joi

 Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina






Titlu: Zuleiha deschide ochii

Autor: Guzel Iahina

Editură: Humanitas

Număr pagini: 420

An apariție: 2018


Romanul l-am găsit la Libris.ro și cum pe la începutul săptămânii o răceală cumplită m-a ținut mai mult în casă, am profitat și am lecturat cu sufletul la gură ,,Zuleiha deschide ochii”. Citisem mai multe recenzii care lăudau stilul autoarei și doream de mult timp să o citesc și eu. ”Zuleiha deschide ochii” este o carte pe care o recomand oricui cu drag, atât pentru contextul istoric în care se desfășoară acțiunea (deportarea țăranilor deschiaburiți în colonii siberiene de muncă), cât și pentru călătoria interioară a personajului principal feminin spre renaștere. 

E genul de roman pe care îl citiți fără întreruperi, de fapt, nici nu îl puteți lăsa din mână, atât este de captivant! Povestea este foarte bine construită și structurată. Ni se prezintă o situație, o întâmplare la care se tot adaugă altele. Nu trebuie să vă obosiți să vă aduceți aminte vreun element al poveștii și nici nu trebuie să stați pe gânduri ca să faceți legături cu pasajele trecute, ca să puteți pricepe ansamblul. Romanul se citește destul de ușor, suntem absorbiți cu totul în narațiune, de parcă am fi acolo, cu toții, în prim-cadrul acțiunii. Iar detaliile povestirii sunt atât de minuțioase și, în același timp, atât de concrete și lin înșirate, încât nu cred că vreo ecranizare ar putea vreodată să surprindă toată emoția, atmosfera și specificul personajelor. Chiar Guzel Iahina a refuzat să scrie scenariul bazat pe propria ei carte de debut, argumentându-și opțiunea prin dorința de a depăși „momentul Zuleiha” și a trece mai departe, spre explorarea altor teme și scrierea altor cărți. Mult timp a crezut că, după timpul petrecut în compania Zuleihăi, i-ar fi fost aproape imposibil să mai scrie despre altceva, dacă nu forțează această desprindere. A doua sa carte- „Copiii Volgăi”, are ca protagonist un etnic german, profesor într-una dintre coloniile de pe malul fluviului.

Romanul începe cu o scenă din viața de zi cu zi a Zuleihăi și a soțului ei, cu treburile casnice și îndatoririle de soție în perioada în care norii negri ai comunismului încep să cucerească teritoriul rusesc. Zuleiha este o femei care trăiește într-un relativ confort – și material, și social, care face față cu succes îndatoririlor tradiționale ce o obligă să se afle la dispoziția unei soacre acre – surdă și oarbă, pe deasupra – să-și servească soțul, pe Murtaza, să se ocupe de casă și de animale și să ducă afectiv povara pierderii copiilor, morți la vârste foarte fragede. Zuleiha este mai degrabă resemnată, dar pentru cineva care nu crede că are dreptul la fericire, resemnarea este, totuși, viață.

După ce bărbatul îi este ucis în vâltoarea vremurilor, Zuleiha intră într-o altă etapă a vieții, complet diferită. Și acțiunea se mută într-o nouă dimensiune - la oraș, un loc unde, în loc de săteni, apar doctori și artiști, chiar și comandantul localității, însuși ucigașul soțului Zuleihăi, Ignatov, și el fugar din calea unor „istorii personale” lăsate în urmă. Și pentru ca totul să fie altfel, Zuleiha dă naștere unui fiu care va supraviețui. De aici, povestea se centrează în jurul a două personaje: tătăroaica Zuleiha și ofițerul rus Ignatov. Legătura care se naște între aceștia este de o forță de-a dreptul copleșitoare, iar împrejurările în care ei își trăiesc această pasiune îți dau, inevitabil, fiori.

