietenei sale. Din dorința de a se apropia mai mult de cei pe care îi consideră singura ei familie face anumite lucruri care sunt interpretate greșit, iar strădaniile ei adâncesc și mai mult hăul dintre ea și membrii familiei lui Kate. Singurătatea devine din ce în ce mai copleșitoare, iar Tully își găsește refugiul în somnifere și calmante. Întunericul pare să o înghită cu totul și o împinge către acea limită de la care nu mai există cale de întoarcere. Hannah a reușit să descrie această stare extrem de bine, încât suferința lui Tully e aproape palpabilă.

Marah Ryan are șaisprezece ani și este distrusă de durere la moartea mamei sale. Tatăl ei, Johnny, se străduiește să țină familia unită, dar pentru Marah, nimic și nimeni nu pare să conteze. E copleșită de vina tuturor cuvintelor urâte pe care i le-a spus mamei sale înainte ca aceasta să se îmbolnăvească și a celor pe care nu a mai apucat să i le spună. Deși nu-și dădea seama atunci când o avea, mama sa reprezenta centrul universului ei. După ce o pierde, Marah este complet debusolată și deși Tully încearcă să o ajute, tânăra refuză cu încăpățânare să se lase ajutată. Se îndrăgostește, însă, de Paxton, un tânăr care o face să zâmbească din nou dar care o duce în lumea lui plină de pericole. Ea face greșeală după greșeală, ia decizii din ce în ce mai proaste și se afundă tot mai mult în negura vieții.

Dorothy Hart se află în miezul trecutului tragic al lui Tully. A părăsit-o în mod repetat pe fiica ei pe când era copilă, dar acum se întoarce, într-un moment în care Tully se simte complet singură. Spre final, Dorothy își dezvăluie povestea vieții, care nu a fost deloc una frumoasă. Trecutul ei plin de tenebre a împiedicat-o să aibă o relație cu propria fiică, deși a iubit-o dintotdeauna. Dorothy se confruntă cu un adevăr dureros: numai prin dezvăluirea secretelor trecutului său poate speră să devină mama de care fiica ei are nevoie.

În acest roman fiecare personaj își are de înfruntat demonii, are de acceptat consecințele propriilor decizii, de reparat ceea ce a stricat, de acceptat și de iertat greșeli. Fiecare are propria contribuție la tragedia generală și fiecare greșeală pavează drumul către aceasta. Cartea reda pe mai multe planuri cum fac față la suferință părinții, partenerul de viață, copiii adolescenți, prietenii. Viețile lor par așa de reale... 

Mi-a plăcut cartea, dar nu se ridică la înălțimea primei părți. Nu are aceeași profunzime ca în primul volum însă merită citită. Dacă nu aș fi citit ,,Aleea cu licurici”  poate aș fi renunțat să o citesc după primele pagini, mi se părea prea anostă și parcă nimic nu mai avea sens după moartea lui Kate, dar am descoperit ca și această carte îți poate atinge sufletul. Cartea are același stil plăcut și ușor de citit al autoarei, e o carte relaxantă, cu o poveste minunată.

,,Dincolo de stele” este un roman emoționant despre iubire, maternitate, pierdere și noi începuturi, care ne amintește că acolo unde există viață, există speranță, și unde există iubire, există iertare. O poveste plină de forță, care demonstrează, o dată în plus, de ce Kristin Hannah este una dintre cele mai iubite scriitoare contemporane.

Romanul îl puteți găsi și pe Libris.ro la un preț foarte bun!


sâmbătă

 Fidelități, Diane Brasseur 

-Monologul unui infidel -



O persoană fidelă este o persoană care respectă încrederea celuilalt cu fermitate. Pentru unele persoane fidelitatea reprezintă o trăsătură distinctivă a relațiilor lor umane, dar fidelitatea care contează cel mai mult este cea pe care o arătăm față de Dumnezeu și față de aproapele nostru. Fidelitatea este, evident, unul dintre acele vise umane care se repeta cu fiecare noua relație, deși rareori devine fapt cert. Cu toate acestea, fidelitatea nu este o convingere fără temei real. Dimpotrivă, ea este coloana vertebrala, carcasa de protecție a materialului sensibil din care este făcută dragostea. Sentimentele și trăirile noastre de iubire fluctuează precum vremea. Dar oricine iubește vrea să aibă parte de momente frumoase pentru totdeauna. Iar asta înseamnă fidelitate. 

Întreaga filozofie a vieții sociale și morale a evului mediu se întemeia pe ideea aceasta de fidelitate. Fidelitate e un cuvânt latin însă amploarea unei semnificații practice imense i-a dat-o feudalitatea care se definea ca o legătură de ordin mai întâi etic între suzeran și vasal. Raportul a sfârșit prin a se degrada, a-și pierde sensul inițial de întrajutorare și a lua aspect de exploatare a servului de către senior, de înghețare și oficializare a ierarhiei sociale. 

Dintre virtuți, fidelitatea e mai puțin evocată decât celelalte. A jura ceremonial ori lăuntric credință unui om, unei cauze, unui principiu, unei idei înseamnă a te lega să-i fii întotdeauna leal și devotat și oricând gata a-i veni în ajutor. Fidelitatea implică un raport cordial și personal chiar față de o abstracțiune: o statornicie, o nestrămutare, o căldură. Te arăți demn de încredere absolută în orice împrejurări, la bine și la rău, în ceasuri de îndoială, în vremuri de restriște, la mari primejdii, în mlaștină și pe grohotiș, când se înfiripă clipele deznădejdii. Dacă acel căruia, nepripit, i-ai făgăduit credință nu mai crede în el însuși ori în cauza pentru care luptă (ori în modul de viață, de gândire, ce-i este propriu) în tine, totuși, să poată crede, să preferi tu atunci curajul, puterea de îndurare, stăruința, vioiciunea care pe el l-au părăsit, să-i devii tu lui călăuză și stâlp de înțelepciune, toiag, cetate întărită, lumină, înger păzitor.

Literatura universală dintotdeauna a elogiat fidelitatea. Pildele abundă în Iliada, în Mahabharatta, în Cântecul Nibelungilor (în întregime axat, aș zice, pe noțiunea aceasta pe care o numește die Treue), în Don Quijote (poate fi vreuna mai înduioșătoare decât a lui Sancho), la Shakespeare (fidelitatea Cordeliei; aceea, fie și zbanghie, a bufonului pentru Lear; a lui Horatio față de Hamlet), la Dickens (a lui Sam Weller pentru domnul Pickwick în cartea pe care Dostoievski s-a priceput să o recunoască drept o capodoperă), la Franz Werfel (Barbara în Barbara sau cucernicia), la Heimito von Doderer (subofiţerul din Demonii), la Bernanos (minuata figură a personajului central din Jurnalul unui preot de țară: acela fidel menirii sale).

Fidelități e o carte de week-end, ușor de citit, fără prea mari așteptări. Este, de fapt, un simplu monolog, o discuție a personajului central cu el însuși. Acesta, un bărbat de 54 de ani este speriat de bătrânețe și, singur în birou, vrea să-și hotărască viitorul în câteva ore. Stilul cărții este unul simplu, ușor umoristic, direct. Personajul nostru este indecis, trece de la o extremă la alta, cumva nu își poate organiza viața fără să o trăiască și pe cealaltă. Parcă ar fi un bipolar, două persoane într-una singură.

Singura care are o identitate în carte e Alix, restul fiind personaje fără nume: soția, fiica, un bărbat (povestitorul). Cumva, prin atâtea personaje impersonale, Alix pare vie, pentru că Diane Brasseur atrage atenția mai mult asupra ei.

” Trebuie să-și spună că sunt foarte diferite.
Se gândește, poate, că fac comparația între ele. E o chestie cu totul feminină comparația de ordin fizic. Burta uneia este mai plată decât a celeilalte, dar părul celeilalte e mai mătăsos.
Alix s-ar putea să se întrebe dacă îi spun aceleași bancuri și cu aceleași adjective. Uneori, nu mai știu prea bine unde mă aflu, ceea ce îmi dă senzația că bat câmpii.
Oi fi reciclând și dorința? “

Nu știu dacă e normal să fii îndrăgostit de două femei, atât de diferite și totuși atât de asemănătoare sau dacă Diane Brasseur ne sugerează doar că infidelitatea este ceva normal, dar după lecturare, nu pot spune decât că fiecare dintre noi suntem exact așa cum vrem să fim. Și cum alegem. Dacă fidelitatea este cel mai important lucru în viață, mai important decât toate celelalte lucruri pe care ți le poate oferi o relație, alegi în consecință. Dacă, dimpotrivă, relația îți oferă lucruri mai importante pentru tine decât fidelitatea, iarăși alegi în consecință. Pentru că întotdeauna dreptul de a decide ce este mai bine pentru tine îți aparține. În totalitate!

Cât de importantă este fidelitatea pentru tine?

Fidelități – Diane Brasseur o puteți achiziționa de pe libris.ro, la reducere.

duminică

 Head & Shoulders 2 în 1 – pentru bărbații activi, fără compromisuri



Cine nu s-a confruntat cu probleme ale părului sau scalpului? Nimic nu se compară cu dezamăgirea după folosirea unui anumit produs pentru păr care nu a dat rezultatele promise. Bărbații nu sunt deloc străini de acest lucru, iar răspunsul stă în calitatea produsului folosit. Șampoanele ieftine din magazine sunt adesea net inferioare celor folosite de stiliști în saloane și acest lucru se observă. Deoarece aspectul plăcut al unui bărbat începe cu un păr bine îngrijit, poți lua în considerare sfaturi de la profesioniști sau poți folosi produse din game de top.
Recomandarea mea este să încerci cel mai nou produs din gama Head & Shoulders, conceput fără compromisuri la mijloc.  Fii fresh din cap până-n picioare cu primul gel de duș & șampon 2 în 1 pentru păr și corp! Este dur cu mătreața și delicat cu pielea, special creat pentru bărbații activi. Convinge-te și tu!
E soluția perfectă pentru fiecare bărbat: Șamponul 2 în 1 pentru păr și corp are un efect impecabil de curățare, oferindu-ți în același timp o stare generală de bine. Dacă ești un bărbat activ, mereu ocupat și îngrijirea scalpului și pielii tale este prioritară, cu siguranță îți dorești și o soluție eficientă pentru nevoile tale. Alege Head&Shoulders!!!
Avantaje: pentru corp și păr, lasă în urmă un parfum proaspăt, recipientul cu capac rabatabil este ușor de deschis și de închis cu o singură mână și poate fi păstrat cu susul în jos, pentru a te asigura că ai folosit toată cantitatea de produs.
Pielea ta va avea un parfum proaspăt și energizant, iar părul va avea un aspect sănătos și îngrijit. Datorită ingredientelor active, părul tău va deveni puternic și sănătos, vei simți un efect răcoritor asupra scalpului și foliculii capilari vor fi stimulați pentru a rezolva toate problemele, dar și pentru a te bucura de relaxare.
Șamponul- gel de duș pentru bărbați oferă senzația de perfecțiune într-un singur recipient: extractul de santal hidratează, revitalizează corpul și scalpul, redând strălucire părului, curăță și hidratează pielea, dând o senzație de curat și proaspăt. Miroase minunat și este un produs perfect pentru o călătorie, la sala de sport și acasă. Produsul este ideal pentru toate tipurile de piele și păr, este destinat pentru a satisface nevoile bărbaților mereu pe fugă, fiind special conceput pentru îngrijirea corpului și părului într-un singur pas.

