Despre conflicte, cauzele și soluționarea acestora

Conflictul este parte din viața fiecăruia dintre noi. Nimeni nu și-l dorește, dar el apare în diverse situații, momente și locuri, unul dintre cele mai răspândite fenomene în procesul de comunicare al oamenilor. 

De-a lungul istoriei, oamenii nu au putut să trăiască fără a avea conflicte, debutând cu certuri mărunte și terminând cu războaie. Tocmai de aceea, ne întrebăm deseori dacă putem cataloga conflictele ca fiind un atribut necesar al societății umane. Dacă ar fi să analizăm caracterul contradictoriu și, mai ales, diversitatea naturii umane, aș afirma cu tărie că viața oamenilor este imposibilă fără conflicte. Totuși, mulți dintre noi cred cu tărie că nu toate conflictele sunt absolut necesare în viața noastră. Unii dintre noi preferă să le evite, în speranța că apele se vor liniști de la sine. Dar, vă vine să credeți sau nu, problemele nu se rezolvă niciodată de la sine... Iar evitarea lor nu face altceva decât să agraveze această situație odată cu trecerea timpului. O bombă cu ceas: tic-tac, tic-tac, mai devreme sau mai târziu, cu siguranță va exploda. Iar daunele, de cele mai multe ori, sunt foarte mari și ireparabile. Cei mai mulți dintre noi explodează pe loc, sub impulsul nervilor, de cele mai multe ori, exagerat. Acum se spun și se fac cele mai năstrușnice lucruri pe care, de cele mai multe ori, le regretăm ulterior sub penibila scuză: ,,m-am enervat!”. E important să știți că oricât de dificilă ar fi comunicarea cu o anumită persoană, întotdeauna există o soluție!

Care sunt motivele apariției conflictului?

În primul rând, divergența de interese, opinii, concepții de viață, scopuri, particularități individuale ale oamenilor. Ne-am născut diferiți dar acesta nu este neapărat un motiv pentru debutul unui conflict. De cele mai multe ori, însă, conflictul are loc din cauza incapacității noastre de a ne înțelege cu ceilalți, de a ajunge la un compromis.

O altă cauză a apariției unui conflict o reprezintă conflictogenii- cuvintele sau acțiunile care pot duce la un conflict, fără ca persoana respectivă să aibă o astfel de intenție. Nu vrei neapărat să jignești pe cineva, spui ceva fără să te gândești prea mult la consecințe iar persoana respectivă se poate simți ofensată. De cele mai multe ori, nici nu ne dăm seama imediat că există un conflict. Tocmai de aceea, trebuie întotdeauna să avem în vedere reacția pe care o pot provoca vorbele noastre, să ne gândim dacă suntem pregătiți să facem față unui conflict și, mai ales, dacă merită să facem sau să spunem acele lucruri. 

Conflictogenii cei mai des întâlniți sunt: manifestarea superiorității (critica, amenințările, învinuirile, ironia, bătaia de joc, întreruperea, ignorarea interlocutorului, ascunderea informației, încercările de înșelătorie, etc.), manifestarea agresivității, manifestarea egoismului (te gândești doar la tine și la binele personal).

Tehnici de management al conflictului

Există o mare diversitate de tehnici și sisteme de management al conflictelor dar cele mai importante forme de intervenție în situații de conflict sunt considerate: negocierea, medierea și arbitrajul.

Negocierea este în același timp o artă și o știință. Este o artă care permite celui care știe să pună în practică strategii, tehnici și tactici, să reușească mai bine. Este totodată o știință pe care majoritatea oamenilor o practică inconștient în fiecare zi fără s-o fi studiat neapărat. Negocierea este un proces decizional între două părți (sau mai multe) care nu împărtășesc aceleași opinii și este procesul de comunicare ce are drept scop atingerea unei înțelegeri. Cele două părți acționează împreună pentru a reduce diferențele dintre ele. Negocierea are drept obiectiv principal realizarea unui acord de voință, a unui consens și nu a unei victorii. În negociere nu există adversari, ci parteneri. Aceștia trebuie să încheie acest proces de negociere cu sentimentul că au realizat maximul posibil din ce și-au propus. Tocmai de aceea, negocierea este definită ca un amplu proces cooperant realizat de oameni, purtând amprenta distinctă a comportamentului uman. Rolul determinat al comportamentului estedat de faptul că scopul principal al negocierilor constă în satisfacerea unor nevoi, necesități umane, relația dintre scop și mijloace fiind elocventă în cazul negocierilor. Dacă negocierea nu rezolvă conflictul se recurge la mediere.

Medierea este forma de intervenție prin care se promovează reconcilierea sau explicarea, interpretarea punctelor de vedere, pentru a fi înțelese corect de ambele părți. Este de fapt negocierea unui compromis între puncte de vedere, nevoi sau atitudini ostile sau incompatibile. De obicei, ea presupune implicarea unei a treia părți, neutră, care are rolul de a facilita ajungerea la un acord. Mediatorul are un rol foarte dificil, îndeplinind rolul de ,,tampon” între cererile celor două părți. Cu toate acestea puterea unui mediator este destul de limitată pentru că el nu poate dicta soluții ci doar indică punctele de vedere comune ale părților, pentru ca astfel să se ajungă la un consens. Dacă nici medierea nu rezolvă conflictul, se poate recurge la arbitraj.

Arbitrajul constă în audierea și definirea problemei conflictuale de către o persoană de specialitate sau desemnată de o autoritate. Arbitrul acționează ca un judecător și are putere de decizie. Este cea mai drastică formă de intervenție pentru că odată ajunse aici, cele două părți se supun politicii: ,,totul sau nimic”. În această situație arbitrul conflictului are toată puterea, hotărârile sale fiind literă de lege. Deci, în această situație, unul câștigă iar celălalt pierde totul. Din această cauză, este de preferat să se apeleze la alte forme de rezolvare. 

În loc de concluzie...

Oamenii trăiesc și muncesc împreună. Este important pentru ei să se înțeleagă unii cu alții. În același timp, conflictele reprezintă o realitate cotidiană pentru fiecare om și sunt omniprezente în viața noastră. Situațiile conflictuale se întâlnesc la tot pasul atât în viața publică cât și în cea privată. Aceste conflicte se pot manifesta la scale și nivele diferite. Ele pot apărea între persoane, grupuri, comunități sau națiuni și pot fi generate de cauze diverse. 

Într-o colectivitate umană trebuie să acceptăm conflictele ca fiind absolut normale iar rezolvarea lor trebuie să fie un proces de grup, deoarece orice grup cuprinde membri cu personalități diferite, cu motivații diferite și cu potențial de muncă și creație care variază în limite foarte largi. La aceste aspecte se adaugă faptul că epoca spre care se îndreaptă societatea contemporană este una a schimbărilor profunde desfășurate la intervale scurte de timp, o epocă despre care putem spune că este dominată de accelerarea continuă a ritmului de viață a omenirii. Tocmai de aceea, o bună gestionare a conflictelor interpersonale și între grupuri are întotdeauna, un impact pozitiv asupra randamentelor individuale și face din orice grup un mediu plăcut și performant. 

Nu există ,,formule magice”, ci e nevoie doar de voință și un efort susținut și conștient. Este important să facem un efort și să-i înțelegem pe cei din jurul nostru și, mai ales, punctele lor de vedere. Și dacă fiecare dintre noi ar aduce în comportamentul său mici schimbări, lumea ar putea deveni un loc mai echilibrat, mai liniștit. Sau măcar viața noastră și relațiile cu cei din jurul nostru.