Amintiri din copilărie

- despre fobia de a merge la dentist-

Azi am fost cu nepoata mea să-și schimbe aparatul dentar la o clinica stomatologică din București. Am rămas uimită de complexitatea tratamentelor, profesionalismul și bunavoința cadrelor medicale. Nepoata mea nu era speriată de această programare, era chiar incantată că se întâlnește cu doamna doctor, iar despre aparatul dentar pe care trebuia să-l schimbe, avea numai de bine de spus. Se lăuda cu el peste tot și speram ca noul aparat să-i fie la fel de drag.

În timp ce ea era în cabinet, mi-am amintit de copilăria mea...și eu am avut probleme cu dinții. Și eu a trebuit să port aparat dentar, dar mi-amintesc că mereu mi-a fost teamă de dentist, mă albeam la propriu numai cînd auzeam acest cuvânt. Țin minte și acum clădirea mare, cenușie, în care intram de mâna mamei, mai mult împinsă. Și TEAMA...teama de doamna în halat alb, de durerea dinților prinși în sârmele acelea fixe, negre și reci, de disconfortul cauzat de aparat - nu puteam mânca, vorbeam cu greutate, iar ca estetică, gura mea era pe minus, cu siguranță. Nu l-am purtat, n-am putut; deși mama mă obliga, cum ieșeam pe ușă, cum îl puneam în batistă, și-l îndesam, apoi, în buzunarul sarafanului. Bineînțeles că și-a dat seama că o păcăleam cînd a văzut că nu e nicio schimbare la dinții mei și m-a lăsat în pace până la urmă, mai ales că fobia mea se accentuase, plângeam și tremuram numai când auzeam de programare. Așa că am rămas cu o dentiție deficitară. 

Acum mi-am dat seama că nu profesionalismul le lipsea doctorilor copilăriei mele, ci aparatura performantă de azi, voia-bună și empatia. Recunosc că n-am mai fost de mult timp într-un cabinet, dar ce am vazut aici mi-a plăcut foarte mult. 

Și,... știti ce?!

M-am programat deja pentru un implant dentar. Știu că nu va fi singurul, dar, cu siguranță, aici am scăpat de fobie! Apropos, nepoata mea e super-încântată de noul aparat.

Daca ai probleme și tu cu dentiția, fă-ți o programare aici! 

E așa ușor acum să ai o dantură perfectă!!!