joi


Să-ți vorbesc despre mine...




Important nu este ce au făcut ceilalți din mine, 
ci ceea ce fac eu cu ceea ce au făcut 
ceilalți din mine."- Sartre



Oamenii au mare nevoie de intimitate, să iubească și să fie iubiți. Cu toate acestea întâmpină multe dificultăți în a da și a primi iubire, dat fiind că în zilele noastre puțini mai știu ce înseamnă o relație sănătoasă. Știm cu toții că fiecare relație este unică și nicio experiență amoroasă trăită nu seamănă cu alta. Fiecare dintre noi trăim, în viață, un număr de relații, toate foarte diferite între ele. Iar aceste relații reușite nu se construiesc peste noapte ci necesită atenție, efort și fiecare trebuie să-și asume responsabilitatea pentru capătul lui de relație. Căci pentru eșecul unei relații, rareori doar unul dintre parteneri este responsabil.

Dintotdeauna, în cuplurile fericite, partenerii sunt familiarizați cu lumea celuilalt: își amintesc de evenimentele importante în viața fiecăruia, se interesează în mod constant de viața și sentimentele celuilalt, își cunosc preferințele, aspirațiile și îngrijorările. Toți suntem dependenți într-un anumit grad de prieteni, mentori, soți; bărbații având aceleași nevoi de dependență ca femeile. Respectul de sine și stimă de sine sunt de bază într-o relație sănătoasă. Și e mult mai ușor ca cineva să te placă atunci când tu te placi. În cele din urmă, simțul realității, acceptarea defectelor celuilalt și foarte multă răbdare sunt ingredientele unei relații de succes. 

Astăzi lumea se iubește cu patimă, se iubește atât de intens încât prezentul pe care îl trăiesc pare că doare. Dar dovezile de iubire din trecut nu mai seamănă deloc cu cele din prezent. Oamenii de azi nu sunt aceiași cu cei de ieri. Și dacă nici cuplurile de ieri nu seamănă cu cele de azi și dacă nici iubirile nu se aseamănă între ele și nici dovezile de amor, măcar prietenii ,,buni” pe umărul căruia puteai să plângi ieri, seamănă un pic cu cei de azi, nu credeți!?

Destinul meu - Jurnalul Aurorei Serafim


Destinul meu - un jurnal al unei femei care se temea să iubească 

În tinerețe, la fel ca Aurora (personajul principal al romanului scris de Sidonia Drăgușanu), m-am temut să trăiesc cu adevărat, pentru că, de fapt, nici n-am știut cum s-o fac și nici nu m-a învățat nimeni niciodată. Eram timidă și aveam o teamă perpetuă de judecata celor din jur pentru simplul fapt că viața-mi era (și-mi este și acum) presărată cu prieteni falși, nu doar cu persoane pe care să mă pot baza în orice moment. „Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima”, spunea un renumit scriitor. Viața mi-a arătat că o prietenie adevărată este destul de greu de găsit, întrucât, de-a lungul vieții, am avut parte de destui oameni care au vrut să profite, nu doar de încrederea mea, ci și de sentimentele mele. Și la fel ca Aurora, și eu am reușit să depășesc aceste traume emoționale lucrând cu copiii și dăruindu-mă lor. 

But... falling in love


Am cunoscut iubirea, iubirea adevărată - iar această expresie englezească- falling in love- este, cu adevărat, semnificativă pentru adolescenta care eram cândva. Deși, să recunoaștem, nimeni nu s-a ridicat și nimeni n-a urcat în iubire, niciodată, cu adevărat. Dar, cunoscându-l pe EL, pot spune că eu am ,,căzut” în iubire și pesemne că, inevitabil, ceva din ceea ce am fost EU a trebuit să și plece. Și, dacă nu toată ființa mea, măcar o parte din mine s-a prăbușit cu adevărat. Dar am fost dispusă să sacrific puținul acela din mine de dragul LUI, pentru că doar așa a putut să existe această poveste de dragoste. Așa că EL a devenit, în timp, chiar mult mai important decât mine. Iată că, la fel ca Aurora, care se temea să iubească din nou, dragostea m-a surprins și m-a vindecat și pe mine. 

Totuși, există o diferență majoră între mine și Aurora: eu am avut încredere deplină în adevărata dragoste, iar aceasta mi-a dat încredere în mine! Și pentru că, asemenea Laviniei, nici mie nu mi-a plăcut niciodată să ,,trăiesc din iaurt”, l-am ales pe EL, pe inginerul cu cei doi copii. Căci, deși unii oameni pot fi în mod natural deschiși, buni, afectuoși, toleranți și responsabili emoțional pentru ei înșiși, cei mai mulți- și eu mă număr aceștia, întâi trebuie să-și vindece temerile și preconcepțiile cu care vin din familiile în care au crescut. Căci, până la urmă, ,,Jurnalul Aurorei Serafim” este tocmai despre acei oameni care au pierdut tot și se tem de fericire, este despre noi doi. Eu am avut noroc, căci EL m-a învățat să nu mă mai tem de nimic! Nu doresc să discut aici finalul cărții, cu alegerea Aurorei Serafim privitoare la bărbați. Aș preciza doar că relațiile sănătoase evoluează numai pe măsură ce fiecare dintre parteneri evoluează, ca și capacitatea de a se iubi pe sine și pe celalalt. Dar, romanul Sidoniei Drăgușanu analizează, de fapt, tocmai aceste slăbiciuni ale societății comuniste, în care orice femeie divorțată era o femeie ușoară și în care un doctor fără nicio obligație era o partidă mult mai bună decât oricare alt bărbat care avea copii. Întregul roman arată falsitățile societății. Iar eu n-am putut să fiu niciodată falsă. 

Așa că am făcut întocmai Laviniei, și-am spus lucrurilor pe nume fără jenă, am luat ceea ce mi-am dorit, luându-mă cu întreaga lume la harță și preferând ,,să mor din țigare decât să trăiesc din iaurt”. Pentru că am avut încredere în iubire, am avut încredere deplină în mine. Iubirea nu este ceva de făcut cu o altă persoană. Iubirea nu este niciodată între doi oameni. Este ceea ce se întâmplă în tine. Căci atunci când ești centrat în tine te poți abandona interior- te poți lăsa în seama ta, deoarece realizezi că tu ești mult mai mult decât ceea ce se vede și ai tot ce îți trebuie la tine pentru A FI. Iar atunci când îți întâlnești puterea și strălucirea, când în infinitul acestei lumi te regăsești ca fiind ceva unic și minunat, alături de tine poate înflori, se poate dezvolta, cineva la fel de unic și minunat, crescând împreună în dragoste. 


Articol Spring SuperBlog 2019



9 comentarii:

Mikyangel spunea...

Foarte frumos spus. Iubirea pe care o simtim dea lungul vietii pentru oamenii care intra in viata noastra cu scopul de a ne invata o lectie, de a ne oferi iubire sau pur si simplu ca sa ne ajute la un moment dat sa crestem, e diferita, unica.

Gabriela Bratu spunea...

intotdeauna, cand iubesti, preiei un pic si din celalalt. si te schimbi. nu mai poti fi tu la fel cu cea de ieri. cred ca orice lucru are un impact asupra felului nostru de a fi, mai ales iubirea

Unique by MM spunea...

După experiența relației de cuplu (35 ani) sunt convinsă că mitul literar se regăsește în ralitatea trăită (de mine) iar realitășile sunt subiectul scrierilor literare. Relația de cuplu este nu doar iubire, ci și încredere, înțelegere și respect. Viața mea de cuplu poate fi un roman de dragoste. Cu multe capitole :) !

Raluca Brezniceanu spunea...

Cum nu seamana doi fulgi de nea, tot asa nu seamana nici doua iubiri, dar ne uneste dragostea si astfel ia nastere efectul bulgarului de zapada.

Sabina Rusescu spunea...

Dupa cum ziceam si in artcolul meu, cred ca povestile din carti suntluate din realitate.

Steluta Albu spunea...

Se spune ca "viata bate filmul" si cred ca uneori povestile reale "bat" cartile

Mihaela Nistor spunea...

Iubirea ne poate invata cea mai frumoasa lectie de viata.

Ramona Gheorghe spunea...

Si mie mi s-a parut o provocare aceasta tema. Am vrut sa aleg aceasta carte la inceput si totusi mi-am indreptat atentia spre „Intr-o gara mica”. Mi-a placut enorm stilul autoarei

infofiltru spunea...

Foarte multe provocari lanseaza cartile si cred ca este o foarte buna modalitate de a atrage atentia asupra lor si pentru a spori cititul in randul mai multor categorii.