Este interesant de urmărit nu numai evoluția psihologică a lui Zuleiha, ci și cea a lui Ignatov, care suferă o impresionantă transformare. De la comandantul care nu a simțit niciodată iubire decât față de idealurile revoluționare, Ignatov parcurge o evoluție care simbolizează încrederea autoarei în umanism. De la sentimentul de vinovăție când șterge cu creionul de pe listă numele celor decedați, până la momentele când se așază să mănânce o hrană mult mai consistentă decât cea a deportaților sau când privește la vulnerabilitatea lui Zuleiha, Ignatov se umanizează treptat. Dușmanul devine aliat. Dușmanul devine, în primul rând, om care experimentează compasiunea, responsabilitatea și nu în cele din urmă dragostea.

Mi-a plăcut romanul. Și nu am simțit deloc că ar fi un roman de debut. Este, într-adevăr, un pic bolovănos iar cuvintele, de cele mai multe ori, par să te strivească sub forța lor, și acțiunile par să se succeadă ca într-un scenariu pentru o dramă menită, parcă, să producă un cutremur de mare magnitudine în sufletul oamenilor. Romanul este tranșant și direct, nu folosește tonuri calde și metafore. Are cuvinte reci și dure, cuvinte care sapă asemeni uneltelor „foștilor oameni”. Un roman - manifest despre situația femeii, a deportaților, a unui regim asupritor. O carte oarecum ciudată prin modul în care titlul pare să bântuie întregul roman. Eroina care se trezește, deschide ochii și își recapătă viața, descoperă bucuria de a trăi și iubi chiar în locul în care este prizonieră! Un roman ca o lecție, ca o celebrare a vieții și a dorinței de supraviețuire. O carte incredibil de tristă, o pagină de istorie, o mostră de curaj, determinare, dăruire, iubire și forță. O recomand cu drag!


marți

 Cea mai importantă lecție lipsește din școlile din România

 


        Cu educația începe totul. Dar în fiecare zi observăm că aceasta e baza care lipsește, în România, pentru prea multe lucruri. Și, la tot pasul putem vedea efectele. Unul dintre ele, cel mai copleșitor poate, este indiferența față de ceea ce ne înconjoară, gunoiul care se strânge în jur, infectează aerul și apa, sufocă viitorul. Gunoi care, în cantități importante, ar dispărea într-un mod foarte simplu: învățând să reciclăm. Și unde se învață cel mai bine? 

 

În școală. Reciclarea ar trebui să pornească din școală. 

 

    Într-adevăr, educația se face în primul rând în familie, însă și unitățile de învățământ trebuie să se implice în acest proces. La școală, cadre calificate le pot oferi celor mici o altfel de educație, diferită de ceea ce le oferă acasă, părinții. De cele mai multe ori, comoditatea îi împiedică pe mulți părinți să colecteze selectiv gunoiul, însă, dacă tot avem posibilitatea să facem acest lucru, putem face cu toții un efort în acest sens. Putem începe chiar de azi să ajutăm la colectarea selectivă a deșeurilor și, cu siguranță, exemplul nostru va fi urmat și de vecini, prieteni sau ceilalți membri ai familiei. 

 

    Printre lucrurile învățate în școală se află și educația de mediu. Copiii sunt învățați cum să respecte și să ajute mediul înconjurător. Ei învață zilnic despre importanța vietăților de pe pământ și a plantelor care ne înconjoară, despre păstrarea aerului și apelor curate, învață că fără păduri, calitatea aerului nu este deloc bună și, de aceea, ne putem îmbolnăvi. De asemenea, fără păduri, au loc mai multe inundații și alte multe lucruri grave ce ne pot pune în pericol sănătatea și chiar viața.

 

Tocmai de aceea, este esențial să învățăm să reciclăm! 

 

    Este timpul să schimbăm mentalități, să contribuim la protejarea naturii și de ce nu, să ieșim și în fața blocului/a curții să strângem frunzele uscate, să plantăm un pom și să nu mai tot așteptăm să o facă alții pentru noi. În multe localități există tomberoane, recipiente pentru depozitarea PET-urilor, dar pe lângă toate acestea ne mai trebuie și un pic de bun simț, ca să nu mai aruncăm sacii de gunoi la voia întâmplării și să depozităm gunoiul acolo unde trebuie. Reciclarea este un concept modern în gestiunea deșeurilor. Un prim pas în stoparea acestor lucruri îl reprezintă colectarea selectivă. Multe din deșeurile pe care le aruncăm conțin compuși de origine sintetică, ceea ce face ca degradarea lor să fie dificilă sau chiar imposibilă. De asemenea, deșeurile produse în mediul urban sunt adesea contaminate cu substanțe toxice cum ar fi anumiți coloranți, vopsele sau mercur. De aceea, trebuie să ne obișnuim să nu mai aruncăm gunoiul menajer alături de ceea ce se poate refolosi. 

 

    Căci reciclarea înseamnă, mai ales, protecția mediului și reprezintă reprocesarea materialelor în produse noi. În general, reciclarea previne pierderea unor materiale potențial folositoare, reduce consumul de materii prime și reduce consumul  de energie și astfel producerea de gaze cu efect de seră. 

 

    Față de alte metode ecologice, reciclarea este cea care presupune cel mai mic efort din partea societății. Deșeurile menajere trebuie însă sortate înainte de a le arunca în containere separate pe tipul de deșeu acceptat (plastic, sticlă, hârtie etc). Aproape 45% din deșeurile casnice sunt ambalaje și materiale reciclabile. Această cantitate a crescut alarmant în ultimii ani și va crește în continuare. Fiecare dintre noi, ca reprezentant al comunității, are puterea și obligația de a influența procesul de ecologizare a propriei localități sau a zonei unde își petrece vacanța. Soluția este la îndemâna noastră și un pas important în această direcție îl reprezintă depozitarea selectivă a deșeurilor, în vederea reciclării /revalorificării lor.

    Este important să reciclăm, deoarece :

– Se protejează natura și resursele naturale;

– Se reduce poluarea solului, apei, aerului;

– Se reduce poluarea mediului înconjurător;

– Se economisește energie.


Proiectul ,,Azi pentru Mâine în Comunitate” 


    Săptămâna trecută am avut plăcerea de a participa în Călărași la un eveniment organizat de Asociația CSR Nest, care în ultimii ani s-a axat pe problematica mediului și a protejării acestuia prin derularea unor proiecte relevante pentru comunitățile locale, cu un impact real pe termen lung. O altă direcție de intervenție este informarea și creșterea gradului de conștientizare a publicului larg cu privire la impactul organizațiilor neguvernamentale și ale companiilor responsabile social în comunitățile din care fac parte.

Proiectul ,,Azi pentru Mâine în Comunitate” își propune să le ofere atât cetățenilor, cât și ONG-urilor din regiunea de sud a României, posibilitatea de a crea parteneriate cu autoritățile locale și companii private pentru a conlucra în sectorul colectării selective a deșeurilor. Proiectul face parte din platforma de sustenabilitate AZI PENTRU, MÂINE, care mai cuprinde proiectele ,,Azi pentru Mâine pe Plajă” și ,,Azi pentru Mâine în Școală”. Proiectul va fi implementat în 22 de localități din cadrul a 7 județe din partea de sud a României: Argeș,Prahova, Dâmbovița, Teleorman, Dolj, Călărași, Ilfov și Municipiul București, pe o perioadă de 16 luni.

Azi pentru Mâine în Comunitate este un proiect dezvoltat și implementat de Asociația CSR Nest, finanțat de Fundația Coca-Cola, prin The New World Program, în parteneriat cu Global Water Challenge.


Programele de educație pe mediu ajută reciclarea

 

    Reciclarea a devenit mult mai ușoară mulțumită inițiativelor guvernelor europene de stimulare a reciclării, a proiectelor și programelor ecologice inițiate de autoritățile locale, companiile private sau ONG-urilor. Un astfel de exemplu este proiectul ,,Baterel și Lumea Non-E”, un proiect Environ & SNRB care se derulează începând cu 2011 la nivel național, fiind implementat în peste 1200 de școli, grădinițe și licee și beneficiind de implicarea Ministerului Educației Naționale și Ministerului Mediului.

 

    În cadrul proiectului, întreaga comunitate de elevi și profesori se implică într-o serie de activități: cursuri de protecție a mediului, acțiuni de voluntariat, concursuri de colectare selectivă a echipamentelor electrice și a bateriilor uzate, dar și activități eco-creative prin realizarea de colaje, benzi desenate, scenete de teatru sau experimente științifice. De pe www.magazinbaterel.ro, elevii și profesorii din toate ciclurile de învățământ, pot descărca materiale informative, vizualiza filme tematice, accesa suportul de curs pentru susținerea orelor de educație ecologică și își pot selecta premiile dintr-o gamă bogată de produse atractive pentru școală, cărți și, pentru cei mai activi, tabere școlare.

    

    Anul trecut, Ministerul Apelor și Pădurilor, în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale, a lansat Concursul național de desen "Supereroii lui Picurici". Competiția a fost deschisă tuturor elevilor din învățământul primar și gimnazial, fiind premiate cele mai bune 10 desene realizate de copii, pe temele propuse de organizatori, cât și cele mai active 10 școli gimnaziale în efortul de educare a celor mici în direcția protejării apelor.


 


     Cei mici învață încă de pe acum cum se protejează planeta și cât de important este să facem asta. 

     Voi ce mai așteptați!? 

    Prin participarea la anumite proiecte sau programe puteți învăța noi modalități facile de a elimina deșeurile, precum și de a alege produse și ambalaje cu un impact redus asupra mediului.



luni

 Un veac de singurătate - Gabriel Garcia Marquez





An apariție: 2015

Autor: Gabriel Garcia Marquez

Categoria: Literatura clasică

Editura: RAO

Nr. pagini: 480


Despre autor:

Gabriel Garcia Marquez s-a născut în Columbia la data de 6 martie 1927. Copilăria sa este relatată în memoriile sale: Vivir para contarla (Sa traiesti pentru a povesti). Între anii 1949 și 1961, lucrează ca reporter și critic de cinematografie. Mai multe producții cinematografice mexicane din anii 1960 au fost scrise de Garcia Marquez. În 1961 se instalează în New York fiind corespondent la Presa Latină. Decide să se mute în Mexic atunci când exilații cubanezi nu erau de acord cu reportajele sale, iar CIA îl critică și amenință. În 1967 a publicat cea mai cunoscută opera a sa: "Un veac de singurătate", istorie care povestește trăirile familiei Buendia în imaginarul sat Macondo. Opera este considerată ca aparținând realismului magic. În 1982 primește Premiul Nobel pentru Literatură, pentru roman și proză scurtă. Înainte cu 12 ani de a se stinge din viață, publică autobiografia sa intitulată: "Vivir para contarla" (A trăi pentru a-ți povesti viața). Alte opere semnificative ce-i poartă semnătura sunt: "Ojos de perro azul", 1950 (Ochi de câine albastru); "Cronica de una muerte anunciada", 1981 (Cronica unei morți anunțate); "El amor en los tiempos del colera", 1985 (Dragostea în vremea holerei); "Memorias de mis putas tristes", 2004 (Amintirile curvelor mele triste); "Del amor y otros demonios" (Despre dragoste și alți demoni). În 1999 i se descoperă cancer limfatic. Garcia Marquez a decedat în 17 aprilie 2014 (la 87 de ani), în Ciudad de Mexico, Mexic.

