luni

O fată ca tine - Maureen Lindley





An apariție: 2016
Autor: Maureen Lindley
Categoria: Romane de dragoste, Cărți romantice
Colecție: Raftul Denisei
Editura: HUMANITAS
Nr. pagini: 375
Traducător: Irina Bojin

Scriitoarea britanică MAUREEN LINDLEY s-a născut în Berkshire, dar și-a petrecut copilăria în Scoția. A practicat diverse meserii, printre care cea de fotograf, comerciant de antichități și designer de modă, iar într-un final s-a specializat în psihoterapie. A debutat în 2008, cu romanul The Private Papers of Eastern Jewel, devenit bestseller internațional. O fată ca tine (A Girl Like You), publicată în 2013, este a doua ei carte. În prezent, Maureen Lindley locuiește împreună cu soțul său în zona Wye Valley, aflată între Anglia și Țara Galilor.

,,O fată ca tine” este a doua carte a scriitoarei Maureen Lindley, carte țesută subtil în jurul evenimentelor sângeroase de la Pearl Harbor. Atacul de la Pearl Harbor a fost un atac militar dat prin surprindere din partea Marinei Imperiale Japoneze împotriva bazei navale de la Pearl Harbor, Hawaii, în dimineața zilei de duminică, 7 decembrie 1941. Ca rezultat, Statele Unite ale Americii au intrat în al Doilea Război Mondial. 

    Într-o dimineață geroasă de iarnă mai multe avioane de luptă japoneze au lansat un atac surpriză asupra forțelor armatei americane din Pearl Harbor, soldat cu moartea a 2380 de bărbați, femei și copii, inclusiv a tatălui eroinei noastre, Satomi (Sati). Decesul lui Aaron Baker a stat la baza acestei cărți. Subiectul cărții este unul foarte sensibil, chiar și acum, după atâția ani de la petrecerea acestor evenimente - crearea lagărelor de către americani, unde au fost strânși toți japonezii sau pe cei de origine japoneză, considerați vinovați tangențiali (spioni, mai ales) pentru atacul de la Pearl Harbour.

    Familia Baker trăia într-o mică comunitate aflată în vestul Statelor Unite, în orășelul Angelina, o comunitate rece, dar muncitoare, în care diversitatea se întrevedea și prin separarea elevilor la școli, prin diferențele rasiale și lipsa de comunicare între americanii sadea și majoritatea japonezilor din orășel. Familia Baker se situa voit la marginea acestei lumi, pentru a-i asigura copilei lor o viață cât mai liniștită. 

    Pentru a îmbunătăți imaginea familiei în comunitate, Aaron, tatăl Satiei se înrolează voluntar în armata americană pentru a-și dovedi patriotismul, însă în urma atacului de la Pearl Harbour își pierde viața. Din acest moment viața celor două femei ia drumul iadului. Dintr-un ordin guvernamental toți japonezii aflați pe teritoriul Statelor Unite, până la a treia generație sunt deposedați de bunuri și trimiși într-un lagăr, în Manzanar - o pată rușinoasă pe obrazul democratic al Americii, un episod din istorie trecut sub tăcere, din simpla dorință de a fi uitat. Pentru mica Satomi începe o călătorie complicată, a maturizării precoce, a descoperirii de sine și a afirmării identității într-o societate încă nepregătită să o accepte.
    
   Ca o completare a celor scrise în carte (nu neapărat pentru a lua apărarea vreunei părți), aș menționa că acest atac din anul 1941 i-a făcut pe liderii politico-militari să creadă că Japonia Imperială se pregătea de un asalt la scară largă asupra coastei de Vest a Statelor Unite. În plus, datorită cuceririlor militare rapide ale Japoniei din Asia și Pacific (1936-1942), unii americani vedeau în această țară o mașină de război de neoprit. Astfel că, atât oficialii militari, cât și cei civili erau teribil de îngrijorați de loialitatea etnicilor japonezi aflați pe teritoriu american, mai ales după incidentul Niihau, urmat aproape imediat de atacul asupra Pearl Harbour. Din cei 127.000 de japonezi americani care trăiau în Statele Unite, aproximativ 112.000 locuiau pe Coasta de Vest. Aproximativ 80.000 erau nisei, adică o a doua generație de japonezi născuți în Statele Unite care dețineau cetățenie americană, și sansei, adică cea de a treia generație, fiii și fiicele niseilor. Restul erau issei, adică prima generație de imigranți născuți în Japonia care nu puteau primi cetățenie americană.


