joi


Despre conflicte, cauzele și soluționarea acestora







Conflictul este parte din viața fiecăruia dintre noi. Nimeni nu și-l dorește, dar el apare în diverse situații, momente și locuri, unul dintre cele mai răspândite fenomene în procesul de comunicare al oamenilor. 
De-a lungul istoriei, oamenii nu au putut să trăiască fără a avea conflicte, debutând cu certuri mărunte și terminând cu războaie. Tocmai de aceea, ne întrebăm deseori dacă putem cataloga conflictele ca fiind un atribut necesar al societății umane. Dacă ar fi să analizăm caracterul contradictoriu și, mai ales, diversitatea naturii umane, aș afirma cu tărie că viața oamenilor este imposibilă fără conflicte. Totuși, mulți dintre noi cred cu tărie că nu toate conflictele sunt absolut necesare în viața noastră. Unii dintre noi preferă să le evite, în speranța că apele se vor liniști de la sine. Dar, vă vine să credeți sau nu, problemele nu se rezolvă niciodată de la sine... Iar evitarea lor nu face altceva decât să agraveze această situație odată cu trecerea timpului. O bombă cu ceas: tic-tac, tic-tac, mai devreme sau mai târziu, cu siguranță va exploda. Iar daunele, de cele mai multe ori, sunt foarte mari și ireparabile. Cei mai mulți dintre noi explodează pe loc, sub impulsul nervilor, de cele mai multe ori, exagerat. Acum se spun și se fac cele mai năstrușnice lucruri pe care, de cele mai multe ori, le regretăm ulterior sub penibila scuză: ,,m-am enervat!”. E important să știți că oricât de dificilă ar fi comunicarea cu o anumită persoană, întotdeauna există o soluție!

Care sunt motivele apariției conflictului?


În primul rând, divergența de interese, opinii, concepții de viață, scopuri, particularități individuale ale oamenilor. Ne-am născut diferiți dar acesta nu este neapărat un motiv pentru debutul unui conflict. De cele mai multe ori, însă, conflictul are loc din cauza incapacității noastre de a ne înțelege cu ceilalți, de a ajunge la un compromis.
O altă cauză a apariției unui conflict o reprezintă conflictogenii- cuvintele sau acțiunile care pot duce la un conflict, fără ca persoana respectivă să aibă o astfel de intenție. Nu vrei neapărat să jignești pe cineva, spui ceva fără să te gândești prea mult la consecințe iar persoana respectivă se poate simți ofensată. De cele mai multe ori, nici nu ne dăm seama imediat că există un conflict. Tocmai de aceea, trebuie întotdeauna să avem în vedere reacția pe care o pot provoca vorbele noastre, să ne gândim dacă suntem pregătiți să facem față unui conflict și, mai ales, dacă merită să facem sau să spunem acele lucruri. 
Conflictogenii cei mai des întâlniți sunt: manifestarea superiorității (critica, amenințările, învinuirile, ironia, bătaia de joc, întreruperea, ignorarea interlocutorului, ascunderea informației, încercările de înșelătorie, etc.), manifestarea agresivității, manifestarea egoismului (te gândești doar la tine și la binele personal).


Tehnici de management al conflictului


Există o mare diversitate de tehnici și sisteme de management al conflictelor dar cele mai importante forme de intervenție în situații de conflict sunt considerate: negocierea, medierea și arbitrajul.

Negocierea este în același timp o artă și o știință. Este o artă care permite celui care știe să pună în practică strategii, tehnici și tactici, să reușească mai bine. Este totodată o știință pe care majoritatea oamenilor o practică inconștient în fiecare zi fără s-o fi studiat neapărat. Negocierea este un proces decizional între două părți (sau mai multe) care nu împărtășesc aceleași opinii și este procesul de comunicare ce are drept scop atingerea unei înțelegeri. Cele două părți acționează împreună pentru a reduce diferențele dintre ele. Negocierea are drept obiectiv principal realizarea unui acord de voință, a unui consens și nu a unei victorii. În negociere nu există adversari, ci parteneri. Aceștia trebuie să încheie acest proces de negociere cu sentimentul că au realizat maximul posibil din ce și-au propus. Tocmai de aceea, negocierea este definită ca un amplu proces cooperant realizat de oameni, purtând amprenta distinctă a comportamentului uman. Rolul determinat al comportamentului estedat de faptul că scopul principal al negocierilor constă în satisfacerea unor nevoi, necesități umane, relația dintre scop și mijloace fiind elocventă în cazul negocierilor. Dacă negocierea nu rezolvă conflictul se recurge la mediere.

Medierea este forma de intervenție prin care se promovează reconcilierea sau explicarea, interpretarea punctelor de vedere, pentru a fi înțelese corect de ambele părți. Este de fapt negocierea unui compromis între puncte de vedere, nevoi sau atitudini ostile sau incompatibile. De obicei, ea presupune implicarea unei a treia părți, neutră, care are rolul de a facilita ajungerea la un acord. Mediatorul are un rol foarte dificil, îndeplinind rolul de ,,tampon” între cererile celor două părți. Cu toate acestea puterea unui mediator este destul de limitată pentru că el nu poate dicta soluții ci doar indică punctele de vedere comune ale părților, pentru ca astfel să se ajungă la un consens. Dacă nici medierea nu rezolvă conflictul, se poate recurge la arbitraj.