Gabriel García Márquez nu este un scriitor care se citește ușor și nici nu este „recomandat” neinițiaților într-ale literaturii profunde. Deseori, fraza lui este alambicată, complicată cu o subtilă metaforă și... pare interminabilă; perfectă pentru o analiză morfo-sintactică. Cu toate aceste (aparente) greutăți, Gabriel García Márquez este unul dintre cei mai citiți scriitori ai lumii, notorietatea sa fiind aparte. Din 1967, când „Un veac de singurătate” a fost publicat pentru prima dată, romanul a fost editat în peste 50 de milioane de exemplare și tradus în 46 de limbi, devenind una dintre cele mai „consumate” cărți din istoria literaturii universale (și nu doar în vremuri de pandemie și izolare, când cartea însumează un număr record de cereri). Despre „Un veac de singurătate” au fost nenumărate recenzii și păreri. Se dorește a fi un mare serial de televiziune, a inspirat artiști plastici.

„Un veac de singurătate" este considerată opera care l-a făcut pe Gabriel García Márquez celebru. I-a adus premiul Nobel pentru literatură, în 1982 și se mai spune despre ea că este cel mai frumos roman de expresie spaniolă, după „Don Quijote de la Mancha”. Cred că este un roman puternic și unic, situat în galeria marilor scrieri universale. Și mai cred că este un roman dificil, greu de citit, greu de urmărit, dar incredibil de frumos; de un realism magic, așa cum îl clasifică exegeții literari.

,,Un veac de singurătate” prezintă povestea unui sat columbian fictiv – Macondo. Acțiunea se derulează pe parcursul  a 100 de ani și urmează destinul familiei Buendía ai cărei membri sunt primii locatari ai satului (în frunte cu patriarhul lor José Arcadio Buendía dar și cu soția sa, Ursula). Prima referire la Macondo apare în povestea ,,O zi după sâmbătă”, iar o parte din personajele din ,,Un veac de singurătate” apar în anumite povești sau romane anterioare ale autorului.

Titlul romanului simbolizează sentimentul de singurătate­, sentiment ce îi însoțește pe membrii familiei Buendía în toate aspectele vieții lor și chiar în moarte! Această temă a singurătății omului în lume este reluată în mai multe din operele lui Marquez, probabil fiindcă este un adevăr care poate fi ignorat, însă nu poate fi negat. Oricât ar vrea să se amăgească, omul trebuie să înfrunte viața, cu toate suișurile și coborâșurile sale, formarea istoriei, dacă vreți, de unul singur.

Acțiunea urmărește viața familiei Buendía începând cu patriarhul familiei, José Arcadio Buendía, care are o mulțime de idei îndrăznețe, idei care sunt temperate, însă, de soția sa, Ursula. În roman sunt prezentate și viețile copiilor, nepoților, strănepoților, pe parcursul a șase generații. Pe măsură ce generațiile se succed se observă cum viața liniștitului sat Macondo se metamorfozează: civilizația înlocuiește treptat simplitatea naturală ducând, în cele din urmă, la un declin așteptat.

Romanul poate fi interpretat în mai multe feluri: o alegorie a istoriei latino-americane sau a condiției umane ori ca o meditație asupra timpului. În Un veac de singurătate Gabriel García Márquez îmbină cu succes realul, fantasticul, meditația filozofică și narațiunea rezultatul fiind o creație vie și tulburătoare!

Cartea este compusă din 20 de capitole în care povestea este relatată prin structuri ciclice: evenimentele, dar și numele personajelor se repetă, făcând ca realitatea și fantasticul să fuzioneze. Totodată, aceste structuri fac ca lectura să fie puțin greoaie pentru cititorii obișnuiți cu o lectură facilă! 

