miercuri

 Scările Levantului - Amin Maalouf




Amin Maalouf (n. 25 februarie 1949, în Beirut, Liban) este un romancier libanez, supranumit "Domnul Orient" în țara sa de adopție, Franța. Este un romancier prolific, foarte apreciat, fiind tradus în peste douăzeci de limbi. Amin Maalouf a debutat în 1983 cu eseul Cruciadele văzute de arabi, urmat de Leon Africanul (1986) și de Samarcand, în 1988, pentru care i se va decerna Prix des Maisons de la Presse. După această perioadă, scriitura sa cunoaște alte dimensiuni, urmând o serie de romane foarte bine primite de public și critică: Grădinile luminii (în 1991), Primul secol de după Beatrice (1992), Stânca lui Tanios (1993, distins cu prestigiosul Premiu Goncourt), Scările Levantului (1996), Identitățile ucigașe (1998), Periplul lui Baldassare (2000, încununat cu Premiul Jacques Audiberti-Ville d’Antibes).

Romanul ,,Scările Levantului” oferă o imagine atipică a istoriei europene și orientale, istorie zguduită de o mulțime de tulburătoare evenimente, având în centru un singur personaj central - pe misteriosul Ossyan. De fapt, întreaga carte pare a fi sub semnul conflictului: răsturnarea Imperiului Otoman, al doilea război mondial, începerea violențelor dintre evrei și palestinieni. Ossyan face parte dintre cei care se răzvrătesc împotriva acestor conflicte. Întreaga lui viață ajunge să fie o răzvrătire, chiar până în momentul în care se întâlnește cu străinul din prima pagină, căruia îi povestește întreaga lui viață. ne conduce fascinant într-un periplu prin timp, prin spațiu și prin viața unui om care este în căutarea unui rost în viață. 

Născut într-o familie ocolită de noroc și neobișnuită, tânărul Ossyan dorește să studieze, în vreme ce se vede împins de la spate de tatăl său pentru a lua mantaua neclară a revoluționarului. Refuză acest rol și pleacă în Franța pentru a studia medicina, cu complicitatea surorii sale. Acolo însă istoria îi conferă un rol deosebit și toate planurile se schimbă de vreme ce el descoperă un scop mai mare, eroismul, camaraderia și, cel mai important, dragostea. Eroul romanului este un erudit, un spirit iscoditor, adeseori ironic și, mai presus de orice, un excelent povestitor. Istorisirea lui, populată de personaje cu identități multiple, fragmentate, problematice, ne poartă printr-un univers plin de culoare și farmec, dar al cărui echilibru fragil este doar o iluzie care amenință să se sfărâme sub apăsarea istoriei. Astfel că, Levantul lui Maalouf devine o punte între lumi, o scenă pitorească a unei tulburătoare și dureroase povesti de dragoste. 

Maalouf se regăsește în galeria marilor povestitori orientali echipați de la natură cu abilitatea de a crea o povestea cuprinzătoare, care să ofere șansa cititorului să se regăsească în ea și în același timp să călătorească împreună cu eroul prin diferitele dificultăți care îi vor sta în față. Are o proză clară, limpede și un ritm alert, dar fiecare frază este cântărită. La fel ca o bucată muzicală fiecare pagină este bine scrisă reușind să creeze o legătură emoțională cu cititorul care va fi dornic să ajungă la ultima pagină pentru a afla deznodământul.

Personajul principal este foarte credibil și lesne de îndrăgit. Ossyan devine ,,vizibil” chiar dinainte de a apărea efectiv în scenă, datorită amintirilor atât de lejer povestite despre bunica și tatăl acestuia, personaje la fel de complete și complexe. Autorul reușește ca în scurte tușe să creeze o legătură emoțională cu destinul tragic al protagoniștilor. Cititorul trăiește alături de Ossyan fiecare răsturnare de situație și răsuflă ușurat în clipele de tihnă. Traversarea tuturor acelor greutăți va face finalul cu atât mai satisfăcător, lăsând totuși și cititorului un spațiu alb pe care-l poate completa cu propria viziune.

Fără să dezvălui finalul acestui roman tulburător, aș recomanda ca lectură și restul scrierilor lui Amin Maalouf – Leon Africanul, Periplul lui Baldassare, Samarkand, Stânca lui Tanios, dar mai ales studiul său tradus în 2019, Naufragiul civilizațiilor, o analiză în care ni se explică de ce toate spațiile cucerite de civilizație sunt amenințate de naufragiu. Pornind de la experiența personală ca observator acesta se referă la „șocurile seismice ale lumii arabo-musulmane”, care au replici în întreaga lume și istorie, responsabilitatea noastră fiind aceea de a ne dezmetici și de a încerca să ne explicăm aceste derive succesive ale umanității pentru a putea acționa, de a nu rămâne la stadiul de spectatori, cel la care evident ne-au redus aceste evenimente.

Ceea ce mi-a plăcut foarte mult la carte este bogăția fundalului istoric, de la ultimele zile ale Imperiului Otoman, la Rezistența Franceză, până la ruperea ordinii în Beirut. Dar, în ciuda perioadei lungi de timp, nu am văzut dezvoltându-se și caracterul personajului principal: el rămâne același ca la început: un idealist, un romantic și un nonconformist. Povestea este succintă, dar bogată și profundă în analiza și narațiunea personajelor, a perioadei, a neliniștilor, a culturilor, a generațiilor și a istoriei. Cu siguranță, nimic aici nu este superficial. ,,Scările Levantului” atinge ușor problemele identitare din unghiuri etnice și religioase. Una peste alta, este un scurt roman despre legături de familie, dragoste, probleme de identitate și disperare.

Cartea o puteți procura de la libris.ro alături de alte romane ale aceluiași autor, la prețuri fără concurență.

 
Citate preferate:

„Viața mea a început cu o jumătate de secol înainte să mă nasc, într-o cameră pe care n-am vizitat-o niciodată, pe malurile Bosforului.”
„Baku, Jacques, Bertrand, actele false, războiul, Rezistența — nu împlinisem încă douăzeci și șapte de ani și încheiasem o viață. În fața mea, alte vieți. Poate.”
„Fericirea ne trecea precum o frânghie aspră prin palme, nu aveam decât să închidem degetele și să strângem tare ca să nu ne scape.”
„Drumul lor în viață își poate afla mereu explicația într-o rană: un abandon, o trădare, o infidelitate. Iar rana asta e a doua lor naștere, singura care contează.”
„Nimeni nu bara zilele scurse ca pe zidurile pușcăriilor. Toți ne aflam acolo pe viață. O viață de zile identice. La ce bun să mai numeri?”

vineri

 Regina albă, Philippa Gregory





Motto: „Dacă există suficientă iubire, atunci nimic – nici natura, nici măcar moartea însăși – nu se poate întâmpla între doi care se iubesc.”

    ,,Regina albă”, după părerea mea, este cu adevărat un roman de nota 10+ pentru că renumita scriitoare Philippa Gregory, în mai puțin de cinci sute de pagini, reușește să contureze portretele unor personaje memorabile, să prezinte o serie de întâmplări abominabile și să transmită cam tot ce ar fi trebuit să ne învețe școala la istorie despre acea perioadă. Nicio recenzie nu cred că ar reuși să ilustreze complet întreaga acțiune a romanului, aceasta fiind mult mai frumoasă, complicată, incitantă și captivantă.

    Nu am crezut că voi fi atât de încântată de această carte, dar Philippa Gregory a reușit să îmi transmită și mie fascinația sa pentru perioada Războiului celor două roze. Acest război (1455-1485) a fost, de fapt, o confruntare sângeroasă continuă între două case nobiliare pentru câștigarea tronului Angliei: Casa de York, care avea ca simbol un trandafir alb, în vreme ce casa de Lancaster avea ca emblemă un trandafir roșu. Tocmai de aici a venit și denumirea războiului care a avut 19 bătălii în perioada amintită. Totuși, istoria consemnează și existența altor confruntări atât înainte, dar și după datele respective.

