Motto: ,,Dacă nu poți fi creionul perfect pentru a scrie fericirea cuiva,

 fii măcar guma bună pentru a-i șterge tristețea!”

Aventura unui creion

Ce poate să facă un creion?

Să scrie, desigur!

Dar dacă creionul nu ne-ar mai asculta și în loc să scrie ar desena tot feluri de lucruri, frumos chiar, cu chenar aurit, care ar fi, oare, rezultatul? Și dacă acest creion neascultător nu ne-ar mai lăsa să ne scriem temele zilnice și astfel am primi pentru întreaga noastră viața o notă mică?

Astăzi vreau să vă gândiți la viața voastră ca la un creion. Un creion simplu, din acela care are la un capăt o gumă de șters iar la celălalt capăt mina de scris. 

Dacă am făcut ceva ce nu ne convine, putem șterge cu guma și imediat amintirea va dispărea, mușcată din memoria noastră. Pentru că fiecare poate folosi guma de câte ori vrea, pe subseară, la fiecare încondeiere a păcatelor noastre lumești. 

Pe bune, acum, câte din întâmplările triste pe care le-ați trăit vi le mai amintiți în detaliu? Știți că v-au supărat enorm la momentul respectiv dar, cu ajutorul gumei, ați reușit să selectați lucrurile și să păstrați doar ce ați dorit. Desigur, privitorii atenți pot vedea încă urmele rămase după ce guma și-a făcut treaba, căci hârtia nu va rămâne niciodată imaculată. Dar noi suntem fericiți, căci sunt prea puțini aceia care-și doresc a etira cuvintele cu noi și care au timp să se mai și uite atent la urmele lăsate de acestea.

Creioanele, din fericire pentru noi, pot avea un mare avantaj. Când mina de grafit se tocește și creionul devine inutil, ca un leagăn într-o familie fără copii, poate interveni cu succes ascuțitoarea care îi poate reda într-o clipă aspectul, strălucirea și utilitatea de altădată. O ascuțitoare bună poate să readucă orice creion pe linia de ...scris, făcându-i mina ca nouă în câteva secunde. Pentru că întotdeauna partea cea mai bună din noi se găsește în interiorul nostru. 

Ce s-ar întâmpla dacă, din greșeală, neatenție sau ignoranță, cineva și-ar pierde ascuțitoarea? Ar rămâne, cu siguranță, un creion frumos, fără vârf, însă, care a ales să facă doar niște mici scheme prin poveștile altora tocmai pentru că știa că nicio ascuțitoare nu-l va putea ajuta vreodată. Astfel, toate cuvintele scrise de el ar zbura și dansa pentru eternitate, ca o eșarfă în părul unei domnișoare primăvăratice. Și dacă nicio ascuțitoare nu va fi potrivită vârfului său, va avea, cu siguranță, pe cineva cu sufletul și buzele potrivite să-i țină mereu vârful umezit pentru a-și putea continua povestea.

În orice situație te vei afla și tu, va trebui să continui a scrie, să lași întotdeauna și cu orice preț o urmă pe drumul tău, care să fie un semn clar și intelegibil pentru toți. Arată lumii întregi că știi care este scopul existenței tale, că ești capabil să faci lucruri frumoase, chiar dacă știi că vei ajunge, la sfârșit, mic cât un nasture! Pentru că la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Amintește-ți în fiecare zi că trebuie să te îngrijești de ceea ce se întâmplă în interiorul tău, căci numai așa poți fi un dar pentru ceilalți! 

N-ar fi frumos ca viața noastră să fie ca un creion? Și să ne putem păstra sufletul limpede și mintea proaspătă cu ajutorul unei ascuțitori? Să renaștem noi, de fiecare dată, fără a trebui să gustăm din pască, ouă roșii și drob, fără a ne bucura numai la numite ore și zile, ca niște clovni setați de biserici. Și să simțim această bucurie din interiorul nostru, pentru că mina fiecărui creion nu poate fi readusă la adevărata ei utilitate decât printr-o eternă înviere. 

Și mă gândesc, din ce în ce mai des, la viața mea, ca la un creion! 

Mai ales acum, la finalul campaniei SuperBlog, o campanie interesantă, cu mulți bloggeri minunați și suflete tinere, frumoase. 

Viața mea ca un creion, sună destul de banal, dar sunt atât de multe lucruri care ne aseamănă... Mă întreb deseori, a fost necesară, de fiecare dată, folosirea gumei? Și mă sperie acum gândul că am nevoie de ascuțitoare din ce în ce mai des. Ceea ce mă bucură foarte mult însă este că n-am văzut încă comunicate de presă care să anunțe cât de mult i s-a micșorat cuiva distanța dintre vârf și gumă... Asta e bine, înseamnă că fiecare-și vede, practic, de creionul lui! 

Ceea ce mă întristează, însă, este că n-am găsit încă niciun prieten care să-mi/(ne) reamintească că lucrurile cu adevărat frumoase sunt cele simple... Toate aceste lucruri știu că le-am învățat singură- știu că sunt capabilă să fac lucruri mari dacă sunt în mâinile potrivite, care să mă ajute să mă mențin pe drumul drept. Și tot singură am mai învățat un lucru: să am încredere în prietenii mei- ei sunt singura ascuțitoare de care am nevoie în viață. 

Și, apropos de SuperBlog! Mai știu un lucru: că orice partener SuperBlog îți va spune că nu-i nicio rușine să fii creion într-o lume plină de pixuri ieftine sau stilouri de marcă. 

Articol SuperBlog 2017