Arbitrajul constă în audierea și definirea problemei conflictuale de către o persoană de specialitate sau desemnată de o autoritate. Arbitrul acționează ca un judecător și are putere de decizie. Este cea mai drastică formă de intervenție pentru că odată ajunse aici, cele două părți se supun politicii: ,,totul sau nimic”. În această situație arbitrul conflictului are toată puterea, hotărârile sale fiind literă de lege. Deci, în această situație, unul câștigă iar celălalt pierde totul. Din această cauză, este de preferat să se apeleze la alte forme de rezolvare. 

În loc de concluzie...

Oamenii trăiesc și muncesc împreună. Este important pentru ei să se înțeleagă unii cu alții. În același timp, conflictele reprezintă o realitate cotidiană pentru fiecare om și sunt omniprezente în viața noastră. Situațiile conflictuale se întâlnesc la tot pasul atât în viața publică cât și în cea privată. Aceste conflicte se pot manifesta la scale și nivele diferite. Ele pot apărea între persoane, grupuri, comunități sau națiuni și pot fi generate de cauze diverse. 
Într-o colectivitate umană trebuie să acceptăm conflictele ca fiind absolut normale iar rezolvarea lor trebuie să fie un proces de grup, deoarece orice grup cuprinde membri cu personalități diferite, cu motivații diferite și cu potențial de muncă și creație care variază în limite foarte largi. La aceste aspecte se adaugă faptul că epoca spre care se îndreaptă societatea contemporană este una a schimbărilor profunde desfășurate la intervale scurte de timp, o epocă despre care putem spune că este dominată de accelerarea continuă a ritmului de viață a omenirii. Tocmai de aceea, o bună gestionare a conflictelor interpersonale și între grupuri are întotdeauna, un impact pozitiv asupra randamentelor individuale și face din orice grup un mediu plăcut și performant. 
Nu există ,,formule magice”, ci e nevoie doar de voință și un efort susținut și conștient. Este important să facem un efort și să-i înțelegem pe cei din jurul nostru și, mai ales, punctele lor de vedere. Și dacă fiecare dintre noi ar aduce în comportamentul său mici schimbări, lumea ar putea deveni un loc mai echilibrat, mai liniștit. Sau măcar viața noastră și relațiile cu cei din jurul nostru. 





Destinul copiilor marilor scriitori




De cele mai multe ori, copiii geniilor literaturii române au trăit în umbra și măreția părinților. Mulți dintre ei nu au moștenit talentul, fiind considerați de contemporanii lor urmași nedemni. Pe lângă opere nemuritoare care au îmbogățit literatura română, marii scriitori au lăsat în urma lor și copii. Despre aceștia se știe însă foarte puțin, iar existența lor în majoritatea cazurilor s-a desfășurat în umbra personalității iluștrilor părinți. 


De exemplu, fiul lui Creangă, a fost un ”un cioflingar de târg mediocru”. Celebrul povestitor Ion Creangă a avut un singur fiu, pe Constantin. El este rodul căsătoriei lui ”Popa Smântână” cu Ileana, fiica preotului Gregoriu de la Biserica ”Patruzeci de Sfinți” din Iași. Constantin s-a născut în 1860, într-o familie unde buna înțelegere lipsea cu desăvârșire, după cum arăta și criticul George Călinescu în ”Viața lui Ion Creangă”. Boemul humuleștean era sever cu propriul fiu, dar și cu soția. Și tocmai din această cauză a fost părăsit de Ileana, fiind nevoit să-l crească singur pe Constantin, de la vârsta de 6 ani. De mic îl educase, după cum spune criticul, cu palma și i-a impus drumul în viață, cu aceeași severitate. De altfel, și Constantin mărturisește acest lucru, spunând că a fost obligat la doar 12 ani să trăiască într-un internat de la Școala Militară. 
”Era el cum era cu alţii, dar cu de-ai lui, de-ai casei şi de-alde mine mai ales, pleosc una peste gură! Şi n-aveai cui te plânge, grevele nefiind încă inventate pe-atunci”, se plângea Constantin de tatăl său. 
De altfel, rațiunile financiare l-au determinat pe Ion Creangă să-și trimită fiul la Școala Militară din Iași, care era gratuită. Diaconul, în urma divorțului, a fost răspopit și mai apoi dat afară și de la școală. Tânărului Creangă se pare că îi pria, însă, viața militară. 
Criticul George Călinescu și contemporanii lui Creangă îl descriu pe Constantin ca pe un adolescent mediocru, care nu călca pe urmele tatălui său. Era leneș, înfumurat și fără cultură. 
”Școala militară din Iași (...) îi răpise orice ingenuitate, dându-i fumuri și nu-i dăduse nimic în schimb, nicio cultură serioasă. Era tocmai unul din acei semidocți de care vorbea Eminescu, un cioflingar de târg care se cam rușina de tata și avea gusturi mărețe”, scria George Călinescu. 
Încrezut, dar incapabil să-și găsească o cale în viață, Constantin apela în permanență la tatăl său și la influența pe care acesta o avea în rândul junimiștilor bogați. A început să facă acest lucru încă din perioada adolescenței. Tatăl, celebrul, încă de pe atunci, Ion Creangă, se umilea în fața lui Titu Maiorescu pentru a obține favoruri pentru fiul său. 
”Însă Creangă, ca orice părinte, își iubea puiul și-l credea bun la ceva. Cu o dragoste vrednică de toată lauda, el aleargă la mărimile pe care le cunoștea ca să ceară o vărbă bună pentru plodul său. (...) Creangă, ca diacon, sărutase mâna directorului său de școală normală când fusese numit institutor, fu văzut sărutând iarăși, în fața a o sută de comeseni ai unui banchet, mâna lui Titu Maiorescu. 
Și, într-adevăr, institutorul nu datora Junimii numai pâinea sa, dar o seamă de bune îndrumări pentru slabul său fecior”, preciza Călinescu în ”Viața și opera lui Ion Creangă”. Creangă, folosindu-se de relațiile pe care le avea, își trimite fiul mai apoi la Școala Militară din București și, având după 1878 o situație financiară ceva mai bună, îi trimite constant fiului bani. Îi roagă pe Slavici și Eminescu să-l vegheze pe Constantin, îndreptat mai mult către aventuri amoroase, bodegi și cheltuit bani decât către școală. Ajunge în jurul anului 1878 sublocotenent de marină și este trimis la Trieste, în Italia. Părea că fiul lui Creangă mergea pe drumul cel bun. În fapt, lui Constantin, spune George Călinescu, îi plăceau luxul și viața militată, visând la aventuri și căpătuială. Plimbându-se ba la Galați, ba la București, Constantin își căuta fără sorți de izbândă un rost, fiind mereu îndrăgostit și cerând bani tatălui său. Se apucă chiar și de scris, crezând că are talentul tatălui său. A eșuat lamentabil. George Călinescu spune că fiului lui Creangă cerea bani și junimiștilor, fără să știe tatăl său, și, dacă era refuzat, îi jignea. În cele din urmă, Constantin dorea să fie și inventator și urmează, tot pe banii tatălui său și ai junimiștilor, Școala Politehnică de la Viena. În 1884 pare că se cumințise și dorea să se căsătorească. Cum visa la avere, găsise și fata potrivită. 
Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi
”Gândul lui era mai mult să-nfigă dinții în realitate și destăinuia acum că găsise o domnișoară de 16 ani, Olga, din Brăila, fiică a domnului Neculai Petrea, mare angrosist. Fata avea marea însușire de a căpăta o avere de 25.000 de galbeni și de avea un tată cu o avere de peste un milion și cu numai doi copii”, scrie George Călinescu. Cu Olga, Constantin face patru copii - Letiția, Horia, Silvia și Ion (Ionel), dar doar pe micuța Letiția, bunicul Creangă reușește să o vadă. Ceilalți doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau să devină arhitecți renumiți ai perioadei interbelice. Constantin a eșuat lamentabil și în căsnicie divorțând de două ori. 
După moartea tatălui său, în 1887, devenit căpitan, Constantin duce o viață deșănțată, fără țintă, și își deschide birt, vinde băutură la colț de stradă și țigări.  ”Căpitanul își desfășura în voie firea sucită, burlească, nesusținută nici de inteligență, nici de cultură. Reputația tatălui îi zăpăci existența și-i dădu idei năstrușnice și penibile. (...) Încă ofițer fiind se făcu fabricant de foiță de țigări, cu reclamă stupidă, de felul acesta: «Hârtia de țigară Țața Lina», «Ori fumați hârtia Creangă, ori dați dracului tutunul», scria Călinescu. 
Constantin Creangă moare în 1918.