    ,,Regina Albă” o are în centrul său pe regina Elizabeth Woodville. Cartea face parte dintr-un ciclu de romane dedicat dinastiei Plantagenetilor, zugrăvind cu fidelitate una dintre cele mai întunecate perioade din istoria Angliei. Se remarcă, în special la regina Elizabeth, modul prin care aceasta își croiește ascensiunea spre tron, devenind peste noapte, dintr-o văduvă săracă aparținând micii nobilimi, regină. Acțiunea romanului se petrece în timpul domniei regelui Edward al IV-lea al Angliei, urmărind îndeaproape povestea lui Elizabeth Woodville, o curtezană rămasă văduvă. Soțul său a fost ucis în războiul dintre casa de York și casa de Lancaster, iar pământurile acestuia au fost confiscate de către curtea regală deoarece a fost considerat trădător. Rămasă fără avere, Elizabeth se hotărăște să riște și astfel ajunge să îl aștepte pe rege la marginea unui drum pentru a-l ruga să îi restituie măcar o parte din avuția pierdută. Aceasta dă dovadă de curaj și verticalitate în fața regelui, fapt ce îi stârnește acestuia interesul. Cam așa începe cartea, continuând apoi să urmărească încercarea celor doi de a se menține rege și regină peste ținuturile Angliei, misiune ce se dovedește deseori imposibilă.

    Pus pe tron de către Warwick, supranumit făcătorul de regi, Edward al IV-lea este primul rege aparținând casei York. Dreptul său la domnie a fost adesea atacat de către fosta regină, soția lui Henric al VI-lea, Margaret d’Anjou. Și datorită acestor permanente lupte între casele  Lancaster și York, Warwick îl sfătuise pe Edward să își aleagă cu mare grijă consoarta și, prin căsătoria pe care o va încheia, să întărească relațiile politice cu Franța, dar cuprins de febra dragostei, Edward nesocotește sfatul lui Warwick și se căsătorește cu văduva Elizabeth Woodville. Această alegerea a regelui stârnește un val de uimire printre apropiații tronului, mai ales că, odată cu urcarea sa pe tron, Elizabeth are grijă să îi aducă în poziții favorabile pe rudele sale din clanul Rivers. De asemenea, ea se asigură că întărește relațiile sale de familie cu propriile rude din Burgundia prin căsătoria uneia dintre surorile lui Edward cu moștenitorul tronului. Astfel, Regina Albă se asigură pe cât posibil că va avea la îndemână oameni dispuși să lupte pentru ea în neîncetatul război dintre veri.

    Elizabeth are toate motivele să se bucure de statutul ei de regină și mamă de 2 prinți moștenitori până când Edward moare în urma unei pneumonii și-l numește pe fratele lui, Richard, tutorele lui Edward, prințul de numai 12 ani. Regină văduvă și mamă devotată, Elizabeth e nevoită să facă față situației, să accepte că trebuie să lupte ca fiul ei să devină rege. Nu mai are multi susținători, mulți o trădează, alții sfârșesc condamnați la moarte de nemilosul Richard. Totul culminează, însă, cu dispariția celor doi copii-prinți, Edward și presupusul Richard din Turn. Bănuiala cade inițial pe noul rege Richard al III-lea dar varianta mai probabilă e  implicarea nemiloasă a Lady Margaret Beaufort, mama lui Henry Tudor, devenit ulterior rege (vz. “Regina roșie“).
    
    Romanul surprinde prin combinația între biografie și legendă, evenimentele petrecute din momentul începerii domniei lui Edward al IV-lea, trecând de finalul acesteia și ajungând până la capitularea Elizabethei în lupta pentru tronul fiului ei. De-a lungul domniei soțului său, Elizabeth va căpăta pe lângă porecla de Regina Albă și stigmatul de vrăjitoare. Renumele de vrăjitoare i se trage din partea propriei mame, Jaquetta Rivers- o doamnă a apelor. Cu rădăcinile bine înfipte în istoria curții regale de Burgundia, Jaquetta este urmașa Melusinei, zeița apelor. Tocmai de aceea, nu ne mai surprinde chiar așa de mult când, în diferite situații, ambele femei apelează adesea la puterile zeiței, fie din dorința de a-i proteja pe cei dragi, fie din dorința de a răzbuna moartea celor iubiți.

    Elizabeth are o ambiție nemăsurată și se concentrează pe menținerea membrilor familiei sale pe tronul Angliei. Această dorință de putere avea să-i fie reproșată mai târziu chiar de fiica ei mai mare, pe care o chema tot Elizabeth. Regina albă naște mai mulți copii, cei mai importanți fiind cei doi fii, viitori moștenitori ai tronului. După nașterea lor, intrigile se complică, se fac și se desfac alianțe, trădările sunt frecvente, verii și frații se omoară între ei.