joi

Aleea cu licurici - Kristin Hannah







Aleea cu licurici de Kristin Hannah mi-a fost recomandată de multe ori în ultimii ani. Abia luna trecută am reușit să o citesc și recunosc că mi-a plăcut foarte mult. Kristin Hannah a devenit una dintre autoarele mele preferate, după ce am citit Privighetoarea și A doua șansă. Are un stil caracteristic care mă face să ,,trăiesc” intens ceea ce scrie. Fie că vorbește despre prietenie, familie, război sau iubire, fiecare emoție pe care o transmite se simte.

În Aleea cu licurici, Kristin Hannah vorbește despre nedreptate, vicii, orgoliu, familie și prietenie. Este o carte deosebită, care nu te lasă indiferent. O poveste frumoasă despre prietenie, pasiune, dragoste... Kristin Hannah reușește, ca de fiecare dată, să spună o poveste credibilă, văzută din puncte de vedere diferite.... Se spune, pe bună dreptate, că acest roman este un adevărat portret emoționant și realist al unei prietenii complexe și trainice.
Stilul lui Kristin Hannah m-a cucerit încă de la prima carte citită (Privighetoarea). Nu sunt genul de persoană care să plângă ușor, dar ,,Aleea cu licurici” are toate ingredientele unei povești emoționante: râsete, lacrimi, fericire, suferință și situații neprevăzute. Am citit cele aproape 500 de pagini cu nerăbdare și deosebită plăcere. Nu aș încadra-o la ,,lecturi ușoare” ci, mai degrabă la ,,lecturi de relaxare”.

Acțiunea romanului începe în anii ’70, atunci când are loc întâlnirea celor două fete pe Firefly Lane (Aleea cu licurici). Tully și Kate sunt două personaje conturate foarte bine, punându-se accentul pe trăirile, emoțiile și pe diferențele dintre ele. Aleea cu licurici este o poveste nu doar despre prietenie, ci și despre viață, despre lucrurile mărunte pe care aceasta le oferă, despre visuri, despre alegeri și despre iubire. 

Kate este fata liniștită, care respectă regulile, aspiră la o viață simplă, fără a vrea să iasă în evidență. A crescut sub tutela unei familii iubitoare, lucru care avea să devină idealul ei în viață. Tully, în schimb, este o fire rebelă, independentă, ambițioasă, capabilă de orice pentru a-și atinge scopurile. Astfel, ele se completează una pe alta și devin de nedespărțit, până când Tully se mută înapoi la bunica ei. Singurul contact cu noua ei prietenă este prin telefon sau scrisori.

După decesul bunicii, Tully este adoptată de familia lui Kate, astfel încât cele două fete își petrec ultimul an de liceu împreună. Fetele cresc, au un vis comun și sunt hotărâte să și-l îndeplinească. Sau, mai exact, Tully îl are, iar Kate se lasă purtată de val. Fetele sunt hotărâte să urmeze aceeași facultate pentru a studia jurnalismul. Acest domeniu o pasionează cu adevărat doar pe Tully, care devine treptat, prin muncă și dedicare, o femeie de succes. În tot acest timp, Kate realizează că tot ce a făcut a fost să urmeze visul prietenei sale. Preferă să renunțe la cariera în producție, la postul TV unde lucra Tully, și să-și întemeieze o familie cu Johnny, șeful ei, pe care l-a iubit în secret timp de câțiva ani.

Deși are toată faima pe care și-ar fi dorit-o cineva, Tully nu este fericită. Încă afectată de drama respingerii mamei, va încerca mereu să țintească tot mai sus. Își clădește o viață de succes, însă nu compensează lipsurile din copilărie. Un singur lucru îi lipsea: familia. Era singură, în timp ce Kate trăia viața simplă și liniștită pe care și-a dorit-o.

