Dezamăgirea, o experiență de viață

Prietenia sfârșește acolo unde începe neîncrederea. –Seneca

Fără îndoială prietenia este unul din darurile cele mai prețioase din viața omului. Este un amestec magic de simpatie, loialitate, altruism și încredere reciprocă. Prietenia "se leagă", și o legi mereu cu gândul că o faci pe viață. Nici o prietenie nu s-a legat vreodată cu gândul că va fi dezlegată. Pentru că tot ce contează, până la urmă, pe cerul ființei noastre este, cu siguranță, constelația prietenilor- câteva stele cu străluciri aparte, aflate la distanțe diferite, dar toate extrem de strălucitoare și devotate. Prietenia adevărată nu se împarte, rămâne întreagă pentru fiecare prieten, este ,,împreună” la suferință și, parcă în mai mare măsură, ,,împreună” la bucurie. Căci orice suferință, oricât de mare ar fi, atunci când o trăiești aproape de prieteni, se estompează, iar bucuria sporește. 

Ce se întâmplă, însă, când aceste aspecte vin doar dintr-o singură direcție, a ta!? Ai crezut că prietenia voastră este aparte, o relație afectivă specială, de cooperare, caracterizată prin sentiment de simpatie, respect, afinitate reciprocă ce presupune o atitudine de bunăvoință reciprocă, suport reciproc, loialitate, bună-credință și altruism. Ai avut încredere... așa cum am avut și eu...

Ce poți să faci când omul pe care te bazai cel mai mult te lovește exact atunci când aveai cea mai mare nevoie de ajutorul lui, când îți întoarce spatele ca și când toate experiențele trăite împreună ar fi fost niște știri prăfuite din ziarul de anul trecut… Simți că lumea ta s-a sfârșit dintr-odată, nu-i așa, căci pentru tine, până acum, numai EL era furnizorul tău de experiențe. 

Sunt convins că încrederea este darul cel mai de preț pe care i-l poate oferi o persoană alteia. Nici banii, nici timpul și nici plăcerea nu se pot ridica la același rang într-o astfel de relație. Motivul e simplu: și timpul, și banii, și plăcerea pot fi obținute de la cei din jur cu destulă ușurință. Încrederea, însă, mult mai greu... O relație de încredere se construiește în ani și-ți poate oferi o șansă unică dacă știi să o onorezi- șansa de a te înălța spiritual alături de o altă persoană. Se spune că devenim cu adevărat autentici numai atunci când suntem văzuți în adâncul sufletului de cel puțin încă o persoană din preajma noastră. Acea persoană, pe care o numim de cele mai multe ori ,,prieten”, are rolul să ne ajute să ne înălțăm dincolo de ce crede fiecare că e posibil, dar are și puterea să ne lovească în cele mai sensibile locuri, tocmai pentru că am lăsat-o să vină suficient de aproape de noi.

Ce faci când prietenii te dezamăgesc? 

Răspunsul teoretic e, oarecum, simplu: îți asumi această dezamăgire și mergi mai departe. Răspunsul practic e și mai simplu, dar, din păcate, nu poate fi aplicat în momentul dezamăgirii, ci numai după ce supărarea s-a risipit... Să ai încredere 100% numai în tine. E bine să-ți iei mereu câteva măsuri de precauție când vine vorba de ceilalți. Până la urmă, să pretinzi că îți pasă cu adevarat de cineva este o muncă grea și impostorii (falșii prieteni) au lăsat mereu în urma lor semne cu ajutorul cărora puteau fi demascați, numai că noi n-am vrut să le vedem. Așadar, iubește-i pe toți, ajută-i pe câți poți dintre ei, zâmbește-le tuturor, dar încrederea ofer-o cu mare atenție, ca să nu cunoști prea des ce înseamnă  dezamăgirea. 

Prietenii sunt, totuși, persoanele care ne influențează cel mai mult. Și de cele mai multe ori această influență ne ajută să ne dezvoltăm, să mergem înainte, să creștem. Pierderea încrederii nu trebuie ducă, automat, și sfârșitul relației. Avem mai multe de învățat din astfel de situații. 

De-a lungul vieții, eu am privit trădarea din două perspective: ca pe un cadou care m-a ajutat să mă cunosc mai bine și, de cele mai multe ori, din păcate, din perspectiva de victimă, ca fiind ceva ce mi s-a întâmplat, oarecum, independent de mine. Problema a fost că atât timp cât am rămas în postura de victimă, nici n-am putut ieși prea curând din această situație. Dar am învățat ,,din mers” să mă lupt cu propriile emoții, să-mi asum responsabilitatea și să-mi exprim mult mai clar nevoile. Căci, în definitiv, dezamăgirile nu sunt decât niște oportunități pentru analizarea comportamentului și îmbunătățirea relațiilor, fără de care dezvoltarea noastră personală ar fi aproape imposibilă.

În definitiv, când sunt atât de multe alte experiențe dezvoltare personală, de ce ai lăsa dezamăgirile s-o facă!?

Articol Spring SuperBlog 2020