Fiul lui Mihai Eminescu, funcționar la Botoșani   


Gheorghe Eminovici, tatăl poetului,
cel care ar fi căsătorit-o
 pe Ileana cu pădurarul 
Despre copilul natural al poetului Mihai Eminescu se știu puține. De altfel, până să-i fie descoperit certificatul de nașteri, mărturiile contemporanilor poetului păreau simple fantasmagorii. Pe fiul lui Eminescu îl chema Mihai Lăzăreanu și a fost făcut cu fata morarului din satul Cucorăni, o localitate la doar trei kilometri de Ipoteşti. ”Copilul a fost botezat Mihail și el a venit pe lume în ziua de 19 iunie 1877, la Ipotești (conf. cert. nașt. nr 38/1877, primăria Cucorăni), având ca mamă pe Ileana, fiica de 25 de ani a morarului din Cucorăni, o blondă frumoasă, care se va căsători ulterior cu Ion Lăzăreanu, un pădurar de 32 de ani. Acesta o va accepta de soție numai după ce căminarul Eminovici, bunicul noului născut, îi va asigura băiețelului o convenabilă întreținere, printr-o înțelegere secretă între cele două părți”, precizează scriitorul Cristian Petru Bălan în eseul ”Fiul natural al lui Mihai Eminescu”, publicat pe pagina poezie.ro. Copilul a fost conceput de Eminescu în timpul unei vacanțe, când s-ar fi îndrăgostit de fata morarului. Mihail Lăzăreanu, fiul marelui poet, a fost botezat de Henrieta, sora lui Mihai Eminescu, iar Gheorghe Eminescu, pentru a nu se isca un scandal nedorit în sat, îi asigurase copilului tot ce îi era necesar traiului. Se precizează că inițial copilul se numea Ilie, dar la insistențele Henrietei și, se presupune, și ale lui Mihai Eminescu, copilul a primit și numele de Mihail. Specialiștii spun că Eminescu nu și-a lăsat de izbeliște copilul. Când avea bani îi trimitea și s-a întâmplat să-l viziteze în repetate rânduri. Mihai Eminescu s-a interesat de el când era elev la Pomârla, vizitându-l de mai multe ori. Iată câteva rânduri din depoziţia petentului: «Tatăl reclamantului stătea în căsuța boierească Ichim; iar peste drum stătea boierul Eminovici. Bătrânul Lăzăreanu era paznicul acestei păduri. Între noi se amesteca adesea și juca cu plăcere mingea- țic Mihai Eminescu, sau cum îi ziceam noi, copiii satului: Cuconaşul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, și duduca Henrieta, sora lui Eminescu, venind să privească și ea hârjoana noastră, a tuturora, aducea de mânuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl dezmierda și îl numea într-una Mihai, zicând că ea l-a botezat și ea i-a dat numele Mihai, ca și fratele ei», citează scriitorul Ion Ionescu Bucovu în ”Confluențe Literare”, din actele de la tribunalul Botoșani, prin care Ilie Lăzăreanu a primit oficial și numele de Mihail dat de Henrieta.    La maturitate, Mihai Lăzăreanu, fiul lui Eminescu, spun contemporanii săi, semăna atât la fizic, cât și la caracter cu tatăl său. „Cunoscuții lui spun că Mihail Lăzăreanu semăna destul de bine la ochi, la frunte și la buze cu poetul, despre care le amintea tuturor cu mândrie că îi este tată, dar mai cu seamă îi semăna acestuia la fire, fiindcă ducea o existență meditativă, retrasă, fără prieteni, rămânând toată viața burlac”, precizează Cristian Petru Bălan. 
Fiul lui Eminescu a fost un simplu funcționar fiscal și a murit la Botoșani la vârsta de 67 de ani. Totodată, în rândul junimiștilor s-a zvonit că Eminescu ar mai fi avut un copil cu Veronica Micle, născut mort, însă.  

Mateiu Caragiale, fiul frustrat care-și ura tatăl   


Primul fiu al marelui dramaturg Ion Luca Caragiale a fost Mateiu, născut dintr-o aventură cu Maria Constantinescu, funcționară la Regia Monopolurilor Statului. ”Nenea Iancu” și-a recunoscut însă fiul, dându-i și numele său. Mai mult decât atât, îi trimitea bani și se interesa de educația sa. 

Mateiu Caragiale: bastardul obsedat de boierie

Mateiu se naște la 25 martie 1885 la București. În 1889, după ce Ion Luca Caragiale se căsătorește cu Alexandrina Burelly, Mateiu este adus în noua familie, pentru ca tatăl să aibă grijă mai bine de educația fiului său. Grija nobilă a tatălui pentru copilul din flori nu-l va impresiona însă pe Mateiu. Fiul are o aversiunea față de tată, simțindu-se bastard și mai puțin iubit decât ceilalți copii din familie, trei fete și un băiat. În adolescență, spuneau contemporanii dramaturgului, Mateiu nu-și suferea tatăl, se depărtează constant de el și dorește să fie opusul părintelui său cu origine umilă, născut la Haimanale. Visează la o închipuită noblețe, după cum arăta și Cezar Petrescu în revista ”Gândirea” făcându-l să arate ridicol și frustrat de statutul său de bastard și om cu origine umilă. Această obsesie pentru noblețe ar fi apărut și în contact cu profesorul său de istorie și heraldică, dar și director al colegiului Sfântul Gheorghe, Anghel Demetriescu. Contemporanilor părea ridicol cu aceste preocupări obsesive și aere de noblețe.   
”Sosea Mateiu, ascunzându-și timiditatea sub armura trufiei distante, ceremonios, politicos, care aci nu făcea nici o impresie. Vreau să spun: nici o impresie bună! Aci, nu mai era un personagiu. Era o țintă. Cât timp își sorbea cafeaua ori vermutul, pe bani drămăluiți de-acasă într-o sărăcie discretă, savant mascată, confrații și prietenii îl mai cruțau, îl mai iertau. (...) Se răzbunau după plecarea lui Mateiu, cu mai vârtoase hazuri, mai deșănțate anecdote, amintiri și născociri, menite să-l situeze definitiv în categoria epigonilor ratați, ridicoli, emfatici în nulitatea lor, incapabili să poarte cu demnitate pe umeri povara unui nume glorios”, scria Cezar Petrescu, despre modul cum era perceput Mateiu Caragiale de mulți dintre contemporanii său.    
Renunță chiar și la studiile de drept din țară și din străinătate, dedicându-se heraldicii și poeziei. Ajunge totuși să-și împlinească visul, în 1923, devenind boier, după căsătoria cu Marica Sion, o femeie de viță nobilă, dar cu 25 de ani mai în vârstă. La noul său conac, obsesia pentru noblețe se accentuează, făcându-și un blazon  pe care scria „cave, age, tace” adică ”ferește-te, acționează și taci”. Deși părea doar un urmaș ridicol al genialului dramaturg, Mateiu Caragiale se distinge ca un bun scriitor și lasă posterității romanul ”Craii de Curtea Veche”, scris în 1916 și publicat abia în 1929. Moare la 1936.


miercuri


Casa mea, alegerile mele - parchet laminat de la Osbtego.ro




Acasă este locul unde te simți confortabil, relaxat și în siguranță. Însă, pentru a aduce spațiul în care locuiești la gradul de ,,acasă”, trebuie să te preocupi de amenajarea și personalizarea lui după gusturile și nevoile tale. Spațiul tău va avea nevoie de lucruri care îți sunt pe plac, lucruri care să te bucure și care să reziste în timp. Printre lucrurile pe care trebuie sa le alegi pentru casa ta se numără, desigur, și parchetul. Dacă unele lucruri sunt mai puțin importante și pot fi înlocuite după o perioadă de timp relativ scurtă, alegerea parchetului este o treabă importantă, o treabă căreia trebuie să îi acorzi atenția cuvenită

Dacă vrei să pășești cu plăcere și, mai ales, cu încredere, în fiecare zi în casa ta, alege pentru acoperirea podelei un parchet laminat, ușor de întreținut, practic și modern. Parchetul este soluția ideală, oricare ar fi stilul de locuință pe care l-ai ales, mai ales că acum toate modelele vin cu o serie de avantaje dificil de ignorat de către orice proprietar: prețul rezonabil, instalarea ușoară, păstrarea căldurii și durabilitatea. Plăcile de parchet disponibile acum pe piață sunt ușor de îmbinat și de montat, așa că nu mai este neapărată nevoie să apelezi la serviciile unui profesionist. 

Parchetul laminat este bun pentru persoane cu alergii, deoarece este rapid de curățat și nu absoarbe praf ca și covorul. Este, de asemenea, un produs extrem de bun datorită sistemului său de închidere etanșă și exteriorului din plastic, care crează un scut împotriva umezelii care, altfel, poate intra ușor în locuință. Un alt avantaj este acela că nu își schimbă forma, iar dacă în locuință este foarte multă umezeală, nu se produc daune permanente, pentru că pardoseala laminată este foarte ușor de înlocuit. 

Un parchet de calitate va da viață oricărei locuințe!


Dacă îți place să gândești pe termen lung, atunci află că alegerea unui parchet laminat poate reprezenta una dintre cele mai bune soluții pentru tine, iar asta pentru că el este recunoscut pentru faptul ca oferă o durabilitate extinsă. Atunci când este montat cum trebuie, precum și dacă alegem calitatea, sunt șanse foarte mici ca tu să nu te poți bucura pentru o perioadă lungă de timp de el. Parchetul laminat este capabil să amplifice chiar și senzația de confort, iar asta mai ales pentru ca sunt reduse destul de mult zgomotele de impact. Pentru persoanele care iubesc curățenia și igiena parchetul laminat reprezintă de asemenea o soluție de luat în considerare. De ce? Pentru că este foarte ușor de întreținut, uneori curățarea făcându-se chiar și cu o simplă cârpă umedă. Praful nu este atras, iar asta pentru că suprafața este antistatică, iar acest lucru, cum am mai spus, vine în favoarea persoanelor care suferă de pe urma alergiilor. 

Parchetul poate fi utilizat, practic, în toate zonele unei locuințe. Grație noilor tehnologii de impregnare și protejare a lemnului, acesta poate fi montat chiar și în băi, bucătării, holuri. Dar este destul de greu să alegi din multitudinea de magazine cel mai bun parchet. Trebuie să ții cont neapărat de anumiți factori și de rezistența parchetului în timp, deoarece aceasta este o investiție pe termen lung. Calitatea materialelor, rezistența culorilor și a luciului sunt deosebit de importante când alegi parchetul. De asemenea, contează foarte mult dacă vrei un parchet cu un aspect modern sau dacă ești atrasă de tipul clasic, din lemn, în nuanțe naturale. Oferta de parchet a magazinul online Osbtego.ro este foarte largă, paleta de culori diversificată, iar prețurile ... pentru toate buzunarele. 