    Într-o perioadă atât de complicată, răsturnările de situație sunt frecvente, verii și chiar frații se luptă între ei pentru a ajunge cât mai aproape sau chiar pe tron. Regele Edward ajunge chiar să-l omoare pe fratele său, George, pe care îl acuză de trădare. După dispariția fiului său, Edward, Elizabeth decide că e momentul să arunce în jocul pentru tron un alt pion și anume pe fiica sa cea mare, Elizabeth. Deși aceasta se îndrăgostește de unchiul său Richard, mama sa decide să o căsătorească cu Henry Tudor din Casa de Lancaster. Fanii casei Tudor, care va urma la conducerea Angliei după Casa de York,  vor fi încântați să afle că Elizabeth Woodville este chiar bunica dinspre mamă a lui Henric al VIII-lea.

    Povestea este foarte bine documentată, ca toate cărțile Philippei Gregory, fără a fi încărcată cu amănunte istorice, concentrându-se mai degrabă pe conturarea personajului. Mi-a plăcut mult acestă carte, am înțeles și aprobat acțiunile Reginei Albe ceva mai mult decât ale Reginei Roșii. Și chiar dacă onoarea și bunătatea nu sunt punctele forte ale eroinelor, lectura e deosebit de plăcută și reconfortantă. Documentaristă și scriitoare abilă, Philippa Gregory nu obosește cititorul cu amanunte istorice și îl conduce cu măiestrie în timpurile medievale atât de îndepărtate și contradictorii. Istoria reînvie în acest roman și ai impresia că vizionați un film, o capodoperă ce vă încântă privilegiat. Îți imaginezi fiecare detaliu, iar stilul simplu și acțiunea alertă te absoarbe în filele cărții.
 
    Cei de la BBC, au realizat o ecranizare după această carte minunată: mini-seria The White Queen (7,8 rating pe IMDB) în anul 2013.


Vă sfătuiesc să nu ratați nici cartea, nici serialul. 

    Regina albă se dovedește a fi o ficțiune istorică foarte bine scrisă, o carte palpitantă, genul de roman pe care cu greu îl lași din mână. O recomand tuturor celor care doresc să învețe istorie într-un mod alternativ manualelor. 
    Vă puteți procura cartea și online de pe libris.ro .



luni

 Regina Roșie - Philippa Gregory




Philippa Gregory este cea mai importantă autoare de romane istorice din Marea Britanie, cunoscută în lumea întreagă, mai ales datorită bestseller-ului Surorile Boleyn. Ea s-a născut în 9 ianuarie 1954 la Nairobi (Kenya), a urmat studiile Facultății de Jurnalism din Cardiff, apoi a lucrat timp de doi ani la Radio BBC, însă pasiunea pentru istorie și literatură a îndemnat-o să se dedice scrisului. Philippa Gregory a obținut titlul de Doctor în literatură și este membră a Universității Kingstone începând din anul 1994. Romanul său de debut a fost "Wideacre" (în 1987) și a reprezentat un mare succes. 


Gregory scrie romane de ficțiune istorică, bine construite și documentate, dar și ficțiune contemporană. Unele din romanele ei au câștigat importante premii internaționale și au fost ecranizate de mari case de producție. Autoare extrem de prolifică, Philippa Gregory a publicat până în prezent peste douăzeci de romane, amintesc doar câteva dintre acestea: Surorile Boleyn, distins cu Premiul Parker Romantic Novel of the Year și ecranizat de câteva ori, Prințesa statornică, Moștenirea Boleyn, Regina albă, Doamna apelor, Blestemul regelui și Îmblânzirea reginei, apărute și la Editura Polirom, unele în mai multe ediții. Cărțile sale au fost traduse în numeroase limbi și s-au bucurat de succes în întreaga lume.


Primul meu contact literar cu Gregory a fost un fel de dragoste la prima vedere (sau citire, mai exact). Stilul său inconfundabil îmbină într-un mod extrem de plăcut istoria cu imaginația, fapt ce m-a determinat să-mi doresc să îmbogățesc rafturile bibliotecii cu scrierile ei.


,,Regina roșie”(2016) este al doilea roman din ciclul dedicat Războiului celor Două Roze.  Acesta îmbogățește galeria de femei puternice și influente creată de Philippa Gregory cu o figură emblematică pentru istoria Angliei: lady Margaret Beaufort, femeia ale cărei ambiție, inteligență și curaj au dus la întemeierea dinastiei Tudor. Romanul urmărește cu fidelitate destinul ei schimbător și transformarea sa uluitoare dintr-o tânără inocentă și pioasă de nouă ani, silită să se supună fără proteste dorințelor familiei pentru a încheia o căsătorie lipsită de iubire, într-o curteană abilă și hotărâtă. 

,,Îi simt mâna mare prinzând-o pe a mea și-i aud vocea adâncă răspunzând la întrebări, pe când eu doar șoptesc. Îmi pune pe deget un inel greu, din aur galic, și trebuie să-mi țin mâna strânsă ca să-l împiedic să cadă. E mult prea mare pentru mine. Ridic ochii spre soțul meu, uluită că el crede că o astfel de căsătorie poate să meargă, când inelul lui e prea mare pentru mâna mea și eu am doar doisprezece ani, iar el are de două ori și ceva vârsta mea.”

Războiul celor două roze (1455-1485) a fost, de fapt, o confruntare sângeroasă continuă între două case nobiliare pentru câștigarea tronului Angliei: Casa de York, care avea ca simbol un trandafir alb, în vreme ce casa de Lancaster avea ca emblemă un trandafir roșu. Tocmai de aici a venit și denumirea războiului care a avut 19 bătălii în perioada amintită. Totuși, istoria consemnează și existența altor confruntări atât înainte, dar și după datele respective.

Margaret Beaufort făcea parte din casa de Lancaster și este personajul principal al acestei cărți. Romanul este scris la persoana I, totul fiind prezentat prin ochii acesteia. Logodită de părinți imediat  după naștere (căsătorită chiar fictiv la vârsta de 3 ani, deși ea nu recunoaște niciodată căsătoria) cu un băiat pe care nu-l cunoștea, ajunge să fie din nou căsătorită la 12 ani (tot din interese ale familiilor nobiliare). Philippa Gregory zugrăvește în culori vii perioada adolescenței și maturității sale într-o Anglie sfâșiată de rivalitățile dintre Casa de Lancaster și Casa de York și devastată de bătăliile sângeroase din Războiul celor Două Roze.

,,Vădit lucru, nu sunt o lumină pentru oamenii de rând din sat, așa cum nu sunt nici pentru cei din palat. Am doisprezece ani; dacă oamenii nu văd acum că sunt o lumină într-o lume întunecată, când vor vedea?”

Istoria ne mai spune că Margaret Beaufort a fost femeia care a reușit să modifice rigidul cod juridic britanic, pentru a-și câștiga independența (față de soț) în administrarea propriilor bunuri (proprietăți, pământuri). Aceasta s-a folosit de soți (trei în fapt, până la urmă) pentru a urca pe scara socială și pentru a-și face unicul fiu rege al Angliei. Este vorba de Henry al VII-lea (1457-1509), care în calitate de rege (casa de Lancaster) a pus capăt veșnicelor lupte interne, prin căsătoria din interes (cum altfel?) cu o femeie din clanul rival (casa de York).

Lady Margaret Beaufort a fost cea care nu s-a dat în lături de la cele mai primejdioase uneltiri, de la cele mai îndoielnice alianțe sau cele mai avantajoase căsătorii pentru a-și vedea împlinit visul cel mai fierbinte: acela de a-și vedea fiul pe tronul Angliei. Prin Henry al VII-lea s-au pus bazele dinastiei Tudor, o dinastie în timpul căreia Anglia pășește din Evul Mediu spre era preindustrială și spre Imperiul Britanic. Din punct de vedere al relațiilor feudale și a legilor a fost o perioadă de reforme și avânt economic, totul începând cu dorința teribilă, bolnavă chiar, a unei fetițe ce a ajuns prea devreme și fără voia ei mamă de băiat.

,,Eu, care m-am modelat după imaginea unei fecioare luptătoare, va trebui poate să învăț să devin o văduvă înfrântă. Poate că asta e voia aspră a lui Dumnezeu pentru mine și ar trebui să învăț să mă supun.”

