În căutarea oii fanstastice - Haruki Murakami

      Haruki Murakami - unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani s-a născut în 1949. A studiat literatura Ia Universitatea Waseda din Tokyo. Experiența de proprietar al unui bar din Tokyo în care se cânta jazz și cea de traducător al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote și Raymond Carver își vor spune cuvantul în formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate - un ținut amăgitor, lipsit parcă de suflet și suflu, al cărui spirit străvechi pare să fi dispărut aproape în întregime. Primul său roman, "Ascultă cum cântă vântul" (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de "Automatul" 1973 (1980) și ,,În căutarea oii fantastice”. În 1987 publică "Pădurea norvegiană" , bestseller internațional, tradus în numeroase limbi și vandut în peste patru milioane de exemplare. 

    Murakami a mai publilcat volumul de interviuri "Underground. Atentatul de la Tokyo și spiritul japonez" și romanele "La capatul lumii" și ,,În tara aspră a minunilor", "Dans dans dans", "Cronica păsării-arc" (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublln Literaty Award), "lubita mea, Sputnik", "Kajka pe malul marii", "În noapte", "1Q84" precum și volumele de povestiri sau eseuri "Elefantul a dispărut", "După cutremur", "Salcia oarbă", "Fata adormită" și "Autoportretul scriitorului ca alergator de cursă lungă". 

,,În căutarea oii fantastice” este un amestec genial de banal şi simbolic, ridicol şi absurd, umor şi lucruri serioase care ar putea schimba lumea fiecăruia din noi. E o carte care se simte, de fapt, nu care se explică. Nu cred că o să-ţi schimbe viaţa, neapărat și ție, dar s-ar putea să te facă să priveşti unele lucruri mai altfel, cel puțin. În plus, ,,În căutarea oii fantastice” este romanul care i-a adus lui Murakami faima internațională, așa că nu ezita să o citești. Eu am găsit-o pe Libris.ro și nu e singura carte scrisă de Murakami pe care mi-am luat-o de aici! ;)

    ,,În căutarea oii fantastice” ne vorbeşte, în primul rând, despre schimbare. Protagonistul a pierdut ceva din el şi încearcă să-l regăsească. Organizaţia misterioasă a pierdut o oaie megalomană cu puteri supranaturale, şi are nevoie de ajutorul lui. Personajul trece de la o etapă la alta: din om însurat în divorțat, din asociat la firmă în șomer etc. Este în căutarea sensului vieții și asta este, de fapt, această “oaie fantastică”. Toate aceste căutări se desfăşoară într-o lume lucidă, rece, demistificată până în punctul în care omul care controlează ţara din umbră îi spune naratorului că oaia cu pricina are puteri fantastice, şi el chiar acceptă acest lucru, lăsând totul pentru a pleca în căutarea ei.

    E ca în realitate: viața îți dă indicii, însă atunci când crezi că ai găsit sensul constați ca ești mort (vz. Șobolanul). Oaia fantastică, sensul vieții, e că nu există niciun sens, deși îl căutăm toată viața. Faptul că nimeni nu are un nume (Șeful, Șobolanul, Maestrul Oilor, Omul Oaie, J, șoferul etc.), întărește ideea ca suntem o masă de indivizi fără identitate, fără nume, ca un banc de scrumbii... și fără niciun sens, într-un final. 

    

    De fapt, cred că Murakami se referă la Japonia, care şi-a pierdut modul de viaţă şi identitatea naţională la finalul războiului şi care se chinuie să-şi reclădească valorile. 

    De pe la mijlocul romanului autorul a inclus și mici istorii despre creşterea oilor în Japonia, sau chiar istoria completă a unui orăşel în care ajunge protagonistul, lucruri care pot fi plictisitoare, până când înţelegeți că, de fapt, sunt puse acolo pentru că altfel, romanul nu ar avea aceeași consistență. Pentru că Murakami încearcă să ne spună ceva: poate că romanul e chiar o metaforă pentru evoluţia economică şi socială a Japoniei după război. Dar, totuși, nu cred că un scriitor de calibrul lui s-ar rezuma la doar atât.

    Există întotdeauna o graniță foarte fină între realitate și ireal în toate scrierile lui, de fapt. Romanul începe ca un roman obișnuit, dar se transformă pe rând în investigație, istorie, fantastic, dramă. Personal, mi-a plăcut foarte mult prima parte, m-a pierdut pe alocuri în a doua și m-a regăsit cu atenția mărită, spre final.

    O evadare bruscă din cotidian pentru căutarea … sinelui. Autorul creează facil imagini care vă ajută să “vă integrați” în poveste. Veți vedea că, pe măsură ce o citiți, veți porni înșivă într-o căutare a deznodământului și nu veți lasa cartea până n-o veți termina. Depinde de voi ce veți descoperi...