marți

 Război și pace - Lev Tolstoi



An apariție: 2016
Categoria: Literatura clasică
Categoria: Literatura rusă
Editura: POLIROM
Titlu Original: Voina i mir
Traducător: Ion Frunzetti, Nicolae Parocescu


După părerea mea, fascinant prin complexitatea personajelor și a narațiunii, romanul este o adevărată comoară care îmbogățește sufletul cititorilor. De fapt, socotesc că acest roman este între primele zece cele mai bune romane scrise vreodată. Nu este de mirare că ,,Război și pace” a fost atât de exploatat de alți artiști care i-au urmat scriitorului rus, transformând uriașele volume fie în filme (vezi cel din 1956 cu Audrey Hepburn, Mel Ferrer, Henry Fonda și Anita Ekberg sau cel din 1966-1967, realizat de Serghei Bodnarchuk; de ex, filmul lui Serghei Bondarciuk- realizat între 1961 și 1967, cu sprijinul autorităților sovietice- este considerat și astăzi cea mai spectaculoasă ecranizare a marelui roman "Război și pace". La vremea sa, era cel mai costisitor film realizat până atunci (100 milioane de dolari), depășind cu mult bugetul epopeii hollywoodiene "Pe aripile vântului". La scenele marilor bătălii au participat 120 000 de figuranți), seriale (de remarcat mini-seria din 2016, realizată impecabil de BBC, cu Lily James și James Norton) sau în ample bucăți muzicale – opera lui Prokofiev care a avut o enormă perioadă de creație și gestație și care a devenit una dintre cele mai îndrăgite, jucate și cunoscute opere rusești din secolul al XX-lea, o creație care egalează cu ușurință romanul lui Tolstoi. Totuși, din toate ecranizările, cea mai aproape de atmosfera romanului este cea regizată de Serghei Bondarciuk, care interpretează magistral rolul lui Pierre. 



Am citit săptămâna trecută ,,Război și pace” în tandem cu adaptarea spectaculoasă a BBC și nu vă voi spune decât că plăcerea lecturii a fost puternic influențată de acea minunată piesă de artă televizată. Este aceeași poveste, dar spusă într-un mod diferit. Mă abțin, totuși, să vă spun mai mult despre asta ... 

Capodopera ,,Război și pace” este considerată o adevărată epopee clasică, dar cu nenumărate accente ale modernismului aflat la început de drum, care aruncă o puternică lumină explicativă asupra unor întâmplări reale, cu ecouri însemnate asupra viitorului Rusiei și al Europei, fapte petrecute în perioada în care Napoleon a plănuit și apoi a mărșăluit asupra Imperiului Țarist, fiind învins în mod tragic de strategia infailibilă a armatei rusești, conduse de marele strateg și militar, generalul Mihail Kutuzov. Întregul roman este, de fapt, o alternanță fulminantă și uimitor de bine detaliată între analiza societăților din Moscova și Sankt Petersburg și discursurile ample asupra ideii de război, așa cum este văzută atât de marile figuri ruse, precum și de francezi. Ceea ce reușește Tolstoi mai bine ca nimeni altul este să opună două concepții aparent opuse ale expansiunii imperialiste (Franța și Rusia) și, totuși, să le aducă împreună pentru a sublinia inutilitatea războiului, a grandomaniei și tragediile pe care acestea le atrag după ele.

Pe de o parte, Tolstoi a prezentat realitățile războiului, iar pe de altă parte, cele ale perioadei de pace: lumea saloanelor din Petersburg și Moscova, intrigi, iubiri, dezamăgiri și altele. Evenimentele istorice care constituie subiectul acestui roman sunt războaiele purtate împotriva lui Napoleon, de la campania premergătoare bătăliei de la Austerlitz (1805) până la invadarea Rusiei de către francezi (1812), incendierea Moscovei și dezastruoasa retragere a invadatorilor. Romanul este, de fapt, cronica a trei familii din înalta aristocrație rusă a anilor 1805-1812 (Rostov, Bolkonski și Bezuhov) ale căror bucurii, povești de dragoste și drame se desfășoară în timpul războaielor napoleoniene. Complex și remarcabil prin unitate, cu o acțiune vastă care țese în mintea lectorului poveștile a peste 500 de personaje, unele fiind istorice, dar romanțate pentru a le spori și mai mult frumusețea, iar altele fictive, creația lui Tolstoi capătă un caracter istorico-psihologic. Dintre toate personaje care apar în roman, un loc aparte este ocupat de prințul Bolkonski, contele Bezuhov și contele Rostov – reprezentanți de seamă ai familiilor aristocrate. 

Prințul Andrei Bolkonski, personajul care a fost cel mai aproape de sufletul meu pe tot parcursul cărții, este un om inteligent și cult, generos și sincer, dar sceptic, conștient de declinul clasei căreia îi aparține, trăiește fără a avea un sens precis al existenței, în afara sentimentului datoriei, până în momentul în care, rănit la Austerlitz, are revelația adevăratului sens al vieții. Rămas văduv și nemaigăsindu-și un alt țel în viață, Andrei Bolkonski se va simți regenerat prin iubirea pe care i-o poartă Natașei Rostov. Amânarea căsătoriei celor doi cu un an (lucru impus de tatăl lui Andrei) va face ca fata să se îndrăgostească de Anatoli Kuraghin; fuga lor este zădărnicită, dar Andrei Bolkonski n-o va ierta decât pe patul de moarte. Rănit la Borodino, Andrei, îngrijit cu devotament de Natașa, va muri cu seninătate, regăsindu-și sensul vieții în iubire.

Pierre Bezuhov este un personaj total diferit de Andrei Bolkonski: moștenitor al unei mari averi, voinic, miop, fără simț practic, aplecat spre visare, preocupat de dreptatea socială și incapabil de compromisuri. Silit să se căsătorească cu frumoasa și ușuratica Helene, Pierre va suferi numeroase decepții în plan familial. Rămas în Moscova ocupată, cu intenția de a-l asasina pe Napoleon, Pierre Bezuhov este arestat de francezi și îl cunoaște în captivitate pe soldatul Platon Karataev – simbol al înțelepciunii și voinței poporului rus. Împăcarea lui Pierre cu sine însuși se realizează, pe de o parte, datorită influenței lui Platon Karataev și, pe de altă parte, datorită dragostei pe care i-o poartă Natașei, care îi va deveni soție, imediat după moartea celui mai drag prieten, Andrei Bolkonski.

Și cred că Tolstoi, de fapt, s-a reprezentat în cele două personaje principale: Bolkonski e acel Tolstoi la vârsta tinereții, dornic de glorie, de fapte deosebite, în timp ce Pierre Bezuhov e un Tolstoi matur, înțelept, care caută sensurile existenței. 

Simpatia scriitorului pentru nobilimea rurală, care duce o viață patriarhală, în mijlocul țărănimii, se întrevede prin intermediul personajului Rostov. Rostov întruchipează o serie de virtuți, precum: simplitatea, ospitalitatea, generozitatea față de țărani. Tolstoi îl prezintă pe acest reprezentant al nobilimii în opoziție cu aristocrația petersburgheză.

Natașa Rostova este poate cel mai bine realizat personaj din literatura universală – idealul feminin ce se remarcă prin spontaneitate, simplitate, delicatețe, fiind afectuoasă, devotată familiei, bună cu țăranii. Natașa reprezintă idealul feminin tolstoian – femeia afectuoasă și devotată familiei.

Lev Tolstoi se dovedește un fin cunoscător al naturii umane, dar și un romancier magistral care reușește să-și ordoneze povestea astfel încât să nu piardă nici o clipă atenția și interesul cititorului, ținându-l toată vremea în tensiunea necesară continuării lecturii. Toate personajele din Război și pace sunt construite cu o exagerată migală, pătrunzându-se până în cele mai adânci și ascunse colțuri ale psihicului lor, în timp ce ele însele devin modele pentru o epocă și o societate, dar și caractere general și universal valabile din punct de vedere al timpului și spațiului. Astfel, ne sunt purtate pe sub priviri personalități diverse – bătrânul încăpățânat și conservator (Prințul Nikolai Bolkonski), tinerii plini de pasiune și înfocare pentru idealurile și iubirile lor (Prințesa Natașa Rostova și Prințul Andrei Bolkonski), bărbatul modest, neatractiv fizic, dar plin de bucuria de a trăi, de a învăța, înzestrat cu frumusețe spirituală și delicatețe, în ciuda stângăciilor sociale (Contele Pierre Bezuhov), tipologiile avide de bani și de poziție socială, gata în orice moment să-și devoreze prada, să calce în picioare pe oricine în goana lor după glorie pământească (Prințesa Hélène Kuragina, Prințul Vaily Kuragin, Contesa Catiche Bezuhova), tinerii ofițeri al căror spirit sălășluiește într-o umbră amenințătoare pentru onoarea fetelor inocente (Prințul Anatol Kuragin, Feodor Ilici Dolohov) și multe altele care confirmă că Război și pace este, poate, cea mai complexă frescă socială din istoria literaturii, egalată probabil doar de inegalabilul ,,Pe aripile vântului”. 

Concluzionând, pot spune că istoria a știut întotdeauna cum, ce și cât să ofere, astfel încât cei care mânuiesc cuvintele să poată scrie despre oameni, locuri și întâmplări de mult apuse. Și de vreți să aflați dacă Tolstoi a reușit aceasta, puteți găsi romanul (în două volume) pe Libris.ro, la reducere. 

Lecturi plăcute!


luni

 Idiotul - F. M. Dostoievski





An apariție: 2011
Autor: F. M. Dostoievski
Categoria: Literatura clasică
Categoria: Literatura Universală
Categoria: Literatura rusă
Colecție: Top 10+
Editura: POLIROM
Format: 180 x 110 x 40 mm
Nr. pagini: 696
Traducător: Emil Iordache

        Nu se poate vorbi despre nicio operă a lui Dostoievski în câteva pagini, nicidecum în  câteva rânduri. Scrierea sa este atât de profundă, amănunțită și completă întrunind, de fapt, toate caracteristicile literaturii clasice ruse. ,,Idiotul” este o litografie a societății rusești de la mijlocul sec. XIX, în care vanitatea, viciile și desfrâul moral sunt la ordinea zilei. Este romanul unei perpetue surprize, al nehotărârii și al reacției convulsive a umanului față de faptele unei societăți violente care, în lipsa rațiunii, se conduce după instinct și patimi.

        Povestea delicatului prinț Mișkin este povestea unui personaj cât se poate de complex, neînțeles de către cei din jurul său și din păcate, uneori neînțeles nici măcar de el însuși. Încă nerefăcut după o suferință fizică extremă și proaspăt întors de la un sanatoriu din străinătate, Lev Nikolaevici Mișkin este prins în vâltoarea unor intrigi complicate, cu personaje dominatoare, obtuze, vanitoase, care îl desconsideră, punând sinceritatea, sensibilitatea și delicatețea sa sub semnul unei afecțiuni mentale. În puritatea lui, Mișkin se simte atras, din motive diferite, de două femei de situații opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstită”, de familie bună, de care e îndrăgostit, și Nastasia Filippovna, femeia „compromisă”, de care prințul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspiră. Mișkin se poartă mereu cu o sinceritate stângace, luată de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. Prințul se va prăbuși treptat, iremediabil, strivit de universul în care trăiește, de mediul neomenos și indiferent. Povestea se sfârșește tragic, cu prințul din nou în sanatoriu, neavând nicio șansă de a mai fi salvat, după ce femeia pe care o iubea și care trebuia să-i devină soție, este ucisă de cel pe care îl considera ,,frate de cruce”.

        Acțiunea și liniile de subiect încep calm și termină într-un veritabil vertij, care aduce în scenă o serie de personaje de toate calibrele și culorile. În centrul acestora însă rămâne acest matur infantil, rupt parcă din imaginile cu sfinți apostoli, neprihăniți și gata să poarte nemiloasa cruce a unui destin incomplet. Romanul este foarte complex, cu multe personaje descrise în amănunțime, cu multe detalii, cu scene realiste, cu întorsături neașteptate, cu analize psihologice bine gândite. Din punctul meu de vedere, măcar pentru acest fapt, este superior lui Tolstoi. Are darul de a pătrunde în sufletul personajelor până la fibra sentimentelor. 

        Recomand cartea, o puteți găsi și pe Libris.ro, la un preț foarte bun. Apoi căutați filmul ,,Idiotul” (2003), rusesc (actor Evgheni Mironov), cu 10 serii/ 50 minute. Este SUBLIM și e pe Youtube, gratis! Îl veți îndrăgit pe prinț, la fel de repede ca în carte.


sâmbătă

 Crimă și pedeapsă - F. M. Dostoievski




An apariție: 2016
Autor: F.M. Dostoievski
Categoria: Literatura clasică
Categoria: Literatura Universală
Categoria: Literatura rusă
Editura: POLIROM
Nr. pagini: 632
Traducător: Adriana Liciu


        Dostoievski este, fără doar și poate, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai literaturii ruse. Scrierile sale au avut un efect profund și de durata asupra literaturii, filozofiei, psihologiei și teologiei secolului al XX-lea. Feodor Mihailovici Dostoievski a trăit 60 de ani (1821-1881), iar primul său succes l-a avut în anul 1846, cu romanul Oameni sărmani. A trecut prin experiența pușcăriei, fiind condamnat la 4 ani de închisoare în 1849 din cauza implicării într-un grup de liberali utopiști. După această perioadă, el a întreprins mai multe călătorii în Europa și a dezvoltat o dependență pentru jocurile de noroc, care l-a aruncat în brațele sărăciei. Pentru o vreme, a tot împrumutat bani, dar în cele din urmă a devenit faimos datorită cărților sale: Jurnalul unui scriitor, Visul unui om ridicol, Frații Karamazov, Idiotul, Crimă și pedeapsă, Demonii, Adolescentul etc. 
       Dostoievski a influențat scriitori importanți ai secolului al XX-lea: Franz Kafka, Thomas Mann, Jean Paul Sartre, Emil Cioran sau Gabriel Garcia Marquez. Scriitorul rus s-a stins din viață la data de 28 ianuarie 1881, în urma unor complicații la plămâni și a fost înmormântat în cimitirul din Sankt Petersburg, lângă mormintele unor poeți pe care i-a iubit.

        În romanul „Crimă și pedeapsă”, Dostoievski ne prezintă drama lui Raskolnikov, un tânăr pe care viața mizeră îl obligă să renunțe la studii și să planifice în cele mai mici detalii crima unei bătrâne cămătărese, crimă de pe urma căreia și-ar fi putut lipsi de neajunsuri  mama și sora, iar totodată, și-ar fi asigurat debutul său în plan profesional ,,Să pășesc în viață pe picior mare”. 

        Se ivește oportunitatea, planifică, profită... Raskolnikov nu consideră că a comis o crimă întrucât bătrânele pe care le-a ucis oricum nu mai erau de folos societății. La început Rodion Romanovici chiar se felicită pentru faptă, fiind de părere că a contribuit la binele general al umanității. Mintea lui Raskolnikov se comportă normal, dar în același timp cugetă, meditează, ajungând la concluzii foarte îndepărtate de dorințele societății și ajunge să ucidă cu sânge rece, nu una, ci două persoane, fără a fi prins: o bătrână cămătăreasă și pe sora acesteia și șterpelește toate bijuteriile pe care le găsește. Pedeapsa la care este, totuși, condamnat Raskolnikov este aceea de a trăi purtând povara acestor crime. Sentimentele care îl încearcă atât înainte, cât și după omor, sunt cu totul tulburătoare și dramatice, apăsându-i profund starea de neliniște care conduce către delir și groaza ca totul să nu se năruiască și să fie descoperit. Prin descrierea detaliată a sentimentelor pe care le trăiește Raskolnikov, autorul reușește să ne facă să simțim toate aceste stări de neliniște și de tulburare provocate de pericolul așteptat, delirul, groaza și teama că totul se va nărui. De altfel, după omor, toate acțiunile lui sunt realizate pe fondul acestei traume, al fricii că va fi prins: este cuprins de friguri și răpus la pat pentru mai multe zile, alături fiindu-i doar servitoarea și prietenul său din facultate, Razumihin, care vrea să-l ajute în ciuda comportamentului acestuia. 

        ,,Acum cu greu mai era conștient de propria persoană; cu cât se afla mai departe , cu atât îi era mai rău. Își aducea aminte că totuși, când să iasă spre canal, se speriase că acolo era puțină lume și că va fi mai ușor de identificat , și ar fi vrut să se întoarcă înapoi pe stradelă. În pofida faptului că era aproape să cadă din picioare, făcu totuși ocolul și ajunse acasă pe o cu totul altă parte.”