Mie mi-au rămas ochii la parchetul laminat din gama Classic Touch, care combină aspectul clasic de lemn cu structuri autentice. Fiind disponibil într-o gamă variată de decoruri, acest produs este potrivit pentru orice tip de spațiu, având prestanță în orice interpretare, fie ea avangardistă sau tradițională. Robust, autentic, ecologic, igienic, foarte rezistent în timp - sunt doar câteva  motive care vorbesc în sine despre podelele laminate Kaindl. Este o investiție care, cu siguranță, îmi va face casa să arate ca un palat din basme. Intrați și voi pe site și vă veți convinge singuri de generozitatea ofertelor și calitatea produselor!




duminică


Silmarillion- J.R.R. Tolkien





J.R.R. Tolkien se numără printre cei mai iubiți scriitori de cărți fantastice și pentru copii din secolul al XX-lea. Operele sale atrag adulți și copii, deopotrivă. Profesor strălucit la Oxford la începutul anilor 30 are darul unei imaginații demne de invidiat. Tolkien are tot ce-și poate dori un scriitor împlinit: tiraje mari, un public numeros și un stil propriu. Cărțile lui pot fi citite de toate categoriile de vârstă, chiar și numai pentru divertisment, iar unele din ecranizările lor sunt fantastice. Totuși, pentru un copil, prima carte ar trebui să fie Hobbitul, urmată de Stăpânul Inelelor și poveștile din Tales from the Perilous Realm. Silmarillion reprezintă o lectură destul de dificilă și ar trebui abordată un pic mai târziu. Adulții împătimiți pentru astfel de lecturi citesc cu mare plăcere și Copiii lui Hurin, Povești Neterminate și volumele extrem de numeroase ale The History of Middle-earth (această ordine nu este impusă, desigur, pentru că nici nu contează foarte mult; de fapt, ordinea depinzând mai mult de preferințele cititorului). Tolkien a fost un geniu, iar opera sa remarcabilă, Stăpânul Inelelor devenind o capodoperă a genului.

Toate poveștile sunt atât de bine scrise încât ai impresia că prind viață în timp ce le citești. Cu toții i-am admirat imaginația și arta de a crea suspans. Peste tot în lume titlurile lui sparg normele box-office-ului și produc aglomerație în librării. Pe internet sau în parcuri, Tolkien este comentat, dezbătut și de cele mai multe ori adulat, într-o vreme când mulți mediocri se străduiesc să fie originali cu orice preț, el schimbă harta literaturii, inventând un gen fantasy, pe care mulți îl vor imita, dar foarte puțini o vor face cu un talent comparabil cu al lui Tolkien. 

Silmarillion este povestea de început a Tărâmului Mijlociu. Tolkien a creat aici un întreg spațiu fantastic din toate lucrurile care l-au impresionat în copilărie și în tinerețe. Putem spune, astfel, că Silmarillion este o îngemănare uluitoare de mit și epos, care premerge trilogia Stăpânul Inelelor și care a emoționat pe toată lumea, printr-un univers imens, extrem de atent conceput și foarte detaliat.  Pământul de mijloc este un loc mitic, populat de neamuri diverse, un loc copleșit de conflict și înecat în magie. Ne-am întrebat cu toții, la un moment dat, dacă acest loc a fost tot timpul astfel. În Silmarillion, Tolkien răspunde acestei nelămuriri într-un mod epopeic, prezentându-ne istoria și legendele Pământului de Mijloc cu mult înainte de desfășurarea acțiunii din Hobbitul sau Stăpânul inelelor. Aici vom afla răspunsul la multe din întrebările pe care ni le-am pus lecturând sau vizionând aceste capodopere: cine este Sauron și cum a ajuns el în Mordor!?, Cine a făurit Inelele Puterii!?, Cum era regatul Gondor la apogeul puterii sale!?, etc.  

Tolkien a început să lucreze la Silmarillion cu mult înainte de a așterne pe hârtie povestea lui Frodo sau a lui Bilbo, povestea fiind publicată la mulți ani după moartea sa, de fiul său, Christopher Tolkien. De fapt, Silmarillion nu este doar o simplă poveste, este, mai degrabă, o carte fascinantă de istorie, o adevărată colecție de evenimente mitologice variate, o carte pe care nu trebuie să o rateze niciunul dintre fanii universului creat de Tolkien. În Silmarillion este vorba despre arhetipuri și stereotipuri, despre figuri mitice și eroi. Nu este o poveste de aventură, ci o poveste despre crearea lumii. Iar pentru a aprecia cu adevărat cartea trebuie să înțelegi viziunea și scopul ei. Silmarillion tocmai pentru asta a fost creat, să facă lumină în miturile, poveștile și legendele Pământului de Mijloc. Această poveste este baza pe care s-a construit Stăpânul Inelelor și Hobbitul, o carte complexă și plină de substraturi.