Fetele trec prin multe împreună, doar oare există prietenie veșnică sau orgoliul distruge totul? În ciuda succesului lui Tully, cele două au ținut legătura, însă momentul când o trădează pe Kate le desparte și le supune relația de prietenie la un test complicat. Vă invit să aflați singuri dacă fetele vor trece testul.

Aleea cu licurici – Firefly Lane  e și pe Netflix! Netflix a investit mult în ultimul timp în povești specifice orășelelor din America.  Aleea cu licurici (Firefly Lane) este cel mai recent din universul dulceag al serialelor TV, care practic vine cu propriul set de pături și pahare de vin. Katherine Heigl și Sarah Chalke sunt Tully și Kate, cele mai bune prietene care au fost nedespărțite de la adolescență până la vârsta mijlocie. Serialul sare între diferite perioade de timp, începând cu perechea în adolescență (când sunt interpretate de Ali Skovbye și Roan Curtis), apoi la vârsta de douăzeci de ani în 1982 (ne dăm seama după Heigl și Chalke cu coafuri à la Farrah Fawcett și întinerite cu ajutorul filtrelor aparatului de filmat), și la patruzeci de ani, în 2003.



,,Aleea cu licurici” este impresionant de relaxat pentru un serial care relatează povești despre viol, cancer și sinucidere. Abilitatea de a menține o lejeritate emoțională și estetică pe tot parcursul, chiar și când abordează teme grave, este un lucru care le reușește de minune acestor seriale. De multe ori nu primesc suficient credit pentru asta. Și-ar trebui să-i fim recunoscători serialului Aleea cu licurici pentru blândețea confortabilă pe care ne-o oferă.

ALEEA CU LICURICI are reducere pe libris.ro. Ți-o recomand cu tot dragul și te atenționez să te pregătești pentru zbucium, tristețe, dar și bucurie.

marți

 FEMEIA LA TREIZECI DE ANI






Se vorbește foarte des de criza bărbaților la 40 de ani, dar se  pare că femeile trec peste un prag psihologic atunci când împlinesc vârsta de 30 de ani. și începe să-i ticăie ceasul biologic. Se vorbește de „criza femeii de 30 de ani” ca despre un obstacol dificil și obligatoriu. Simptomele acestei crize pot varia de la un individ la altul, în funcție de sănătate și de experiențele anterioare. De obicei, o criză apare când se încheie o etapă din viață și începe alta, iar realitatea pe care o persoană o trăiește acum, comparativ cu cea de la o vârstă mai fragedă, nu mai este mulțumitoare, fie că vorbim de planul carierei, familiei sau al relațiilor.
Pentru femei, vârsta de 30 de ani este o piatră de încercare chiar și pentru cele mai încrezătoare femei. ,,Ceasul biologic”că nu mai poate întârzia în a fi soție, mamă iar această sarcină devine fundamentală. Și statusul relației devine o sursă zilnică de anxietate. Brusc, o femeie poate deveni nemulțumită de cum decurge o relație de lungă durată sau că nu a avut prea multe întâlniri la douăzeci de ani. La unele femei, criza poate apărea mult  mai târziu, după patruzeci de ani, în funcție de apropierea de menopauză, ce provoacă simptome fizice neplăcute, cu un impact psihic puternic.

Mie mi-a fost realmente teama de cifra asta, poate și pentru faptul că, pe la 18 ani umblam cu o gașcă de fete de 30 de ani, care nu prea aveau niciun țel, nicio direcție. Seară de seară, pierdeam timpul cu tot felul de activități meschine, de la flirturi ieftine până la o mulțime de nopți pierdute prin cluburi și discoteci. Sau de la schimburi de haine prin rotație (bluza ei cu fusta mea și sandalele alteia) până la plecări inopinate, când se crăpa de ziuă, direct din discotecă, către mare sau către munte, în funcție de inspirația de moment sau anotimp. 

