marți


Regina Maria - Inima României

 

Motto: Şi ne privirăm faţă în faţă, poporul meu şi eu. 
Acesta a fost ceasul meu, un ceas ce n-a fost dat multor fiinţe pe lume, 
căci în acel ceas, scumpii mei români nu aclamau numai o idee, 
o tradiţie sau un simbol, ci aclamau şi o fiinţă pe care ajunseseră s-o înţeleagă.
 Străina venită de peste mări nu mai era străină. Era a lor… 
– Regina Maria în memoriile sale




Regina Maria rămâne una dintre cele mai fascinante figuri ale istoriei României și continuă să ne încânte și azi această magică transformare a unei principese pe jumătate englezoaică, pe jumătate rusoaică, într-o regină mai româncă decât mulți români. O regină care a iubit enorm România și pe locuitorii ei, o regină care a luptat cu lumea întreagă, cu propriile ei forțe, pentru binele tuturor românilor. 

Alteţa Sa Regală Principesa Maria Alexandra Victoria s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în comitatul Kent din Anglia. Principesa Maria a fost fiica lui Alfred al Marii Britanii şi Irlandei, Principe de Saxa-Coburg-Gotha, Duce de Edinburgh (1844–1900), care refuzase, în 1863, Tronul Greciei, şi a Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei (1853–1920). Astfel, Principesa Maria era nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii (1819–1901) și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei (1818–1881). Anii copilăriei i-a petrecut în Anglia, în mijlocul naturii din comitatul Kent, vizitând des Curtea țarului, bunicul său, dar și Malta, unde a petrecut clipe frumoase împreună cu Principele George, viitorul Rege George al V-lea al Marii Britanii și Irlandei. 

Despre educația primită de prințesa Maria, una cu adevărat regală, Nicolae Iorga afirma: „credea în regi și în misiunile lor, dar și în drepturile lor. Nu era trufașă, dar nici umilă, ci regală din rădăcina părului până la tălpile picioarelor, imperioasă, aprinsă, activă, fetița plină de bucuria vieții și de credința în rasa ei”. 

La 10 ianuarie 1893, la doar 17 ani, s-a măritat cu Principele Moștenitor al României, Ferdinand, la nunta lor fiind prezent şi Împăratul Germaniei. Prin căsătoria cu catolicul Ferdinand, Maria a pierdut locul din Linia de Succesiune la Coroana Marii Britanii. Regina Maria a  înțeles responsabilitatea monarhilor și conducătorilor lumii și și-a asumat-o din toată inima, încă de când a sosit în țara ei adoptivă. Ea a ajuns să cunoască poporul român, cultura sa, obiceiurile sale, regiunile sale rurale și, mai presus de toate, aspirațiile sale, care au devenit și ale ei. 

Înainte și după izbucnirea Primului Război Mondial, Regina Maria a dedicat cu generozitate timp și energie, soldaților răniți pe front și bolnavilor de tifos și holeră, a coordonat colaborarea cu Crucea Roșie, a organizat spitale de campanie și a strâns fonduri pentru serviciul de ambulanță, primind supranume precum ”Regina soldat” sau ”mama răniților”. A fost o femeie energică, prezentă permanent pe front, printre răniți, împărțind mâncare, pături și medicamente. Sfida exploziile din jur. Ambasadorul Franței la București, Charles de Saint–Aulaire, a făcut o afirmație antologică pentru acele vremuri “Există un singur bărbat la Palat și acela este regina.” 

Ea s-a implicat activ în viața politică, având întâlniri cu miniștri și diplomați, susținându-și fervent punctele de vedere. Poate unul dintre mai îndrăgite personaje din istoria României, Regina Maria a jucat un rol cheie în recunoașterea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 de către marile puteri ale lumii. Orice i se poate reproșa Reginei Maria, dar nimeni nu poate să conteste că, dacă politicienii români și soldații români au rezistat efortului moral extraordinar pe care l-a impus războiul, acesta se datorează curajului și energiei Reginei Maria. 

Fermecătoare și distinsă, Regina Maria s-a bucurat de-a lungul vieții de atenția celor mai importante personalități politice și numai, pe plan mondial. Regina Maria a continuat să pledeze cauza României și să promoveze valorile țării dincolo de granițe, dragostea de România fiind una cu ființa sa, până când a fost îndepărtată din viața politică a țării, odată cu preluarea tronului de către fiul său, Carol al II-lea. S-a retras la Balcic sau la Castelul Bran, dându-și ultima suflare la Castelul Pelișor, casa visurilor sale.

Regina Maria, împărăteasa tuturor românilor, continuă să fie o fascinație pentru noi, dar, cu siguranță, va captiva și generațiile viitoare. Despre Maria s-a scris mult, dar cel mai mult a scris ea însăși, cu foarte mult har. 

Toate acestea le-am aflat citind, aproape pe nerăsuflate, paginile memorabile de istorie autentică din ,,Regina Maria” (Ion Bulei). După cum v-am mai spus, de sărbători, acesta a fost cadoul meu de suflet, trimis, cu siguranță, de vreun spiriduș isteț al editurii Meteor Press, care știa cât de mult îmi place istoria. Am găsit aici vocea autorului, alături de fragmente desprinse direct din ,,Povestea vieții mele” sau din ,,Însemnări zilnice”, cărți scrise de Regina Maria a României, cât și din numeroase alte lucrări despre regalitate. Am citit aici despre viața și activitatea reginei, atât prin ochii ei, dar și prin ochii altor oameni care i-au fost aproape. Căci istoricul Ion Bulei nu o privește doar dintr-o perspectivă rigidă de persoană aflată la cârma unei țări, ci și dintr-o perspectivă mult mai comună, arătându-i nu doar calitățile de necontestat ci și defectele, perfect omenești, de altfel, care au însoțit-o de-a lungul vieții. Regina Maria a fost un om ca toți ceilalți, dar foarte hotărâtă în toate acțiunile pe care le-a intreprins. Regina Maria a rămas una dintre cele mai importante personalități ale istoriei românești, prin exemplaritatea destinului ei, prin felul în care a întruchipat un adevărat mit feminin.

O carte despre regalitate, o filă deosebit de încărcată, dar atât de frumoasă, din istoria României, o carte despre dragostea de țară. O carte pe care ar trebui s-o citească fiecare român. 


Trimiteți un comentariu