N-am niciun dinte împotriva lui, dar...

Zilele trecute, stăteam în sala de așteptare pentru prima întâlnire programată la un cabinet stomatologic, în București, când privirea mi-a fost atrasă de diploma medicului, atârnată pe perete.

WOW!!! 

Citind numele, mi-am amintit instantaneu de un băiat brunet, înalt și frumos cu același nume, un coleg de liceu venit în clasa mea, în ultimul an, de undeva de la țară...  Acum vreo douăzeci și ceva de ani în urmă... Eheee!!! Mă întrebam dacă era același tip pentru care nutream o pasiune secretă. 

Dar când am intrat în cabinetul lui, am lepădat imediat gândul acela. Cheliosul din fața mea, cu trăsăturile brăzdate, era mult prea bătrân ca să fi fost iubirea mea secretă..... sau, poate... 

Sigur, NU! 

Oare!? 

După ce s-a uitat la dinții mei mi-am făcut un picuț de curaj și l-am întrebat dacă a făcut liceul la Sahia, în Oltenița. 

- Sigur că da, doamnă! Cum ați ghicit? a răspuns el, plin de mândrie. 

- Când ați absolvit?, am insistat eu, analizându-i cu coada ochiului, trăsăturile obosite. 

- În 1989, dar de ce mă întrebați?

- Ei bine, ai fost în clasa mea în ultimul an, nu-ți amintești!? am exclamat. 

Și atunci, cheliosul ăla zbârcit m-a întrebat: 

- Ce materie ați predat, doamnă!?