Recomand ,,Un veac de singurătate”, chiar dacă nu este o carte pentru oricine. O puteți cumpăra acum de la libris.ro la un preț foarte bun. Citiți cartea pe îndelete, ca să aveți timp să meditați ...


vineri

 Conchistadorul - Almeida Faria

 



 

 Autor Almeida Faria

Data aparitie 2008

Numar de pagini 127

Format 13x20

Subcategorie Literatura contemporană

Categorie Beletristică

Editura GRUPUL EDITORIAL ART



O carte bună este ca o conversație cu un om deștept. Almeida Faria, unul dintre cei mai mari prozatori portughezi contemporani, s-a născut în 1943 la Montemor-o-Novo, localitate din Sudul Portugaliei, loc de desfășurare a acțiunii unora dintre principalele sale romane. După studii la Universitatea din Lisabona, petrece un timp ca bursier în Statele Unite și Germania. Profesor de filosofie la Universidade Nova din Lisabona, a fost, după 1974, cel dintâi președinte al PEN-clubului portughez. Conchistadorul a fost publicat, în portugheză, în anul 1990. Pentru acest volum a luat Premiul "Revelație" al Societății Portugheze a Scriitorilor. Actualmente, Faria este profesor de estetică la Universitatea Nouă din Lisabona. Cărțile lui Almeida Faria au fost încununate până astăzi cu cele mai prestigioase premii literare portugheze ‒ Premiul Academiei de Științe din Lisabona, Premiul Dom Dinis, Premiul pentru Roman al Asociației Scriitorilor Portughezi etc.  Îți recomand, așadar, ca următoarea carte pe care vei dori să o citești, să fie scrisă de Almeida Faria. 


Conchistadorul a apărut în anul 2008, publicată de GRUPUL EDITORIAL ART. Cartea face parte din categoria Literatura contemporană, fiind și foarte ușor de citit, având doar 128 de pagini. Sper să îți placă și ție timpul petrecut lecturând Conchistadorul și, de asemenea, sper că autorul Almeida Faria se va ridica la nivelul așteptărilor tale.


Conchistador (spaniolă: [koŋ.kis.t̪a'ð̞oɾ]) - "Conquistador" însemnând "cuceritor" în limba spaniolă și este un termen folosit pentru a denumi soldații, exploratorii și aventurierii care au realizat Conquista (acest termen este larg acceptat de istorici), adică au cucerit o mare parte din Americi și Asia Pacific și le-au adus sub stăpânire colonială spaniolă între secolul XV și secolul XVII, începând cu colonia din Bahamas, înființată de Cristofor Columb.


Cartea debutează cu relatarea dispariției regelui portughez Dom Sebastiao (1334-1578) în timpul unui război nesăbuit, purtat cu maurii în Nordul Africii, încheiat cu înfrângerea dezastroasă a portughezilor și pierderea independenței naționale pentru 60 de ani. Acest eveniment a dat naștere unui mit cu ecouri chiar și în zilele noastre, și anume: sebastianismului, îmbrățișat de cei care speră în revenirea regelui și în renașterea splendorii apuse a Regatului Portugaliei. Exact în ziua de naștere a regelui, dar patru secole mai târziu, va apărea pe lume- în împrejurări fantastice- un alt Sebastiao care, fizic, seamănă perfect cu tizul său, dar, din punct de vedere al temperamentului și înclinațiilor, se află la antipodul acestuia. Astfel, conchistadorul Sebastiao, spre deosebire de perdantul Dom Sebastiao, merge din cucerire în cucerire, dar în cu totul altă zonă decât pe câmpul de luptă. Nostalgicii măreției trecute a Portugaliei își pun mari speranțe în el, speranțe care nu vor fi însă împlinite niciodată.


Rezumând, Conchistadorul e un roman scurt și plin de umor despre un fenoment specific portughez: sebastianismul. Pornind de la povestea lui Dom Sebastião al Portugaliei, care a dispărut într-o luptă legendară cu maurii, dar pe care poporul încă l-a așteptat multă vreme să se întoarcă, putem spune că sebastianismul a ajuns sinonim cu așteptarea unui erou care să salveze Portugalia. De ce anume s-o salveze, asta s-a modificat de la epocă la epocă...

Puteți găsi cartea la un preț foarte bun pe Libris.ro.

Lecturi plăcute!



joi

Dragostea în vremea holerei, de Gabriel García Márquez


Motto: „Când mă gândesc la moarte, 
singurul lucru de care-mi pare rău
 e că s-ar putea să nu mor din dragoste.”








Autor: Gabriel Garcia-Marquez
Titlu original: El amor en los tiempos del colera
Gen: ficțiune, roman de dragoste
Anul apariției: 2005
Nr. pagini: 476 (Rao)
Ecranizare: Love in time of the Cholera
Recomand și: Un veac de singurătate, Despre dragoste și alți demoni, A trăi pentru a-ți povesti viața (vz. lista de cărți Gabriel Garcia-Marquez)

Recomand această carte în special romanticilor incurabili, celor care vor o poveste de dragoste mai ,,altfel” și celor care îl apreciază deja pe Marquez pentru scriitura sa. ,,Dragostea în vremea holerei” este un roman de dragoste care oferă o perspectivă inedită asupra acestui subiect: „Dragostea era dragoste oricând și oriunde, dar cu atât mai intensă cu cât se apropia de moarte”, dar și o ocazie de a-l cunoaște pe García Márquez și altfel decât prin clasicul său ,,Un veac de singurătate”, care, recunosc, este lucrarea de vârf a lui Marquez. În schimb, ,,Dragostea în vremea holerei” introduce o narațiune care seduce și în același timp sensibilizează cititorul în legătură cu ideea unei iubiri neîngrădite de barierele timpului, narațiune care în același timp poate fi privită ca o viziune simplistă a dragostei, de către cititorul care este neatent și intră în capcana stilului fermecător al artistului numit MárquezE una din cărțile numai bune de citit și de asociat cu vremea de acum. Cu izolarea și pandemia din 2020. Se aseamănă multe... Așa cum poate sugerează și titlul, dragostea este văzută și aici (ca în multe din celelalte lucrări ale lui Marquez) ca o boală spirituală și fizică, iar suferința spiritului pentru dragoste este necesară pentru înnobilarea sufletului. Scriitorul reușește cu ușurință să lege cele două elemente contrastante regăsite de foarte multe ori în literatură: sacralitatea sentimentului de dragoste și transpunerea ei în lumea reală.


Povestea aceasta pornește de la ideea respingerii dragostei și a punerii în imposibilitate a acesteia chiar de către persoana iubită, în timp ce el, (Florentino Ariza) își promite să repete într-o bună zi legământul de fidelitate eternă și iubire nemărginită către singura femeie iubită, (Fermina Daza). O poveste captivantă care se poate găsi în orice oraș sau sat al lumii, dar care, scrisă de Gabriel Garcia Marquez, va rămâne nemuritoare… Cartea este o capodoperă, în adevăratul sens al cuvântului! Stilul inconfundabil al lui Garcia Marquez, personajele cu nebuniile și inhibițiile lor, povestea în sine, m-au făcut să savurez fiecare cuvânt.

Povestea vieții celor doi, împreună și separat, a fost ecranizată în anul 2008, adaptat pentru cinema de către scenaristul Ron Harwood. Cartea, în comparație cu filmul, este mult mai bogată în detalii, trăiri, sentimente pe care simți că le trăiești și tu, alături de personajele din roman! Ecranizarea nu redă cu fidelitate nici acțiunea din roman, ci se ,,pliază” mai mult pe povestea de dragoste dintre protagoniști. Cu toate acestea, pe mine m-a emoționat destul de tare și o recomand celor care au citit romanul.

Cartea o puteți cumpăra din marile librarii online (libris.ro, de exemplu) unde de cele mai multe ori o găsiți în ofertă, la un preț redus.