duminică

Necredincioasa- Ayaan Hirsi Ali


,,Necredincioasa” este un roman autobiografic care ne împărtășește o poveste de viață extraordinară, o mărturie dură la adresa unei lumi care nouă, europenilor, ne este aproape necunoscută dar cu care intrăm destul de des în contact prin prisma imigranților care vin din statele musulmane. O poveste ce poate ușor deveni motivațională pentru cei care se afundă în paginile acestei cărți. O carte pe care trebuie s-o citim informativ, nu de plăcere, deși recunosc că Ayaan Hirsi Ali și-a scris autobiografia într-un mod deosebit de captivant și de aceea mi-a fost foarte greu să las cartea din mână. 

Autoarea Ayaan Hirsi Ali este o femeie absolut senzațională, care a reușit să treacă peste toate barierele impuse de religia și cultura ei, devenind unul dintre cei mai influenți oameni din lume (cf. revistei Times, 2005). Este unul dintre cele mai controversate personaje din Europa, o țintă pentru teroriști și o eroină a timpurilor noastre.
Pagină cu pagină m-am cutremurat, m-am revoltat și întristat profund de ceea ce avea de îndurat Ayaan într-o lume în care supunerea și necontestarea credinței decideau gradul de cruzime care se alica femeilor. M-am și bucurat, deasemeni, la fiecare reușită a acestei femei de a se exprima liber. Ayaan Ali creează, de fapt, o operă de dimensiuni universale, cu triburi, clanuri, familii, căsătorii aranjate, dezumanizare- probleme care ne sunt aduse la cunoștință într-un mod dramatic care te ține în priză mai ceva ca un thriller de calitate.

Născută în Somalia, în 1969, Ayaan Ali și-a petrecut copilăria și o mare parte din tinerețea sa în țări islamiste: Arabia Saudită, Etiopia, Kenya. A fost crescută într-o familie nomadă musulmană din Kenya, supraviețuind cu greu unui război civil dar și altor evenimente la fel de traumatizante: bătăi crunte, circumcizie, mariaj forțat- toate acestea în numele religiei și al onoarei. Mi se pare extrem de important să nu întoarcem capul, să știm în ce lume trăim și să devenim conștiente de suferința și neputința femeilor mai puțin norocoase decât noi. Rareori am simțit atât de multă revoltă și neputință precum am simțit citind cartea asta. 

Aș vrea să citiți doar un fragment, eu am însemnat zeci de astfel de pasaje și mi-a fost greu să aleg ce să transcriu aici. L-am ales pe acesta ca să mă asigur că informația ajunge și la cei care nu vor citi cartea. Nu mai putem întoarce privirea, altfel suntem vinovați și noi.

„În Somalia, ca în multe alte țări din Africa și din Orientul Mijlociu, fetițele sunt purificate prin tăierea organelor genitale. Nu există o alte modalitate de a descrie această procedură care, în mod normal, are loc în jurul vârstei de cinci ani. După ce clitorisul și labiile interne sunt îndepărtate sau, în cele mai compătimitoare zone, doar crestate sau străpunse, toată zona este apoi cusută, astfel încât o bucată groasă de țesut alcătuiește o centură de castitate formată chiar din pielea cicatrizată a fetei. I se lasă cu grijă o mică gaură care să permită un jet mic de urină. Doar o forță puternică poate să lărgească țesutul cicatrizat pentru sex. Mutilarea genetică a femeii precedă Islamul. Nu toți musulmanii fac asta, iar cei câțiva care nu o fac, nu sunt islamiști. Dar în Somalia, unde realmente toate fetele sunt excizate, obiceiul este deseori invocat în numele Islamului. Se spune că fetele necircumcise vor fi posedate de diavol, vor cădea pradă viciilor și pierzaniei și vor ajunge prostituate. Mai-marii religiei islamice niciodată nu descurajează această practică: ea asigură puritatea fetei, spun ei. Multe fete mor în timpul sau ulterior exciziei, din cauza infecțiilor. Alte complicații provoacă durere enormă, care durează mai mult sau mai puțin toată viața. Tatăl meu era un om modern și considera această practică barbară. El a insistat mereu ca fetele lui să nu fie tăiate. Nu la mult timp după (…) bunica a considerat că a venit timpul ca și noi să suportăm demnitatea necesară și adecvată a purificării. Tata era la închisoare, iar mama era departe perioade mari de timp, așa că bunica se asigura că vechile tradiții sunt respectate după vechile norme. Nu eram îngrozită, doar curioasă. Habar nu aveam ce avea să se întîmple. (…) De îndată ce kintirul acesta lung (clitorisul) îți va fi scos, tu și sora ta veți fi pure. După cuvintele și gesturile bunicii, am crezut că acest kintir hidos, clitorisul meu, ar putea crește într-o zi atît de lung, încât mi-ar atîrna între picioare. M-a apucat și mi-a imobilizat partea superioară a corpului. Alte două femei îmi țineau picioarele desfăcute. Bărbatul a ridicat o pereche de foarfeci. Cu cealaltă mînă, m-a apucat de locul dintre picioare și a început să mă ciupească, așa cum mulge bunica o capră. Uite-l, acolo e clitorisul, a zis una dintre femei. Apoi a coborît foarfecile între picioarele mele și mi-a tăiat labiile interioare și clitorisul. Am auzit așa cum taie un măcelar grăsimea de pe o bucată de carne. O durere sfredelitoare, de nedescris, m-a săgetat între picioare și am urlat. Apoi au urmat: coaserea cu acul lung, bont și neîndemânatic, care îmi străpunge labiile exterioare ce sîngerau, protestele pline de angoasă și cuvintele de încurajare ale bunicii. (…) Probabil că eu am adormit, căci în ziua aceea nu era cu mult mai tîrziu cînd mi-am dat seama că mi se legaseră picioarele, ca să mă împiedice să mă mișc și să facilitez formarea unei cicatrice. Era întuneric și vezica îmi exploda, dar mă durea prea tare ca să pot urina. Durerea aceea ascuțită era tot acolo, iar picioarele îmi erau pline de sânge. Transpiram și tremuram. Abia a doua zi, bunica a reușit să mă convingă să urinez, măcar puțin. Dar totul mă durea. Și când stăteam nemișcată durerea zvâcnea îngrozitor, dar când am urinat, străfulgerarea durerii a fost la fel de ascuțită ca atunci cînd m-a tăiat. Ne-au trebuit două săptămâni să ne revenim. (…) Haweya nu a mai fost niciodată ca înainte. A zăcut de febră timp de câteva săptămâni și a slăbit foarte mult. Avea coșmaruri groaznice, iar în timpul zilei a început să se teamă să rămână singură. Surioara mea care altădată era veselă și jucăușă era acum schimbată. Uneori, nu făcea decât să se holbeze absent în gol. Toți am început să facem în pat după circumcizie.”


Recomand această carte tuturor. Este un volum tulburător, dar merită citit până la ultima filă.
Nu uita!!! Oferă-ți timp și pentru lectură! - #RespectYourself - Libris

Trimiteți un comentariu