        Deși crima și pedeapsa sunt temele principale în roman, pe un al doilea plan se dezvoltă tema iubirii, fiind imortalizată în ipostaze diferite: Dunia și căsătoria ei cu Lujin - sacrificiul pentru binele familiei; iubirea lui Razumihin pentru Dunia, înfățișând o relație frumoasă; pe de altă parte, iubirea lui Raskolinikov și a Soniei apare ca o a doua față a medaliei – sentimentul a doi oameni ce sunt văzuți de societate drept murdari, păgâni și pierduți. Astfel, și în acest aspect, are loc o ”crimă” – iubirea, în orice formă a ei, și ”pedeapsa” -  ce este impusă de către soartă oamenilor drept preț pentru sentiment.

    „Crimă și pedeapsă” este romanul prin care Dostoievski reușește să producă efecte profunde și de durată  tuturor iubitorilor de literatură clasică universală.

        Cartea o puteți procura și de pe Libris.ro ! Lecturi plăcute!

joi

Alege întotdeauna gama Always pentru confortul tău și ca să te simți întotdeauna protejată



Acum câteva zile am primit un colet de la prietenii mei buzz-eri - un pachet cu produse de igienă intimă. Am fost plăcut surprinsă să găsesc în pachet noile absorbante #Platinum de la Always, proiectate cu sistemul Zero Feel, rezultând, astfel, absorbante ultra confortabile și sigure, cu aripioare moi, concepute pentru a fi blânde cu pielea și pentru a evita iritarea iar datorită tehnologiei 3DLeakGuard, aripioarele absorbantelor reușesc cu succes să prevină scurgerile laterale. Cu un design futurist, Soft&Fit, absorbantele sigur se vor potrivi perfect oricărui corp.



Noile Always se găsesc pe piață în patru modele, inspirate din cele mai recente tendințe, cu desene și tipare din mediul tropical. Absorbantele Platinum Night and Secure Night (măsurile 3 și 4) sunt create special pentru protecției pe timpul nopții, având o suprafață de protecție extinsă. Aceste absorbante au porțiunea din spate cu 60% mai mare față de Always Platinum cu aripioare măsura 1, pentru o protecție maximă chiar și în somn.

Voi ați folosit aceste produse!? Cum vi s-au părut!?

miercuri

 Dincolo de stele- Kristen Hannah





Autor: Kristin Hannah
Data apariției: August 2019
Categoria: Literatura Universală
Categoria: Literatura americană
Colecție: Blue Moon
Ediție: Necartonată
Editura: LITERA
Nr. pagini: 416
Traducere: Valentina Georgescu
Titlu Original: Fly Away


Kristin Hannah a scris peste 20 de romane, printre acestea numărându-se bestsellerurile ''A doua șansă'' (On Mystic Lake, 1999), ''Aleea cu licurici'' (Firefly Lane, 2008), carte vândută în 1,2 milioane de exemplare, ''Grădina de iarnă'' (Winter Garden, 2010), ''Dincolo de stele" (Fly Away, 2013), ''Privighetoarea'' (The Nightingale, 2015), roman tradus în 43 de limbi și vândut în 2 milioane de exemplare și ''Un nou început'' (The Great Alone, 2018). 

"Aleea cu licurici" a devenit bestseller absolut în 2009, un roman esențial care a adus împreună femeile pentru o cauză comună, iar "Privighetoarea" a fost votată, în 2015, cea mai bună carte a anului de către Amazon, Buzzfeed, iTunes, Library Journal, The Wall Street Journal și The Week. În plus, romanul a câștigat Premiul Goodreads și People's Choice Award. Romanele sale "Privighetoarea", "Un nou început" și "Home Front" urmează să fie ecranizate de case de producție importante.

Înainte să se dedice în totalitate scrisului, Kristin a lucrat ca avocat. Acum locuiește în Pacific Northwest împreună cu soțul ei.

,,Dincolo de stele” este o carte care subliniază fragilitatea vieții și care te învață cum să devii puternic, să crezi, să iubești și să ierți! Cu toții avem nevoie de amintiri, de visuri comune și de oameni care au puterea să lupte pentru noi. De oameni care nu ne vor uita și ne vor regăsi în fiecare zâmbet, în fiecare acord muzical, în suflet. Este o carte care te trezește la realitate, oricum ar fi ea, și din care putem învăța că speranța, iubirea, iertarea fac parte din realitățile vieții, viață care poate fi frumoasă, în ciuda oricăror fapte.

Dacă Aleea cu licurici este cartea celor 30 de ani de prietenie, ani care s-au sfârșit într-o mare de lacrimi din cauza morții lui Kate, continuarea acestei povești – Dincolo de stele – ne poartă prin următorii patru ani de luptă cu durerea acestei pierderi. După moartea lui Kate, niciunul dintre oamenii care au iubit-o atât de mult, nu știe cum să gestioneze absența ei.

Tully nu reușește să se mai regăsească pe sine după moartea prietenei sale. Din dorința de a se apropia mai mult de cei pe care îi consideră singura ei familie face anumite lucruri care sunt interpretate greșit, iar strădaniile ei adâncesc și mai mult hăul dintre ea și membrii familiei lui Kate. Singurătatea devine din ce în ce mai copleșitoare, iar Tully își găsește refugiul în somnifere și calmante. Întunericul pare să o înghită cu totul și o împinge către acea limită de la care nu mai există cale de întoarcere. Hannah a reușit să descrie această stare extrem de bine, încât suferința lui Tully e aproape palpabilă.

Marah Ryan are șaisprezece ani și este distrusă de durere la moartea mamei sale. Tatăl ei, Johnny, se străduiește să țină familia unită, dar pentru Marah, nimic și nimeni nu pare să conteze. E copleșită de vina tuturor cuvintelor urâte pe care i le-a spus mamei sale înainte ca aceasta să se îmbolnăvească și a celor pe care nu a mai apucat să i le spună. Deși nu-și dădea seama atunci când o avea, mama sa reprezenta centrul universului ei. După ce o pierde, Marah este complet debusolată și deși Tully încearcă să o ajute, tânăra refuză cu încăpățânare să se lase ajutată. Se îndrăgostește, însă, de Paxton, un tânăr care o face să zâmbească din nou dar care o duce în lumea lui plină de pericole. Ea face greșeală după greșeală, ia decizii din ce în ce mai proaste și se afundă tot mai mult în negura vieții.

Dorothy Hart se află în miezul trecutului tragic al lui Tully. A părăsit-o în mod repetat pe fiica ei pe când era copilă, dar acum se întoarce, într-un moment în care Tully se simte complet singură. Spre final, Dorothy își dezvăluie povestea vieții, care nu a fost deloc una frumoasă. Trecutul ei plin de tenebre a împiedicat-o să aibă o relație cu propria fiică, deși a iubit-o dintotdeauna. Dorothy se confruntă cu un adevăr dureros: numai prin dezvăluirea secretelor trecutului său poate speră să devină mama de care fiica ei are nevoie.

În acest roman fiecare personaj își are de înfruntat demonii, are de acceptat consecințele propriilor decizii, de reparat ceea ce a stricat, de acceptat și de iertat greșeli. Fiecare are propria contribuție la tragedia generală și fiecare greșeală pavează drumul către aceasta. Cartea reda pe mai multe planuri cum fac față la suferință părinții, partenerul de viață, copiii adolescenți, prietenii. Viețile lor par așa de reale... 

Mi-a plăcut cartea, dar nu se ridică la înălțimea primei părți. Nu are aceeași profunzime ca în primul volum însă merită citită. Dacă nu aș fi citit ,,Aleea cu licurici”  poate aș fi renunțat să o citesc după primele pagini, mi se părea prea anostă și parcă nimic nu mai avea sens după moartea lui Kate, dar am descoperit ca și această carte îți poate atinge sufletul. Cartea are același stil plăcut și ușor de citit al autoarei, e o carte relaxantă, cu o poveste minunată.

,,Dincolo de stele” este un roman emoționant despre iubire, maternitate, pierdere și noi începuturi, care ne amintește că acolo unde există viață, există speranță, și unde există iubire, există iertare. O poveste plină de forță, care demonstrează, o dată în plus, de ce Kristin Hannah este una dintre cele mai iubite scriitoare contemporane.

Romanul îl puteți găsi și pe Libris.ro la un preț foarte bun!