duminică

Sportul meu preferat este să citesc în pat până mă dor mâinile! 


       Majoritatea dintre noi este obsedată de informație și cunoaștere. O căutăm peste tot prin scanare, cu browser-i, cu hashtagg-uri, etc., mai puțin prin cititul unei cărți. Mulți preferă să joace ping-pong cu ochii până la epuizare  pe FaceBook, pe mail, via WhatsApp și viceversa, deschizând și închizând zeci de pagini web. Nu au nici măcar răbdare să înțeleagă până la capăt o idee, cu atât mai puțin s-o țină minte. Și cunosc destule persoane care afirmă nonșalant că n-au mai citit o carte de ani buni. No comment! 
       Nici nu cred că vreți să enumăr aici, acum, toate beneficiile cititului, dar vă întreb: ce poate fi mai frumos decât să te lași cuprins de lumea magică a poveștilor dintr-o carte?  Pentru mine (și știu că nu sunt singura) cititul este, de fapt, o metodă de relaxare și de evadare din stresul zilnic.

       Și recunosc că nu pot adormi dacă nu citesc câteva pagini dintr-o carte. Orice carte. Vă pot spune că lectura, cu siguranță, combate insomnia. Organismul meu este pregătit pentru un somn odihnitor numai după câteva minute bune de lectură. De fapt, raționamentul e chiar foarte simplu: o carte nu este doar o modalitate de a fugi de grijile cotidiene ci este mai degrabă o activare a imaginației ce face transferul psihologic într-o altă stare a propriei conștiințe. Indiferent că citești un roman de dragoste sau unul polițist, subiectul te va transfera mental într-un alt univers în care se vor evapora tensiunile proprii, corpul se va relaxa, deschizând astfel, calea spre un somn liniștitor. Simplu de tot, nu?!

       Aseară am citit toate cele Douăsprezece povestiri călătoare ale lui Garcia. Dintr-un foc, pe toate! Și cred că este un real câștig pentru noi, românii, faptul că au fost traduse în și limba noastră cărțile scrise de Gabriel Garcia Marquez. Este un autor de valoare, spectaculos prin felul în care creează ciclul vieții și recunosc că este unul din autorii mei preferați. Îmi place mai ales pentru că la el totul este ciclic și atât de rotund încât te convinge că nu se poate ca viața să fie altfel decât este, iar limbajul pe care-l folosește... te lasă fără cuvinte, de fiecare dată. Totul este spus atât de simplu și de concis încât dă și mai multă forță povestirilor lui. 
       Am citit aproape pe nerăsuflate cele douăsprezece povestiri călătoare- povestiri simple, de fapt, niște momente din viața unor oameni sau chiar trăite de Garcia. Am spus ,,simple” pentru că și aici limbajul folosit e unul natural, transparent, fără învelișuri sau transformări dar cu un final moralizator. Din fiecare povestire putem trage anumite concluzii, putem identifica anumite emoții sau aptitudini necesare în anumite situații din viața de zi cu zi. De exemplu, poți identifica foarte ușor în paginile cărții, modestia și simplitatea, empatia, perseverența, încrederea de sine, aprecierea față de tot ceea ce ne înconjoară, bucuria, credința, ascultarea inimii, răbdarea, fidelitatea, entuziasmul și câte și mai câte pe care le vă las să le descoperiți chiar voi. Să știți că, deși pare simplă, este o carte profundă, plină de învățăminte. 

       Și dacă vă îndrăgostiți de Garcia la fel ca mine și veți începe să îi citiți cărțile una după alta, o să mai descoperiți ceva interesant: atât de mult se leagă o poveste dintr-o carte cu părți din alte povești, încât ajungi să simți că acesta și-a scris viața și poveștile într-o sută de feluri care, la final, arată ca un cerc perfect rotund și închis, ireversibil, a ceea ce viața lui a fost și nu putea fi deloc altfel.

       Cartea o puteți găsi la Editura RAO, în cadrul librăriei online, Libris.ro.

Niciun comentariu: