marți

 Privighetoarea- Kristin Hannah



Motto: Și că dacă sari de pe o stâncă, cel puțin o să zbori înainte să cazi.



Data apariției: Nov 2016
Editura: LITERA
Colecție: Blue Moon
Gen: ficțiune istorică
Premii: Goodreads Choice, 2015
Nr. pagini: 480
Traducător(i): Ruxandra Târcă și Gabriel Tudor

Îmi plac cărțile autoarei Kristin Hannah. Așa că atunci când am văzut Privighetoarea la reducere, pe Libris.ro, mi-am zis că trebuie să fie a mea. Mă bucur c-o am acum în bibliotecă, deoarece mi-a plăcut foarte mult. Felul în care este relatată acțiunea transformă această carte într-una remarcabilă. Este potrivită pentru oricine, nu doar pentru cei pasionați de istorie. Relația mea cu autoarea este una specială. Cărțile ei m-au captivat de fiecare dată. Autoarea este făcută pentru a scrie astfel de cărți, este clar!

Kristin Hannah a scris peste 20 de romane, printre acestea numărându-se bestsellerurile ,,A doua șansă” (On Mystic Lake, 1999), ,,Aleea cu licurici” (Firefly Lane, 2008), carte vândută în 1,2 milioane de exemplare, ,,Grădina de iarnă” (Winter Garden, 2010), ,,Dincolo de stele” (Fly Away, 2013), ,,Privighetoarea” (The Nightingale, 2015), roman tradus în 43 de limbi și vândut în 2 milioane de exemplare și ,,Un nou început” (The Great Alone, 2018) li ,,Cele patru vânturi”- cea mai nouă carte a sa.

Kristin Hannah m-a fermecat de la prima sa carte pe care am citit-o. Toate cărțile citite au subiecte interesante, captivante, rupte din realitate, dar Privighetoarea, încă de la primele pagini, m-a convins de talentul său de scriitor - are de toate: documentare, acțiune, tristețe, durere, prietenie, lacrimi, compromisuri și renunțare, toate astea împletite cu destinele tragice ale unei națiuni, ale unei lumi întregi, de fapt, care a pierdut aproape totul în timpul războiului. Dar, indiferent cât historical- fiction aș citi, indiferent câte cărți mai mult sau mai puțin inspirate din istoria lumii aș citi, pentru mine niciodată nu vor fi de ajuns. Căci trebuie să cinstim și să păstrăm vie amintirea celor care au luptat pentru libertate și dreptate și amintirea lor trebuie să dăinuie în gândurile noastre, fie doar și pentru câteva momente, prin simpla lecturare a acestor cărți.

Privighetoarea e povestea a două surori Vianne și Isabelle, două firi diferite care nu simt și nu trec la fel prin cel de-al doilea război mondial, fiecare gata să “lupte” pentru a-și onora principiile după care se ghidează în viață. Privighetoarea este despre familie, temeri, război, curaj, iubire și sacrificii. Am trăit alături de cele 2 eroine o parte din cel de-al doilea război mondial: cu durere, cu suferință, cu iubire și neputință, deseori cu supunere, dar cu dorința de nu a sta niciodată cu mâinile în sân, cu foamete și lagăre, cu luptă și într-un final cu o acceptare aproape liniștitoare. Privighetoarea este o carte te poartă prin toate stările: ură, simpatie, compasiune, dezgust, curiozitate; dar până la finalul lecturii păstrezi în suflet speranța. Povestea celor două surori m-a făcut să trec printr-un adevărat tăvălug emoțional. Privighetoarea este o carte memorabilă, este cea mai frumoasă carte ancorată în istorie pe care am citit-o până acum!

Romanul este scris într-un stil direct, evocativ, emoționant, pe alocuri, având un puternic impact asupra cititorului. Este foarte bine aprofundat în latura sentimentală și psihologică, astfel încât, odată cu creșterea ritmului dinspre final, te ține pagini întregi cu respirația tăiată sau cu ochii înlăcrimați. Hannah într-adevăr scrie bestial și are obiceiul să te lase să te apropii de personaje, să-ți intre pe sub piele ca imediat după aceea să-ți răstoarne întregul univers. Am retrăit la intensitate maximă fiecare acțiune a privighetorii, având respirația tăiată de fiecare dată când pleca și apoi, expirând ușurată, atunci când o găseam printre rânduri, vie. Am suferit alături de Vianne, fiind silită să facă alegeri imposibil de îndurat doar pentru a-și ține familia în viață.

Privighetoarea e o carte care îți dă fiori și în același timp, te umple de emoții. Te face să simți războiul cu tot ceea ce a însemnat el, să apreciezi curajul celor care au riscat pentru a face un bine.

Citind Privighetoarea vei înțelege și vei realiza o mulțime de lucruri noi, pentru că acestă carte e menită să te facă să vezi viața cu alți ochi.

LECTURI  PLĂCUTE!

 Dragoste și prietenie- Jane Austen



Jane Austen s-a nascut pe 16 decembrie 1775 în Hampshire, Anglia, și a decedat pe 18 iulie 1817, în aceeași localitate în care s-a și născut. A fost o romancieră realistă din perioada romantică pre-victoriană. Datorită viziunii sale asupra vieții interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice, Austen a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influență deosebită asupra tuturor cititorilor săi. Născută ca cel de-al șaptelea copil din opt, Jane a crescut într-o familie mare și unită, aflată la marginea de jos a nobilimii engleze. La început, educația și-a primit-o de la tatăl și de la frații ei, dar și prin intermediul cititului. În jurul vârstei de 18 ani a scris primul sau roman, ,,Elinor și Marianne". Suportul stabil al familiei sale a fost esențial în dezvoltarea lui Austen ca scriitor profesionist. Perioada în care Jane și-a dezvoltat capacitățile artistice a început în adolescență și a durat până la vârsta de treizeci și cinci de ani. În această perioadă, ea a scris trei romane importante și l-a început pe al patrulea. Din 1811 până în 1815, prin apariția romanelor "Rațiune și simțire" (în 1811), "Mândrie și prejudecată" (1813), "Parcul Mansfield" (1814) și "Emma" (în 1815), ea a avut succes ca scriitor. Cărțile ei au fost traduse în zeci de limbi și vândute în milioane de exemplare.

Jane Austen a intrat în istoria literaturii cu operele sale de maturitate, cu personaje și situații bine conturate, narațiuni în care temele centrale sunt iubirea și viața interioară a femeilor, dar și caracteristicile absurde ale epocii. Volumul de față este alcătuit din scrieri de tinerețe și dezvăluie cititorilor o Jane Austen mai altfel: o scriitoare care folosește din plin ironia mușcătoare și comicul absurd doar pentru a ridiculiza convențiile literaturii din perioada romantică și tiparele de comportament din societatea acelor vremuri.

,,Dragoste și prietenie” scoate la lumină vocea literară a tinerei autoare. Scrisă sub forma unor romane epistolare, volumul de față oferă pasaje savuroase, dezvăluind cutumele unei societăți bolnave, marcate de incertitudini și prejudecăți, unde nimeni nu ar recunoaște în veci că trăiește nociv. 

Cartea are mai multe părți. 
Prima parte ,,Dragoste și prietenie” este povestea de viață a Laurei, transmisă fiicei lui Isabel (o bună prietenă a Laurei), respectiv Marianne, prin intermediul scrisorilor. Povestea mi-a plăcut căci e plină de emoție. 
A doua parte, ,,Castelul Lesley”, cuprinde corespondența unor prietene ce-și povestesc tot felul de evenimente la care au luat parte, locuind una departe de cealaltă, în orașe diferite.
A treia parte ,,Istoria Angliei” este o înșiruire de date, nu neapărat istorice, de la domnia lui Henric al IV-lea până la moartea lui Charles Întâiul.
Urmează o ,,Colecție de scrisori” - care cuprinde o serie de epistole, fără legătură între ele.
Finalul volumului cuprinde ,,Fragmente” motivaționale, adresate nepoatei Fanny Catherine Austen, de fapt, doar niște opinii și avertismente despre comportamentul tinerelor fete.

Mi-a plăcut cartea și o recomand, fiind o lectură extrem de facilă. O puteți procura, la un preț foarte bun și de la Libris.ro, alături de multe alte volume ale aceleiași autoare.

Fragmente:

    ,,Cât de des, ca răspuns la rugămințile mele repetate de a-i oferi fiicei mele o descriere amănunțită a nenorocirilor și a aventurilor din viața ta, mi-ai răspuns : „Nu, scumpa mea prietenă, nu voi da curs rugăminții tale până ce nu voi înceta să mai fiu în pericol de a trăi din nou asemenea grozăvii.“ Acum, cu siguranță, a sosit această clipă. Astăzi împlinești cincizeci și cinci de ani. Dacă se poate spune vreodată despre o femeie că este la adăpost de încăpățânarea iubiților dezagreabili și de persecuțiile nemiloase ale părinților îndărătnici, fără îndoială că acesta este un astfel de moment al vieții.”

,,SCRISOAREA A X-A 
    Din partea drei Margaret Lesley către dra. Charlotte Lutterell 
                                                                    Piața Portman, 13 aprilie 
    Draga mea Charlotte, 
    Am părăsit castelul Lesley pe 28, luna trecută, și am ajuns în siguranță în Londra după o călătorie de șapte zile; la sosire am avut plăcerea de a găsi epistola ta, pentru care te rog să-mi dai voie să-ți adresez cele mai recunoscătoare mulțumiri. Ah! scumpa mea prietenă, cu fiecare zi ce trece regret mai mult plăcerile senine și liniștite ale castelului pe care l-am lăsat în urmă, în favoarea distracțiilor inconstante și nesigure ale acestui oraș plin de vanitate și lăudăroșenie. Asta nu înseamnă că voi încerca să afirm că aceste atracții inconstante și nesigure îmi sunt neplăcute în vreun fel; dimpotrivă, le savurez cu mare satisfacție și m-aș bucura chiar mai mult ele dacă nu aș fi sigură că fiecare apariție în societate nu face altceva decât să întărească lanțurile acelor ființe nefericite pe care nu poți să nu-i compătimești pentru pasiunile lor, deși îmi este peste puteri să le răspund cu aceeași măsură. Pe scurt, draga mea Charlotte, motivele pentru care nu mă pot bucura pe deplin de distracțiile atât de amuzante și de plăcute pe care le oferă Londra sunt tocmai sensibilitatea în ceea ce privește suferințele multor tineri de bună-credință, neplăcerea pe care mi-o stârnește admirația extremă cu care sunt tratată și aversiunea pe care o simt când mă văd astfel prezentată în public, în privat, în ziare și în tipografii. Ah, cât de des mi-am dorit să fi posedat la fel de puțină frumusețe personală ca tine; că silueta mea să fie la fel de lipsită de eleganță, chipul la fel de puțin draguț și întreaga înfățișare la fel de neplăcută ca a ta! Dar, vai, sunt șanse mici să am parte de o asemenea. schimbare; am făcut deja varicelă, așa că de-acum încolo trebuie să mă resemnez cu soarta aceasta nefericită.”

luni

 Floral’aise- aliatul tău pentru sănătatea intimă




Fie că ești mamă, soție sau iubită, zi de zi trebuie să faci față multor provocări ce țin de familie și agitația vieții cotidiene. Și-ți dorești să fii mereu puternică și încrezătoare. Poate ți se pare ciudat, dar îngrijirea zonei intime contribuie decisiv la starea ta de bine, chiar fără să-ți dai seama. 
Uneori, confortul vieții noastre are de suferit atunci când sănătatea intimă ne este afectată. Aceste probleme ne afectează calitatea vieții, armonia interioară și, mai ales, armonia vieții de cuplu. Cine s-a confruntat cu disconfortul cauzat de infecțiile intime știe că senzațiile asociate acestora te scot total din ritm. Grija pentru sănătatea ta intimă este foarte importantă. Cu siguranță, știi foarte bine cât pot fi de deranjate problemele vezicii urinare sau cât de neplăcută poate fi inflamația vaginală. Arsurile, mâncărimea, disconfortul general sunt doar unele dintre simptomele care însoțesc aceste probleme foarte neplăcute. Infecțiile intime îți pot umbri bucuriile zilnice. Și, de aceea, e normal ca orice femeie să-și dorească o sănătate intimă perfectă pentru a se putea bucura de tot ce viața are să-i ofere.

Care e secretul tău pentru sănătatea intimă?

Echilibrul zonei intime este foarte ușor de perturbat. Pe lângă tulburările hormonale sau metabolice, oboseala și stresul, cel mai adesea, sănătatea zonei intime este influențată de factori externi: igiena, stilul de viata, medicația, viața sexuală. 
Vaginita și candidoza bacteriana sunt printre infecțiile intime cu cea mai mare rată de recurentă, motivele pentru care ne confruntăm iar și iar cu simptomele supărătoare (secreții abundente cu miros înțepător, mâncărimi, uscăciune, dureri în timpul actului sexual) fiind multiple. Printre acestea se numără tratamentele cu antibiotice și/sau antifungice care distrug patogenii, dar și stratul protector de lactobacilli și creează astfel un mediu propice reinfectării, fluctuațiile hormonale din timpul sarcinii și alăptării, deficitul hormonal de la menopauză, utilizarea ovulelor cu spermicide locale sau a spălăturilor vaginale.

Toaleta intimă a unei femei este foarte importantă în primul rând pentru sănătatea acesteia și apoi pentru starea de confort oferită de o igienă adecvată. Flora vaginală și flora din zona vulvară este constituită din bacterii protectoare. Acest echilibru fragil trebuie respectat, deoarece atât excesul, cât și lipsa unei igiene corespunzătoare pot perturba și atrage după sine diverse infecții. Din păcate, multe femei adoptă un stil de igienă intimă excesiv deoarece afirmă că nu se simt confortabil din cauza secrețiilor naturale. 
Iată câteva sfaturi utile care te ajută să nu strici echilibrul fragil al florei intime. 
Este recomandat să te speli o dată, maximum de două ori pe zi în zona genitală. Pentru igiena tractului vaginal se recomandă spălăturile vaginale, realizate o dată pe lună cu ajutorul unui instrument special - irigator. 
Dușurile vaginale frecvente, deși se practică de foarte multe femei, sunt contraindicate. Toaleta intimă zilnică este deci rezervată regiunii vulvare. Însă, și un exces al toaletei în zona vulvară (mai mult de două ori pe zi) deteriorează stratul hidrolipidic protector al pielii. După fiecare spălare este bine să te ștergi foarte bine. Trebuie să mai știi și că hainele prea strâmte și din materiale sintetice favorizează umiditatea, condiții propice proliferării bacteriilor și ciupercilor. Alege întotdeauna materiale naturale cum este bumbacul sau mătasea.

Floral’aise întrerupe cercul vicios al infecțiilor vaginale


Echilibrul zonei intime este ușor de perturbat de factori precum tulburările hormonale sau metabolice, stresul, oboseala, stilul de viata, medicația, igiena și viața sexuală. Dar întotdeauna este mai ușor sa previi decât sa tratezi. Și, deși sună a clișeu, acest principiu se aplica foarte bine și când vine vorba de sănătatea și confortul intim. Este important de știut ca apariția acestor probleme este strâns legată de înmulțirea necontrolată a florei patogene, ce poate fi ținută sub control cu un ritual adecvat de îngrijire și cu soluțiile potrivite.

Printre diferitele produse care ne pot susține sănătatea intimă se numără și suplimentul alimentar Floral'aise, cu administrare orală, care are doar două ingrediente: lactobacili și vitamina A. Acest supliment poate să mențină echilibrul florei vaginale și să te scape de disconfortul intim. Se recomandă atât preventiv, cât și ca adjuvant în tratamentul diferitelor afecțiuni, în asociere cu antibiotice sau antimicotice.


Floral'aise este un supliment alimentar de mare ajutor femeilor, din adolescență până la menopauză, pentru sănătatea intimă, deoarece menține echilibrul florei vaginale și previne astfel apariția infecțiilor. Poate fi găsit în farmacii și bineînțeles poate fi comandat și online.

Floral'aise, fiind un supliment alimentar, nu poate fi considerat tratament, previne disconfortul intim, dar nu infecțiile vaginale. Nu tratează, ci este adjuvant, adică ajută în tratamentul afecțiunilor vaginale și se recomandă utilizarea lui, în completarea altor tratamente.

Floral'aise este un produs al companiei Biessen Pharma. Mai multe detalii referitoare la acest supliment poți găsi pe www.floralaise.ro.

duminică

 Femei care iubesc prea mult - Robin Norwood

 





    Dragostea nu trebuie să presupună suferință, chiar dacă asta se spune în majoritatea cântecelor de dragoste; căci acele cântece de dragoste s-ar putea să fie compuse tot de femei care iubesc prea mult. Dacă ai ajuns să plângi în relația ta, dacă ești în derivă, dacă simți că nu te mai regăsești în lumea asta, că universul tău devine insuportabil, relația ta s-ar putea să fie una extrem de toxică. Pentru că fără reciprocitate nu se poate vorbi despre iubire, ci doar despre abuz, în diferite forme! Adică să oferi și să primești IUBIRE! IUBIREA nu înseamnă renunțare la sine și nici suferință. IUBIREA înseamnă armonizare, înțelegere, apreciere, respect… în doi! Este fix atât de simplu!

    Totuși, constat cu uimire că din ce în ce mai multă lume continuă să sufere, să caute soluții, rezolvări, deși ieșirea din această relație toxică e varianta pe care ar trebui să o ia în calcul, de prima dată. Asta, pentru că, din păcate există și iubiri care te pot distruge complet. Dacă le lași, bineînțeles!

    Ești una din acele femei care iubesc prea mult?


    Îți recomand să citești cartea ,,Femei care iubesc prea mult”. Robin Norwood îți va arăta aici că iubirea în exces este otrăvitoare, îți va demonstra că relația ta este una nocivă și îți va propune să elimini din viața ta dependența relațională și afectivă printr-un program de recuperare în 10 pași. Acest program te va ajuta, de asemenea, să te vindeci de sindromul mesianic și de boala iubirii excesive. Robin Norwood, psiholog de meserie, punctează faptul că există un tip de femei care nu renunță la bărbați ce nu le vor face niciodată fericite. Așadar, într-un singur tip de relație de cuplu, dacă se poate numi așa, avem deopotrivă și prea multă dragoste, și deloc. Motivele pentru acest comportament feminin par simple: nu învață greșelile trecutului, mai exact „nu ies” dintr-un clișeu cu care s-au învățat. Caută mereu dragostea care le-a lipsit în copilărie (incredibil, dar, se pare, adevărat, psihologii ne anunță periodic că mai toate nenorocirile și comportamentele deviante pe care le manifestă unii dintre noi ca adulți își au rădăcinile în copilăria care ne urmărește toată viața!). Citind această carte vei dori să reuși să te transformi într-o femeie cu adevărat puternică și sănătoasă emoțional. Nu va fi deloc ușor, dar este singura cale de a te regăsi, de a atrage în viața ta fericirea și dragostea, singura ta șansă de supraviețuire.

Citate preferate:


“Când a iubi înseamnă a suferi, înseamnă că iubim prea mult. Când îi găsim scuze pentru indispozițiile, iritările, indiferența sau tăcerile prelungite, punându-le pe seama unei copilării nefericite și încercăm să acționăm ca terapeuți, înseamnă că îl iubim prea mult. Când nu ne plac valorile lui, comportamentul lui și caracterul lui, dar le suportăm, gândindu-ne că, dacă suntem îndeajuns de atrăgătoare și tandre, va dori să se schimbe de dragul nostru, înseamnă că îl iubim prea mult. Când relația cu el ne periclitează ființa emoțională și poate chiar sănătatea și integritatea corporala, e deja clar că îl iubim prea mult.”

,,Multe femei fac greșeala de a căuta un bărbat cu care să dezvolte o relație fără ca, mai întâi, să stabilească o relație cu sine; ele trec de la un bărbat la altul încercând să afle ce le lipsește. Căutarea trebuie să înceapă acasă, cu sine. Nimeni nu ne va iubi vreodată îndeajuns ca să ne împlinească, dacă nu ne iubim pe noi înșine, pentru că încercând, cu sufletul gol, să găsim dragostea, nu vom găsi decât un alt suflet gol. Evenimentele ce se manifestă în viața noastră nu sunt decât reflectarea forului nostru interior: ce credem despre propria noastră valoare, despre dreptul nostru la fericire, despre ce merităm în viață. Când ne schimbăm aceste păreri, se schimbă și viața noastră.”

,,Acceptarea unei persoane așa cum e, fără să încerci s-o schimbi prin încurajări, manipulări sau coerciție, este o formă superioară de iubire, dar aproape inaccesibilă multora dintre noi.”

,,Ignorăm obligația ce ne revine, de a ne dezvolta pe noi înșine în timp ce ne facem planuri și manevre ca să schimbăm pe altcineva și ne supărăm, ne descurajăm și ne întristăm când eforturile noaste eșuează. Încercarea de a schimba pe cineva este frustrantă și deprimantă, în timp ce exercitarea puterii (pe care o deținem deja) de a efectua schimbarea în propria noastră viață este însuflețitoare.”


    Poți cumpăra cartea ,,Femei care iubesc prea mult”, de Robin Norwood, cu reducere, de la Libris.roCaută cartea, citește-o cu inima deschisă și, dacă te regăsești în comportamentele povestite de femeile de acolo, acceptă acest lucru cu sinceritate și iubire pentru tine. Realizează câtă nefericire îți aduce această relație și re-clădește un alt EU al tău, femeia adultă și matură care ești, de fapt. Aplicând sfaturile lui Robin Norwood vei putea să pui capăt suferințelor și să începi procesul de vindecare care te va ajuta să adopți o poziție corectă și sinceră față de tine, în primul rând. Spune-mi cum îți mai merge printr-un comentariu! 



luni

O fată ca tine - Maureen Lindley





An apariție: 2016
Autor: Maureen Lindley
Categoria: Romane de dragoste, Cărți romantice
Colecție: Raftul Denisei
Editura: HUMANITAS
Nr. pagini: 375
Traducător: Irina Bojin

Scriitoarea britanică MAUREEN LINDLEY s-a născut în Berkshire, dar și-a petrecut copilăria în Scoția. A practicat diverse meserii, printre care cea de fotograf, comerciant de antichități și designer de modă, iar într-un final s-a specializat în psihoterapie. A debutat în 2008, cu romanul The Private Papers of Eastern Jewel, devenit bestseller internațional. O fată ca tine (A Girl Like You), publicată în 2013, este a doua ei carte. În prezent, Maureen Lindley locuiește împreună cu soțul său în zona Wye Valley, aflată între Anglia și Țara Galilor.

,,O fată ca tine” este a doua carte a scriitoarei Maureen Lindley, carte țesută subtil în jurul evenimentelor sângeroase de la Pearl Harbor. Atacul de la Pearl Harbor a fost un atac militar dat prin surprindere din partea Marinei Imperiale Japoneze împotriva bazei navale de la Pearl Harbor, Hawaii, în dimineața zilei de duminică, 7 decembrie 1941. Ca rezultat, Statele Unite ale Americii au intrat în al Doilea Război Mondial. 

    Într-o dimineață geroasă de iarnă mai multe avioane de luptă japoneze au lansat un atac surpriză asupra forțelor armatei americane din Pearl Harbor, soldat cu moartea a 2380 de bărbați, femei și copii, inclusiv a tatălui eroinei noastre, Satomi (Sati). Decesul lui Aaron Baker a stat la baza acestei cărți. Subiectul cărții este unul foarte sensibil, chiar și acum, după atâția ani de la petrecerea acestor evenimente - crearea lagărelor de către americani, unde au fost strânși toți japonezii sau pe cei de origine japoneză, considerați vinovați tangențiali (spioni, mai ales) pentru atacul de la Pearl Harbour.

    Familia Baker trăia într-o mică comunitate aflată în vestul Statelor Unite, în orășelul Angelina, o comunitate rece, dar muncitoare, în care diversitatea se întrevedea și prin separarea elevilor la școli, prin diferențele rasiale și lipsa de comunicare între americanii sadea și majoritatea japonezilor din orășel. Familia Baker se situa voit la marginea acestei lumi, pentru a-i asigura copilei lor o viață cât mai liniștită. 

    Pentru a îmbunătăți imaginea familiei în comunitate, Aaron, tatăl Satiei se înrolează voluntar în armata americană pentru a-și dovedi patriotismul, însă în urma atacului de la Pearl Harbour își pierde viața. Din acest moment viața celor două femei ia drumul iadului. Dintr-un ordin guvernamental toți japonezii aflați pe teritoriul Statelor Unite, până la a treia generație sunt deposedați de bunuri și trimiși într-un lagăr, în Manzanar - o pată rușinoasă pe obrazul democratic al Americii, un episod din istorie trecut sub tăcere, din simpla dorință de a fi uitat. Pentru mica Satomi începe o călătorie complicată, a maturizării precoce, a descoperirii de sine și a afirmării identității într-o societate încă nepregătită să o accepte.
    
   Ca o completare a celor scrise în carte (nu neapărat pentru a lua apărarea vreunei părți), aș menționa că acest atac din anul 1941 i-a făcut pe liderii politico-militari să creadă că Japonia Imperială se pregătea de un asalt la scară largă asupra coastei de Vest a Statelor Unite. În plus, datorită cuceririlor militare rapide ale Japoniei din Asia și Pacific (1936-1942), unii americani vedeau în această țară o mașină de război de neoprit. Astfel că, atât oficialii militari, cât și cei civili erau teribil de îngrijorați de loialitatea etnicilor japonezi aflați pe teritoriu american, mai ales după incidentul Niihau, urmat aproape imediat de atacul asupra Pearl Harbour. Din cei 127.000 de japonezi americani care trăiau în Statele Unite, aproximativ 112.000 locuiau pe Coasta de Vest. Aproximativ 80.000 erau nisei, adică o a doua generație de japonezi născuți în Statele Unite care dețineau cetățenie americană, și sansei, adică cea de a treia generație, fiii și fiicele niseilor. Restul erau issei, adică prima generație de imigranți născuți în Japonia care nu puteau primi cetățenie americană.


    Lindley scrie clar, cu inteligență și pasiune, o poveste puternică, detaliind modul în care au fost tratați japonezii americani în așa numitele lagăre de relocare. Guvernul SUA decide reținerea și, inevitabil întemnițarea, acestor persoane în anul 1942, după atacul de la Pearl Harbour și declanșarea războiului împotriva Japoniei. Întemnițarea s-a aplicat inegal, neținându-se cont de problema geografică: de exemplu, toți americanii de origine japoneză stabiliți pe coasta de Vest au fost închiși; în Hawaii, dintre cei peste 150.000 de americani cu descendență japoneză, doar 1, 800 au fost întemnițați. De reținut că 62% din cei întemnițați erau cetățeni americani. 

    În 1980, președintele Jimmy Carter a condus o anchetă cu privire la justificarea acestei măsuri. Investigația a fost condusă de către Comisia pentru Probleme de Relocare pe timp de Război și Întemnițarea Civililor. Raportul comisiei, intitulat sugestiv „Fără dreptul de apărare”, a prezentat foarte puține dovezi de neloialitate din partea japonezilor și recomanda ca guvernul să plătească câte 20,000 $ pentru fiecare supraviețuitor al lagărelor pe post de despăgubiri. În 1988, Congresul face publică o legislație, în timpul mandatului lui Ronald Regan, prin care acesta își cerea scuze în numele guvernului pentru măsurile nedemocratice care fuseseră adoptate în timpul războiului. Legislația adoptată statua că acțiunile guvernului au avut la bază "caractere rasiale, isteria de război, și lipsa de îndrumare politică" și se decidea ca guvernul SUA să plătească 1.6 miliarde de dolari pentru japonezii americani care au fost în lagăre și urmașii lor.

,,O fată ca tine” e o poveste rigidă despre japonezii americani, despre viața lor chinuită în lagărele de relocare, cu accent pe transformarea Satiei, o adolescentă rebelă, încăpățânată, independentă, ostentativă care devine, sub supravegherea mamei sale, o tânără învingătoare. Satomi a fost mereu fascinată de mama sa, Tamura, a admirat de mică caracterul demn al mamei sale deși nu înțelegea devotamentul ei față de tatăl ei, Aaron, cu care Satomi nu s-a înțeles niciodată prea bine, considerându-l rece, arțăgos și prea sever. În lagăr, copila are ocazia să se apropie și mai mult de mama sa, și-și dă seama că seamănă din ce mai mult cu ea. E nevoită să-i poarte de grijă atunci când se îmbolnăvește, și, apoi, să-i simtă dorul după ce aceasta se stinge în urma unei suferințe prelungi. Tamura și face simțită prezența mult timp în gândurile Satiei, în moștenirea de caracter pe care i-a lăsat-o fiicei sale.

    Odată cu ieșirea din lagăr, pentru Satomi urmează un nou început, e singură și va trebui să ia totul de la capăt. În toată această perioadă post - Manzanar a existat o singură constantă în viața Satiei, regăsirea micuței Cora, căreia i-a promis că o va căuta și va avea grijă de ea. Deși a fost preocupată cu construirea propriului drum, a înțeles că singurul mod de a-și găsi liniștea și de a-și împăca conștiința este acela de a-și respecta această promisiune. Ea face tot posibilul și ajutată de doctorul Harper răscolește toate orfelinatele căutând urma micuței Cora. Lungul drum pe care-l parcurge Satomi de la adolescenta sălbatică la tânăra care-și găsește împlinirea pe Coasta de Est este redat cu mână sigură de Maureen Lindley, într-o poveste fascinantă.

    Mi-a plăcut stilul de scriere al autoarei, personajele sunt bine conturate și nu ai cum să nu le îndrăgești iar acțiunile se succed vertiginos, nelăsând loc de plictiseală. Este o carte înfășurată într-o lecție de istorie, despre cel mai rușinos moment din istoria Americii. O carte și o lectură plăcută pe care o găsiți la reducere și pe libris.ro.