Nu cred că există o temă principală în Silmarillion. Este, mai degrabă, o istorie, nu un roman. (Care-i tema cărții de istorie de clasa a IV-a?) Ai putea spune cel mult că Silmarillion reprezintă o istorie a elfilor, așa cum istoria de-a IV-a este o istorie a romanilor. Ainulindalë ("Muzica Ainurilor") este prima secțiune din carte. Eru, cunoscut ca și Ilúvatar („Părintele tuturor”), i-a creat pe Ainuri, un grup de forțe creatoare, numiți „vlǎstare ale gândului sǎu”. Ilúvatar i-a adunat și le-a împărtășit o temă, punându-i să creeze muzică după aceasta. Melkor—căruia Ilúvatar îi dăduse „cea mai mare putere și înțelepciune”"— a deviat de la tema originală și și-a dezvoltat propriul cântec. Unii Ainuri s-au alăturat, în timp ce alții au continuat să-l urmeze pe Ilúvatar, ceea ce a creat o lipsă de armonie. Asta s-a întâmplat de trei ori și de fiecare dată Eru Ilúvatar a creat o nouă temă ca să contracareze efectele cântecului subordonatului său. Atunci Ilúvatar s-a oprit și a invocat o viziune cu Arda și oamenii ei, oferindu-le Ainurilor opțiunea de a coborî pe pământ pentru a o guverna. Astfel că, mulți Ainuri au coborât, luând formă fizică. Cei mai puternici Ainuri au ajuns să fie cunoscuți ca Valari, iar cei mărunți, ca Maiari. Valarii au încercat să pregătească lumea pentru venirea oamenilor și a elfilor în timp ce Melkor, dorind să conducă singur Arda, distrugea creația acestora. Valaquenta („Povestea Valarilor”) îl descrie pe Melkor, pe fiecare din cei paisprezece Valari în detaliu și spune puține lucruri despre Maiari. Aceasta include o poveste despre cum Melkor i-a convins pe Maiari, printre care pe Sauron și pe Balrogi, să treacă de partea lui.

Tolkien nu doar a scris povești frumoase, cu numeroși eroi extrem de bine zugrăviți, dar a reușit să creeze o colosală lume magică, extrem de complexă și grandioasă, plină de eroi cu care ne putem identifica, într-un fel anume, fiecare dintre noi.

Volumul îl puteți procura și de pe libris.ro, acum, cu o reducere substanțială.



joi


Licențe refurbished Microsoft la cele mai mici prețuri




În momentul în care ne hotărâm să cumpărăm un calculator, intervine, de fiecare dată, o întrebare elementară: să fie nou sau second hand!? Problema este că mereu suntem puși în dificultate pentru că mulți dintre noi nu suntem așa buni cunoscători în tot ceea ce ține de domeniul IT și tot ce ne rămâne de făcut este să apelăm la prieteni (chiar dacă răspunsul lor e, de cele mai multe ori: ,,depinde la ce îl folosești”). Și, totuși, există posibilitatea ca uneori să primim un sfat bun, dar, putem primi și sfaturi eronate, nu neapărat intenționat. 

În România contemporană cu toții avem această dilemă, pentru că aici există o piață foarte puternică pentru calculatoarele second hand, tocmai pentru că salariile mici nu ne permit să ne întindem cât am vrea noi cu cheltuiala. Și, mai ales, pentru că știm că altele ne sunt nevoile și, cu siguranță, acestea pot fi întreținute și de un calculator second hand. Majoritatea folosim calculatorul pentru filme și internet, uneori muzică, deși Youtube ne-a scăpat și de mp3-urile din dotare, în ultimii ani. Așa că, cei mai mulți dintre noi ne dăm seama că nu are rost să cheltuim bani în plus pentru o unitate nouă din moment ce una second hand se poate ocupa chiar foarte bine de problema cu internetul, muzica nouă și filmele. Nu are rost să cumpărăm un PC nou pentru că nu îl vom folosi la adevărata capacitate niciodată. 

Nu are rost să investim în tehnologie nici pentru firmă, pentru că toate acele soft-uri de contabilitate și gestiune nu au nevoie de foarte multă capacitate și nici de cine știe ce performanță. E mult mai avantajos să cumpărăm un calculator second hand sau, de ce nu?, chiar un refurbished, dacă vrem performanță peste unitățile cele mai ieftine din magazin. Ați observat, desigur, că un calculator nou costă în magazin undeva la 2000 de lei și primim, de regulă, un procesor Celeron, 2 GB DDR3 și ... cam atât. Însă cu 2000 de lei putem cumpăra un sistem cu procesor Intel i5 și 4Gb RAM care va fi mult mai performant decât acel PC nou din magazin. 

Ce sunt produsele refurbished!?


Echipamentele Refurbished sunt produse care au fost înapoiate producătorului din diverse motive. Aceste produse sunt retestate în fabrică sau într-un service autorizat pentru ca producătorul să fie sigur că acestea funcționează la parametrii optimi. Orice componentă defectă sau care prezintă anomalii de funcționare va fi schimbată pentru ca produsul să poată funcționa la specificațiile inițiale. Legile care reglementează comercializarea și consumul de produse electronice interzic producătorilor să vândă aceste obiecte ca echipamente electronice noi din momentul în care sigiliul inițial de fabricație a fost rupt. Astfel, aceste echipamente sunt comercializate ca refurbished, adesea beneficiind și de reduceri consistente și/sau licențe software, așa cum sunt cele oferite, de exemplu, de PCMadd, care oferă calculatoare second hand refurbished cu licențe preinstalate Windows 10 Home și Windows 10 Professional la prețuri extrem de mici. 

Sistemul de operare este partea cea mai importantă din componența unui sistem de calcul. Un sistem de operare este strâns legat de dispozitivele hardware ale acelui calculator. Cooperarea dintre sistemul de operare și hardware este condiționată de prezența drivere-lor și setărilor corecte, configurate de cel care instalează Windows pe un calculator. Programul Microsoft Registered Refurbisher este un program licențiat de Microsoft care este adresat companiilor care comercializează calculatoare refurbished sau second hand și care doresc să ofere clienților soluții optime de licențiere. 


Și, acum, iată în câteva cuvinte, de ce nu trebuie să mai folosiți niciodată versiuni piratate de Windows:
- În primul rând pentru că este ilegal!!!
- Aproape toate versiunile piratate de Windows sunt recunoscute ca viruși de către un antivirus decent. Ca urmare, nu știți niciodată dacă datele voastre private sunt expediate către terți.
- Datorită update-urilor puteți ajunge în situația în care vi se poate tăia arbitrar accesul la fișiere obligându-vă să plătiți pentru recuperarea datelor dacă vreți să mai vedeți vreodată pozele din vacanță sau proiectul la care lucrați de foarte mult timp.
- Vă expuneți la niște riscuri semnificative de securitate.


Tocmai de aceea, vă reamintesc că Madd Electonics este partener MAR Microsoft Romania din anul 2011 și oferă tuturor utilizatorilor săi, la prețuri avantajoase, servicii complete și sisteme de operare Microsoft originale. De fapt, toți membrii programului Microsoft Refurbished PC au o ofertă net superioară pieței, incluzând software Microsoft original preinstalat, servicii securizate de ștergere a datelor și, nu în ultimul rând, utilizând practici ce asigură un impact asupra mediului cât mai scăzut în procesul de recondiționare a produselor electronice. Însă, produsele OEM de la Madd Electronics se  pot comercializa doar împreună cu un calculator sau laptop. Comercializarea în alte situații este strict interzisă, de fapt! Licențele refurbished nu se pot vinde separat de echipament sau muta de pe un echipament pe altul. În acest caz ați avea nevoie de licență RETAIL. Așadar, la fiecare calculator sau laptop second hand achiziționat de la Madd Electronics, puteți profita și de beneficiile unei licențe refurbished Genuine Microsoft Windows Home Edition sau Professional la un preț extrem de accesibil.

Deci, fii responsabil, nu pirata și caută mereu să-ți folosești la maxim resursele materiale pentru fericirea și, mai ales, siguranța ta!



miercuri


RESET- Slăbește deștept!





Mesele bogate de sărbători își pun amprenta asupra greutății noastre, astfel că ne-am și trezit cu câteva kilograme acumulate într-o perioadă scurtă de timp. Există mai multe modalități de a schimba acest surplus, care presupun atât schimbări în dieta, cât și orientarea către o viață mai activă. În primul rând, ar trebui să ne stabilim câteva scopuri realiste, cum ar fi, de exemplu, pierderea unui kilogram într-o săptămână. Slăbirea trebuie să se facă treptat, să permitem organismului să se obișnuiască și să se mențină la noua greutate. 

Ți-ai propus să slăbești și nu știi de unde să începi!? Ai ținut prea multe diete și ești sătul de restricții!? Ți se pare complicat sau descurajant!? Atunci ai nevoie de specialiștii de la RESET! Vestea bună este că o mână de ajutor și de motivație vor face mereu minuni. 

Dacă vrei să începi un regim sau pur și simplu să schimbi ceva în alimentația ta zilnică, poți avea în vedere și sfaturile mele, pentru că, începând de luna aceasta sunt Ambasador RESETwww.slabestedestept.ro, e cel mai smart program de remodelare corporală sănătoasă prin care au slăbit deja 5000 de persoane. 

În 3 luni de program, cu RESET vom primi nu doar un super plan nutrițional care ne va ajuta să avem cel mai rapid și sănătos proces de pierdere în greutate, dar săptămânal vom primi și câte două episoade video cu informații prețioase ca să ne putem menține pe viață rezultatele obținute.

Înscrie-te și tu aici -» https://goo.gl/eSPGwH și creează-ți corpul pe care îl visezi în doar 3 luni, cu doar 247 ron/ lună, folosind codul acesta de preț redus - GP2019.  

Primii 5 înscriși beneficiază și de un BONUS în servicii de 250 RON, adică de o ședință gratuită de coaching transformațional prin care vor afla mecanismele emoționale prin care vor putea controla pofta de dulce, își vor putea menține motivația în perioadele de stagnare și își vor putea recăpăta stima de sine.

Ce spuneți, cine începe acum, alături de mine!?