Cu siguranță, romanul Regina roșie, pe care-l puteți comanda și online de pe Libris.ro , este o lectură care vă va marca, vă va influența și vă va aminti că în trecut viața era mult mai grea, mai dură și mai violentă, dar și că dacă îți urmezi visul cu orice preț, istoria nu te va da uitării niciodată.


marți

 NOUĂ CAMPANIE BUZZSTORE: Covalact de Țară BIO – lactate proaspete și gustoase, produse din lapte ecologic




Săptămâna trecută am primit spre testare câteva produse BIO, extrem de gustoase, într-o gamă variată de sortimente:

1. BIO Brânza Făgăraș Covalact de Țară: o rețetă românească cu tradiție. BIO Brânza Făgăraș este făcută din ingrediente 100% naturale, formată din două straturi: brânza proaspătă de vaci ecologică la baza și smântâna fermentată ecologică deasupra.

2. BIO Brânzica de casă Covalact de Țară: produsă din ingrediente 100% naturale. BIO Brânzica de Casă de la Covalact de Țară este un amestec de bulgărași de brânză proaspătă de vaci ecologică și smântână ecologică dulce ca laptele. Produsul se adresează în primul rând copiilor pentru asigurarea alimentației sănătoase în perioada de creștere, dar și persoanelor adulte preocupate de o dietă sănătoasă.

3. BIO Iaurt Covalact de Țară are 3,8% grăsime, este produs din lapte de vacă ecologic.

4. BIO Lactate Tradiționale de Băut (Sana BIO, Chefir BIO): sunt produse certificate ecologic, obținute din lapte de vacă integral, provenit din producție ecologică. Produsele se adresează persoanelor adulte preocupate de o dietă echilibrată dar și copiilor – pentru asigurarea alimentației echilibrate în perioada de creștere.

5. Telemea de vacă Bio 350g: produsul este făcut integral din lapte ecologic și maturat 45 de zile, timp propice pentru a căpăta o textură cremoasă și o aromă desăvârșită, rezultatul fiind o telemea de o calitate superioară, cu gust autentic “ca la țară”.

6. Lapte BIO 3,7% grăsime 1L: provine de la producători certificați ecologic. Lansarea acestui produs completează gama de produse ecologice din portofoliul Covalact de Țară.

7. Unt BIO Covalact de Țară: este un produs 100% natural, ecologic, făcut din smântână dulce, fiind cel mai gras și mai sățios dintre produsele lactate.

Produsul nostru preferat rămâne brânzica, sub orice formă- are același gust din copilărie; mi-amintește de perioada când mergeam vara, la bunici, și o mâncam seara, cu mămăligă, după o zi de alergătură și zbenguială prin sat.



Felicitări pentru gustul desăvârșit, Covalact!!!
Mulțumesc, BuzzStore pentru selecție!

sâmbătă

 Trei surori, trei regine - Philippa Gregory 



Philippa Gregory este o romancieră de naționalitate engleză, foarte cunoscută și apreciată pe plan mondial. Ea s-a născut în 9 ianuarie 1954 la Nairobi (Kenya). A urmat studiile Facultății de Jurnalism din Cardiff, apoi a lucrat timp de doi ani la Radio BBC. Philippa Gregory a obținut titlul de Doctor în literatură și este membră a Universității Kingstone începând din anul 1994. Romanul său de debut a fost "Wideacre" (în 1987) și a reprezentat un mare succes. P.Gregory scrie romane istorice, dar și ficțiune contemporană. Unele din romanele ei au câștigat importante premii internaționale și au fost ecranizate de mari case de producție.

,,Trei surori, trei regine” este o poveste tot atât de adâncită în istorie pe cât e de plină de intrigi și de neînțelegeri în familia regală. Philippa Gregory e o maestră în a lua femeile din planul secund al scenei lumii reale și a le plasa în centrul atenției, în roluri celebre. O adevărată cunoscătoare a ficțiunii istorice, Gregory reușește să aducă în povestea ei trei femei, toate parte a lumii regelui Henric al VIII-lea, și le pune în ipostaza de regine pe trei tronuri diferite: al Angliei, al Franței și al Scoției.

De mici, prințesele Tudor din romanul Philippei Gregory știu că sunt excepționale, că se vor căsători cu cei mai puternici bărbați din Europa și că trebuie să-și păstreze puterea cu orice preț. Pentru Margaret, sora lui Henric al VIII-lea, asta înseamnă să-și privească mereu surorile ca un șoim. În ciuda faptului că este logodită cu regele Scoției, Margaret este chinuită de invidie față de grațioasa ei cumnata Katherine de Aragon și pentru frumoasa ei soră mai mică, Mary. Cu toate acestea, Margaret are o admirație ciudată și pentru aceste femei. Gregory, autorul romanelor The Other Boleyn Girl and the Cousins' War (care servesc drept bază pentru miniseria Starz The White Queen), este extrem de pricepută ca să pătrundă în mințile reginelor. Ea o dezvăluie pe Margaret ca fiind o femeie care posedă atât un curaj impresionant, cât și vanitatea unei adolescente răsfățate. În timp ce viața ei poate părea obscură pentru cititorul modern, relația cu surorile ei este, într-un fel, tipică multor tinere de astăzi, care își admiră, invidiază și se măsoară cu prietenele lor.

Este una dintre cărțile mele preferate scrise de Philippa Gregory, căci descrie cu măiestrie viața grea a unei prințese și a unei regine mai puțin cunoscute. M-a impresionat modul de viață și gândirea oamenilor în acel secol și, mai ales, viața acestei femei puternice care merită să fie cunoscută pentru sacrificiile făcute. Philippa Gregory ne prezintă lumea văzută prin ochii reginei Margaret, o lume plină de afecțiuni și rivalități, într-un roman fermecător despre curtea Tudor, oferind o relatare bogată în detalii despre viața și luptele ei pentru a fi regina Scoției. Pe tot parcursul romanului, împletite cu aceste lupte, sunt scrisorile de la cumnata ei Katherine de Aragon și sora mai mică Mary. Cele trei sunt, de cele mai multe ori, alături una de alta într-o epocă în care femeile în poziții puternice aveau de fapt foarte puțină influență.

,,Există o singură legătură în care am încredere, aceea dintre o femeie și surorile ei. Noi trei suntem nedespărțite și nu ne scăpăm niciodată din ochi. În dragoste și rivalitate, ne gândim mereu una la alta.”

Philippa Gregory aduce la viață trei personalități foarte diferite: Margaret care este într-o competiție constantă cu celelalte surori ale sale și are un sentiment de mândrie pentru postul ei, Mary care este extrem de zburdalnică și nu ia nimic în serios și smerita Katherine de Aragon care, în comparație cu romanul dedicat ei, este prezentată aici, chiar mai religioasă.

Pe lângă rivalitatea celor trei, romanul evidențiază, de asemenea, tulburările politice dintre Anglia, Franța și Scoția și echilibrul delicat de putere dintre toate cele trei țări, concentrându-se în special pe luptele lui Margaret pentru a deține puterea în lumina morții soțului ei, James și apoi trădarea celui de-al doilea soț al ei. Este un roman al emoțiilor conflictuale, prezentat atât de real, de la început până la sfârșit. Ca orice roman al renumitei Philippa Gregory, există și aici o intensitate a perceperii realității, fiind clar că s-a gândit destul de mult la obținerea corectă a detaliilor istorice – chiar dacă anumite evenimente și conversații nu s-au petrecut exact așa cum și le-a imaginat autoarea. Este suficient, totuși, pentru a-l determina pe cititor să se intereseze în istoria de fundal și poate chiar să încurajeze cititorii să se documenteze și mai mult legat de aceea perioadă.

În esență, totuși, este o poveste a relațiilor complicate care s-au schimbat în funcție de ceea ce se întâmpla în lumea largă, adusă în atenție de povestea a trei femei foarte diferite și de modul în care nenorocirile lor au ajutat, de fapt, la creșterea averii celorlalte surori. E o lectură fascinantă!

Comandă online cu un preț fără concurență de la Libris.ro ,,Trei surori, trei regine”, scrisă de Philippa Gregory, tiparită la editura Polirom, ce face parte din colecția Top 10+ ! Cartea va fi livrată în circa 2 zile cu plata ramburs sau online cu cardul.