    Lindley scrie clar, cu inteligență și pasiune, o poveste puternică, detaliind modul în care au fost tratați japonezii americani în așa numitele lagăre de relocare. Guvernul SUA decide reținerea și, inevitabil întemnițarea, acestor persoane în anul 1942, după atacul de la Pearl Harbour și declanșarea războiului împotriva Japoniei. Întemnițarea s-a aplicat inegal, neținându-se cont de problema geografică: de exemplu, toți americanii de origine japoneză stabiliți pe coasta de Vest au fost închiși; în Hawaii, dintre cei peste 150.000 de americani cu descendență japoneză, doar 1, 800 au fost întemnițați. De reținut că 62% din cei întemnițați erau cetățeni americani. 

    În 1980, președintele Jimmy Carter a condus o anchetă cu privire la justificarea acestei măsuri. Investigația a fost condusă de către Comisia pentru Probleme de Relocare pe timp de Război și Întemnițarea Civililor. Raportul comisiei, intitulat sugestiv „Fără dreptul de apărare”, a prezentat foarte puține dovezi de neloialitate din partea japonezilor și recomanda ca guvernul să plătească câte 20,000 $ pentru fiecare supraviețuitor al lagărelor pe post de despăgubiri. În 1988, Congresul face publică o legislație, în timpul mandatului lui Ronald Regan, prin care acesta își cerea scuze în numele guvernului pentru măsurile nedemocratice care fuseseră adoptate în timpul războiului. Legislația adoptată statua că acțiunile guvernului au avut la bază "caractere rasiale, isteria de război, și lipsa de îndrumare politică" și se decidea ca guvernul SUA să plătească 1.6 miliarde de dolari pentru japonezii americani care au fost în lagăre și urmașii lor.

,,O fată ca tine” e o poveste rigidă despre japonezii americani, despre viața lor chinuită în lagărele de relocare, cu accent pe transformarea Satiei, o adolescentă rebelă, încăpățânată, independentă, ostentativă care devine, sub supravegherea mamei sale, o tânără învingătoare. Satomi a fost mereu fascinată de mama sa, Tamura, a admirat de mică caracterul demn al mamei sale deși nu înțelegea devotamentul ei față de tatăl ei, Aaron, cu care Satomi nu s-a înțeles niciodată prea bine, considerându-l rece, arțăgos și prea sever. În lagăr, copila are ocazia să se apropie și mai mult de mama sa, și-și dă seama că seamănă din ce mai mult cu ea. E nevoită să-i poarte de grijă atunci când se îmbolnăvește, și, apoi, să-i simtă dorul după ce aceasta se stinge în urma unei suferințe prelungi. Tamura și face simțită prezența mult timp în gândurile Satiei, în moștenirea de caracter pe care i-a lăsat-o fiicei sale.

    Odată cu ieșirea din lagăr, pentru Satomi urmează un nou început, e singură și va trebui să ia totul de la capăt. În toată această perioadă post - Manzanar a existat o singură constantă în viața Satiei, regăsirea micuței Cora, căreia i-a promis că o va căuta și va avea grijă de ea. Deși a fost preocupată cu construirea propriului drum, a înțeles că singurul mod de a-și găsi liniștea și de a-și împăca conștiința este acela de a-și respecta această promisiune. Ea face tot posibilul și ajutată de doctorul Harper răscolește toate orfelinatele căutând urma micuței Cora. Lungul drum pe care-l parcurge Satomi de la adolescenta sălbatică la tânăra care-și găsește împlinirea pe Coasta de Est este redat cu mână sigură de Maureen Lindley, într-o poveste fascinantă.

    Mi-a plăcut stilul de scriere al autoarei, personajele sunt bine conturate și nu ai cum să nu le îndrăgești iar acțiunile se succed vertiginos, nelăsând loc de plictiseală. Este o carte înfășurată într-o lecție de istorie, despre cel mai rușinos moment din istoria Americii. O carte și o lectură plăcută pe care o găsiți la reducere și pe libris.ro.


Niciun comentariu: