Cei șapte ani de acasă
Când vorbim de cei șapte ani de-acasă ne gândim strict la educația pe care copilul o primește de la părinți, la formarea personalității și comportamentul copilului până se duce la școală. Psihologii spun că educația din primii ani de acasă, educație de care au parte cei mici în familie, definește în bună măsură viitorul adultului. Normele de conduită se învață din familie, școala și alte medii educaționale nu pot ulterior decât să confirme și să consolideze normele deja desprinse din familie.
Ce ar trebui să știe un copil ,,de acasă”?
* salutul- fluturarea mâinii, la început și continuând firesc cu ,,bună ziua!”;
* comportamentul în familie și cu prietenii, în public- în general, să răspundă la întrebări, să nu întrerupă conversațiile, să respecte partenerii de joacă, să-i înțeleagă și să se conformeze regulilor jocurilor specifice vârstei lui;
* autonomie proprie- să se îmbrace/dezbrace singur, să se spele, să fie ordonat;
* să înțeleagă normele sociale- să respecte rândul la magazin, la medic sau la joacă, în parc; să spună ,,te rog!”, ,,cu plăcere!” sau ,,mulțumesc!”, etc.;
* să-și recunoască greșelile- un ,,îmi pare rău!” are același efect magic ca și mai uzualul ,,te rog frumos!”și asta trebuie să o știe orice copil, încă din primii ani de viață. Învăță-l că recunoașterea greșelilor nu e semn de slăbiciune, ci de respect și demnitate.;
* învață-l bunele maniere la masă- explică-i cum trebuie folosite eficient tacâmurile, să respecte mesenii și pe cel care servește masa;
* spune-i că nu e bine să râdă de slăbiciunile/defectele/dizbilitățile celor din jur. Arată-i cum să deosebească râsul sănătos, spiritul de glumă de râsul jignitor, care deschide răni și va știi să se ferească de cel din urmă.
Știu că toate acestea se învață nu într-o lună, nu într-un an, ci sunt rezultatul a unor ani de încercări, eșecuri și reușite, în cele din urmă. Știu că uneori există devieri de la tipul de comportamnet pe care dorim să-l insuflăm copilului, știu că vor fi zile când vi se va părea că totul e în zadar și că toate lecțiile pe care te străduiești să le dai copilului au trecut, pur și simplu, pe lângă el, fără să lase urme semnificative. Nu trebuie să deznădăjduiești. Soluția este, la fel ca în cazul multor aspecte legate de creșterea copiilor, perseverența și exemplul personal, în primul rând. Veți observa, cu siguranță, că eforturile susținute nu vor întârzia să dea roadele mult așteptate.
Cei șapte ani de-acasă - Editura All
* comportamentul în familie și cu prietenii, în public- în general, să răspundă la întrebări, să nu întrerupă conversațiile, să respecte partenerii de joacă, să-i înțeleagă și să se conformeze regulilor jocurilor specifice vârstei lui;
* autonomie proprie- să se îmbrace/dezbrace singur, să se spele, să fie ordonat;
* să înțeleagă normele sociale- să respecte rândul la magazin, la medic sau la joacă, în parc; să spună ,,te rog!”, ,,cu plăcere!” sau ,,mulțumesc!”, etc.;
* să-și recunoască greșelile- un ,,îmi pare rău!” are același efect magic ca și mai uzualul ,,te rog frumos!”și asta trebuie să o știe orice copil, încă din primii ani de viață. Învăță-l că recunoașterea greșelilor nu e semn de slăbiciune, ci de respect și demnitate.;
* învață-l bunele maniere la masă- explică-i cum trebuie folosite eficient tacâmurile, să respecte mesenii și pe cel care servește masa;
* spune-i că nu e bine să râdă de slăbiciunile/defectele/dizbilitățile celor din jur. Arată-i cum să deosebească râsul sănătos, spiritul de glumă de râsul jignitor, care deschide răni și va știi să se ferească de cel din urmă.
Știu că toate acestea se învață nu într-o lună, nu într-un an, ci sunt rezultatul a unor ani de încercări, eșecuri și reușite, în cele din urmă. Știu că uneori există devieri de la tipul de comportamnet pe care dorim să-l insuflăm copilului, știu că vor fi zile când vi se va părea că totul e în zadar și că toate lecțiile pe care te străduiești să le dai copilului au trecut, pur și simplu, pe lângă el, fără să lase urme semnificative. Nu trebuie să deznădăjduiești. Soluția este, la fel ca în cazul multor aspecte legate de creșterea copiilor, perseverența și exemplul personal, în primul rând. Veți observa, cu siguranță, că eforturile susținute nu vor întârzia să dea roadele mult așteptate.
Cei șapte ani de-acasă - Editura All
Se știe că primii șapte ani sunt esențiali în formarea caracterului și tocmai de aceea copilul trebuie ajutat să deprindă obiceiuri sănătoase și maniere elegante. Dacă răsfoim paginile cărții, vom observa că editura dorește, prin cele 56 de capitole, să ne demonstreze, prin texte clare și ușor de parcurs însoțite de ilustrații viu colorate și deosebit de sugestive că felul în care ne comportăm depinde dacă avem sau nu succes în viață. Bunele maniere au o puternică influență asupra relațiilor cu familia, prietenii și colegii și în carte veți găsi o mulțime de jocuri și exerciții interactive ce îi vor încânta pe cei mici.
Ce înseamnă cei șapte ani pentru tine!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu