miercuri


Ex libris - Citesc, deci sunt!



Dependența iremediabilă de literatură


        Am cea mai frumoasă meserie din lume: sunt bibliotecară! Sunt mereu cu zâmbetul pe buze, ca o drogată! 
Și de vă-ntrebați: ,,Ce drog consum!?” ...
sau, de muriți de curiozitate să aflați ,,Care mi-i drogul!?”...

        Am să vă răspund, simplu, dintr-o suflare, tuturor:
- Literatură! 
        Trag îndelung, zilnic, pe nările subțiri și-ascuțite, literatură! Da, da! Literatura-i heroina mea, cocaina cea de toate zilele, dependența de ea e definitivă și irecuperabilă, e însăși spiritul din carnea și oasele mele, cuibărit, (Ohooo!!!), de-atâta vreme; ea se hrănește cu gustul meu, cu aerul, cu visele și iluziile, toate ascunse prea adânc în mine. Și-mi place așa de mult să citesc, ,,...căci nu e alta mai frumoasă și mai cu folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților” (Miron Costin, De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor).

Ex Libris-ul existenței mele


        Cartea și biblioteca sunt două noțiuni în perfectă armonie, care trăiesc una lângă alta, ba mai mult- se completează una pe alta în așa fel, încât una fără alta nu poate viețui. Și, desigur, ștampila Colop, EX LIBRIS-ul existenței mele! Aduc, astfel, un elogiu lecturii, zilnic, în mod cât se poate de firesc. Citesc, deci, pentru lumea mea, pentru sufletul meu, pentru noi toți, de fapt, ca să ne construim un univers intim elevat și luminos, mai bogat. (Citesc și am să-ți povestesc și ție, alteritatea mea indispensabilă.)
Pentru mine, literatura este viață, de fapt, pot spune cu siguranță, fără să greșesc, că-i chiar șansa de a trăi mai multe vieți, deodată. Biblioteca este  memoria omenirii, este o personalizare a întregii noastre existențe. Mi-am amintit acum de-un coleg de-al meu de liceu care avea toate cărțile din bibliotecă, ștampilate, ceva de genul ,,Proprietatea familiei X”. Și nu cred că se temea deloc că cineva nu-i va înapoia cărțile împrumutate, ci era, mai degrabă, ceva gen Lord of the Ring, my precios. Același sentiment l-am avut și eu când am ștampilat cărțile din bibliotecă, pecetuindu-le, pe vecie, cu însemnele școlii. Și eram tare mulțumită! Ex libris-ul meu a călătorit, astfel, voios, în carte, din casă-n casă, aducând lumină în suflete și minte. 

        În trecut, ex libris era aproape exclusiv folosit de către elite, astăzi, însă, e mult mai răspândit - putând fi o ștampilă, un abțibild sau o simplă bucată de hârtie care este ulterior lipită în carte. Noi avem Colop!

Ex libris- Tudor Arghezi

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!
Încet gândită, gingaș cumpănită
Ești ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.

Ești ca vioara, singura ce cântă
Iubirea toată pe un fir de păr,
Și paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă.

Un om de sânge ia din pisc noroi
Și zămislește marea lui fantomă
De reverie, umbră și aromă
Și o pogoară vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnică se pare
Pe cât e ghiersul cărții de frumos.
Carte iubită, fără de folos,
Tu nu răspunzi la nicio întrebare.


        Și-n mod firesc, elogiul lecturii e însoțit mereu de elogiul și aprecierile mele pentru OMUL care împrumută cartea: cititorul, fie el, mai mic sau mai mare. Fiecare carte pe care am oferit-o cândva servește unui scop creator și eficient: să hrănească atât mintea cât și sufletul. Știm cu toții că se poate trăi și fără cărți- mulți oameni au reușit în trecut- însă, după părerea mea, în afara cărții nu se poate concepe în ziua de azi o cultură sistematică a omului și, mai ales, a societății. Cartea rămâne esențială în viața omului, indiferent că generațiile se schimbă iar lumea evoluează și, uneori, involuează, deopotrivă. Lenea și faptul că nu reușim să ieșim din zona noastră de confort, ne țin departe de surplusul de cultură. Orice carte este dificil de citit cu adevărat. Trebuie să empatizezi măcar cu unul dintre personaje sau să ai o reacție - fie ea pozitivă sau negativă- dar mai ales să-ți cunoști limitele propriei subiectivități. Trebuie să ai, cumva, o listă sentimentală-n printer, pe care să o porți ca pe un strat solidificat de cunoștințe în subconștient. Eu te-aș sfătui, totuși, să nu-ți uiți niciodată bagajele intelectuale în gara realității empirice atunci când vei vrea să te urci în trenul destinat imaginarului artistic. Și, mai ales, cartea să-ți fie viață întotdeauna!


        Am o meserie așa de foarte frumoasă, dragii mei! Sunt grijulie cu cartea și-ntr-un fel, chiar zgârcită, cerându-ți cartea înapoi- numai ca să fie și pentru cei care vin după voi. Să fiți și voi, cititorii mei dragi, cu zâmbetul mereu pe buze, deschiși și cu grijă de carte, pentru că ea vă poate hrăni cu istorie, cultură și multă, extrem de multă dragoste. Cititul e, să țineți minte, un surogat de experiență- ce te poate duce în timp sau în viitor. Și asta nu ține decât de alegerea voastră!

        ,,Tinerime, tinerime! Nu știi ce comoară ai în mână: VIITORUL! Noi care am trecut pe unde ești tu acum, îți dăm din adâncul inimii noastre iubitoare sfaturi: Nu risipi puterile zilelor înflorite pe care le trăiești! Înalță-te sufletește prin cultură adevărată, luminează-ți mintea prin învățătură, înobilează-ți mintea prin năzuițe!”- Ioan Bianu-cel mai mare bibliotecar al României.



Articol SuperBlog2017
Trimiteți un comentariu