Crimă și pedeapsă - F. M. Dostoievski

An apariție: 2016

Autor: F.M. Dostoievski

Categoria: Literatura clasică

Categoria: Literatura Universală

Categoria: Literatura rusă

Editura: POLIROM

Nr. pagini: 632

Traducător: Adriana Liciu

        Dostoievski este, fără doar și poate, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai literaturii ruse. Scrierile sale au avut un efect profund și de durata asupra literaturii, filozofiei, psihologiei și teologiei secolului al XX-lea. Feodor Mihailovici Dostoievski a trăit 60 de ani (1821-1881), iar primul său succes l-a avut în anul 1846, cu romanul Oameni sărmani. A trecut prin experiența pușcăriei, fiind condamnat la 4 ani de închisoare în 1849 din cauza implicării într-un grup de liberali utopiști. După această perioadă, el a întreprins mai multe călătorii în Europa și a dezvoltat o dependență pentru jocurile de noroc, care l-a aruncat în brațele sărăciei. Pentru o vreme, a tot împrumutat bani, dar în cele din urmă a devenit faimos datorită cărților sale: Jurnalul unui scriitor, Visul unui om ridicol, Frații Karamazov, Idiotul, Crimă și pedeapsă, Demonii, Adolescentul etc. 

       Dostoievski a influențat scriitori importanți ai secolului al XX-lea: Franz Kafka, Thomas Mann, Jean Paul Sartre, Emil Cioran sau Gabriel Garcia Marquez. Scriitorul rus s-a stins din viață la data de 28 ianuarie 1881, în urma unor complicații la plămâni și a fost înmormântat în cimitirul din Sankt Petersburg, lângă mormintele unor poeți pe care i-a iubit.

        În romanul „Crimă și pedeapsă”, Dostoievski ne prezintă drama lui Raskolnikov, un tânăr pe care viața mizeră îl obligă să renunțe la studii și să planifice în cele mai mici detalii crima unei bătrâne cămătărese, crimă de pe urma căreia și-ar fi putut lipsi de neajunsuri  mama și sora, iar totodată, și-ar fi asigurat debutul său în plan profesional ,,Să pășesc în viață pe picior mare”. 

        Se ivește oportunitatea, planifică, profită... Raskolnikov nu consideră că a comis o crimă întrucât bătrânele pe care le-a ucis oricum nu mai erau de folos societății. La început Rodion Romanovici chiar se felicită pentru faptă, fiind de părere că a contribuit la binele general al umanității. Mintea lui Raskolnikov se comportă normal, dar în același timp cugetă, meditează, ajungând la concluzii foarte îndepărtate de dorințele societății și ajunge să ucidă cu sânge rece, nu una, ci două persoane, fără a fi prins: o bătrână cămătăreasă și pe sora acesteia și șterpelește toate bijuteriile pe care le găsește. Pedeapsa la care este, totuși, condamnat Raskolnikov este aceea de a trăi purtând povara acestor crime. Sentimentele care îl încearcă atât înainte, cât și după omor, sunt cu totul tulburătoare și dramatice, apăsându-i profund starea de neliniște care conduce către delir și groaza ca totul să nu se năruiască și să fie descoperit. Prin descrierea detaliată a sentimentelor pe care le trăiește Raskolnikov, autorul reușește să ne facă să simțim toate aceste stări de neliniște și de tulburare provocate de pericolul așteptat, delirul, groaza și teama că totul se va nărui. De altfel, după omor, toate acțiunile lui sunt realizate pe fondul acestei traume, al fricii că va fi prins: este cuprins de friguri și răpus la pat pentru mai multe zile, alături fiindu-i doar servitoarea și prietenul său din facultate, Razumihin, care vrea să-l ajute în ciuda comportamentului acestuia. 

        ,,Acum cu greu mai era conștient de propria persoană; cu cât se afla mai departe , cu atât îi era mai rău. Își aducea aminte că totuși, când să iasă spre canal, se speriase că acolo era puțină lume și că va fi mai ușor de identificat , și ar fi vrut să se întoarcă înapoi pe stradelă. În pofida faptului că era aproape să cadă din picioare, făcu totuși ocolul și ajunse acasă pe o cu totul altă parte.”

        Deși crima și pedeapsa sunt temele principale în roman, pe un al doilea plan se dezvoltă tema iubirii, fiind imortalizată în ipostaze diferite: Dunia și căsătoria ei cu Lujin - sacrificiul pentru binele familiei; iubirea lui Razumihin pentru Dunia, înfățișând o relație frumoasă; pe de altă parte, iubirea lui Raskolinikov și a Soniei apare ca o a doua față a medaliei – sentimentul a doi oameni ce sunt văzuți de societate drept murdari, păgâni și pierduți. Astfel, și în acest aspect, are loc o ”crimă” – iubirea, în orice formă a ei, și ”pedeapsa” -  ce este impusă de către soartă oamenilor drept preț pentru sentiment.

    „Crimă și pedeapsă” este romanul prin care Dostoievski reușește să producă efecte profunde și de durată  tuturor iubitorilor de literatură clasică universală.

        Cartea o puteți procura și de pe Libris.ro ! Lecturi plăcute!