Armance- Stendhal

Una din cărțile celebre ale literaturii universale, publicată destul de recent într-o ediție extrem de plăcută ochiului, cu dimensiuni reduse (potrivită pentru orice poșetă :D ), cartonată. Iar Libris.ro oferă, cu generozitate, și un preț fără concurență pentru acest volum.

,,Armance” este romanul de debut al lui Stendhal, scris la patruzeci și patru de ani, o povestire ce se bucură de perfecțiune, extrem de elegantă, pătrunzătoare și fină, ce are ca subtitlu ,,Scene dintr-un salon parizian la 1827” (corectura ediției se pare că n-a prea funcționat, iar pe pagina de gardă scrie 1972!), pentru că acțiunea se petrece în timpul Restaurației. ,,Armance” are toate ingredientele unui roman de dragoste și, cu siguranță, nu veți uita repede emoțiile pe care le veți simți și trăi în momentul în care veți citi acest roman, care la vremea respectivă a avut un fulminant succes, deschizând autorului francez drumul către faimă. Stendhal este promotorul unui profund realism prin intermediul căruia a încercat să reflecteze cât mai fidel moravurile, trăirile și ambițiile societății în care a trăit, făcând acest lucru cât mai imparțial.

Despre Stendhal au circulat o mulțime de zvonuri, cum că ar fi fost un mare seducător, însă fără prea mare succes la femei. Tocmai de aceea, consider că cel mai potrivit titlu al romanului ar fi fost ,,Octave”, după numele eroului, Octave de Malivert. Octave, ca și Stendhal, s-a pregătit pentru Școala politehnică, are sentimente delicate, fiind un fin analist, atât al societății dar și al său, se analizează exact ca un matematician, e foarte inteligent, dar și foarte mărinimos. El reușește să redea cu o acuitate demnă de invidiat pelagra unei societăți șubrede, din vremurile tulburi în care regimurile administrative, dar și regulile se schimbau cu o uimitoare viteză, bulversându-i pe ipohondrii gentilomi. În plus, amintește delicat și de schimbarea regulilor de conduită într-o lume dominată de capricii și oportunități imunde.

,,Armance” are parfumul iubirilor de demult, este o poveste simplă de iubire, încărcată de emoții, frământări, de principii ce trebuie să fie încălcate pentru ca iubirea să triumfe. Romanul nu este deloc greu de citit și nici nu este încărcat cu descrieri inutile. Personajele principale sunt descrise simplist, ceea ce te face să le îndrăgești pe loc, să participi intens și să trăiești fiecare moment, alături de ele. Armance și Octave sunt două suflete singuratice, pe care nimeni nu le poate înțelege și nici consola. Iubirea pură ce se naște între cei doi este foarte puternică și îi ajută să se înțeleagă și să se ierte pentru toate durerile pe care, cu voie sau fără voie, și le provoacă. Octave și Armance sunt un cuplu aproape perfect, dar care parcă fac tot posibilul să nu fie împreună. Și asta, mai ales din cauza societății. 

Iată și câteva din rândurile mele preferate (subliniatele :D ):

,,Până și dragostea cea mai fericită își are furtunile ei; se poate chiar spune că ea se hrănește atât din spaime cât și din bucurii.”

,,Viața năvălește în inima, iubirea te face să uiți tot ceea ce nu este de esență divină ca ea, și trăiești mai mult în câteva clipe decât în lungi răstimpuri."

,,Până și dragostea cea mai fericită are furtunile ei; am putea spune că ea se hrănește atât din temeri, cât și din bucurii. Dar nici furtuni, nici neliniști nu tulburară vreodată prietenia dintre Armance și Octave.”

,,Nu trebuie să te îndepărtezi de lume, își spuse într-un târziu. E atât de rea, încât nici n-ar binevoi să bage de seamă că un tânăr, care s-a ferecat în camera sa... o urăște cu patimă.”

,,Observa, în sfârșit, că lumea aceasta, pe care dintr-o trufie necugetată o crezuse astfel făcută, încât să-i fie lui dușmănoasă, nu era pur și simplu decât prost alcătuită.”

,,Am trufia de a mă crede deasupra tuturor primejdiilor, a tuturor durerilor ce se pot abate asupra unui om și totuși implor durerea ce mă apasă să îmbrace o formă nouă, să aleagă un chip care să-mi fie pe plac, adică să scadă la jumătate? Câtă nimicnicie! Și cât de hotărât mă credeam! Dar nu eram decât un îngâmfat!”

,,Din lașitate, nu din lipsă de pricepere nu citim în inimile noastre.”

Vă recomand cartea și vă aștept cu o părere!