Eu cam pe la 30 de ani am devenit mamă! Așa că n-am cam avut timp de această criză existențială, cel putin nu cea despre care am fost prevenită. Pe mine copilul m-a împlinit, m-a salvat de obsesia „crizei de 30 de ani”, m-a echilibrat. Nimeni nu mi-a spus că nu trebuie să te temi de cei 30 de ani, ci, mai degrabă, să-i aștepți cu nerăbdare. Acum, nu știu nimic din ce credeam că știu, nu cred nimic din ce juram că trebuie să fie, nu vreau nimic din ce credeam că-i musai, știu doar că, brusc, nu mai sunt deloc cea din Cartea de Identitate pe care o port zilnic în portofel. Sunt doar împăcată cu noua mea identitate și încercăm, cumva, să ne și împrietenim. Poate și pentru că am schimbat C.I., chiar și vechiul nume... Acum am 30 de ani și mi-e chiar foarte bine…

De curând am citit și ,,Femeia la treizeci de ani” a lui Honore de Balzac, luată alături de alte cărți, de la librăria online Libris.roRomanul nu este unul dificil, și nici Balzac în sine nu e un autor greu de citit, dar, ca să-l poți citi și înțelege pe acest mare scriitor, trebuie să ai măcar puțină inițiere în literatură. Bineînțeles, la început, m-a atras titlul. Probabil că pe orice femeie care are vârsta aceasta sau pe-aproape, o atrage. Să știți că Balzac nu scrie literatură propriu-zis și nici ficțiune. El scrie despre ceva mult mai frumos, despre ceva ce iubim cu toții. Scrie despre oameni și oferă emoții în fiecare frază. Asta se numește, simplu, viață. Balzac scrie despre viață, despre oameni, despre trăiri și nevoi.

Protagonista cărții, Julie Castillon, se îndrăgostește de un ofițer din armata lui Napoleon, Victor d’Aiglemont și, în ciuda protestelor tatălui, se căsătorește cu acesta. Viața tinerei Julie nu e însă așa cum și-ar fi dorit. Ofițerul nu e tocmai bărbatul visurilor iar săraca Julie se îmbolnăvește. Motivul e, desigur, lipsa dragostei. Doamna Julie se îndrăgostește, apoi, de un lord englez, Arthur Grenville, care îi promite câte-n lună și-n stele. Ghinionul ei e că Arthur moare și Julie cade din nou în depresie. Doar până când, în viața ei, apare un alt tânăr -  Charles de Vandenesse. Julie, ajunsă acum la vârsta de 30 de ani, îl seduce intenționat pe bietul tânăr, pentru a-și răzbuna oarecum tinerețea irosită.


Desigur, Honore de Balzac s-ar răsuci în mormânt dacă ar știi că ne-a trebuit mai bine de un secol și jumătate ca, în sfârșit, femeia de 30 de ani să înceapă să-și conștientizeze și să-și respecte valoarea. „Femeia este ca timpul, eternă, proaspătă, frumoasă, este perpetuarea speciei, menținerea vieții. Deci, nu are vârstă, ci doar există, având cea mai frumoasă sarcină din Univers.” Și de abia azi, femeia mileniului III descoperă încet, dar sigur, și cealaltă sarcină a ei, la fel de importantă – căutarea fericirii personale, a echilibrului interior, independent de statutul de mamă, soție, fiică etc.  Satisfacția sexuală devine o prioritate, nevoia de confirmare a senzualității și sexualității crește exponențial, respectul față de propria persoană se conturează, nevoile adevărate, proprii, sunt conștientizate și împlinite în detrimentul nevoilor – mască: etice, morale, educationale, care au fost în prim plan până acum. Balzac cunoaște foarte bine femeia, și niciun alt scriitor n-a reușit să o descrie atât de bine în atât de puține pagini.

Citește cartea, și poate, te va ajuta să te înțelegi mai bine pe tine, cea de acum!