Idiotul - F. M. Dostoievski
An apariție: 2011
Autor: F. M. Dostoievski
Categoria: Literatura clasică
Categoria: Literatura Universală
Categoria: Literatura rusă
Colecție: Top 10+
Editura: POLIROM
Format: 180 x 110 x 40 mm
Nr. pagini: 696
Traducător: Emil Iordache
Nu se poate vorbi despre nicio operă a lui Dostoievski în câteva pagini, nicidecum în câteva rânduri. Scrierea sa este atât de profundă, amănunțită și completă întrunind, de fapt, toate caracteristicile literaturii clasice ruse. ,,Idiotul” este o litografie a societății rusești de la mijlocul sec. XIX, în care vanitatea, viciile și desfrâul moral sunt la ordinea zilei. Este romanul unei perpetue surprize, al nehotărârii și al reacției convulsive a umanului față de faptele unei societăți violente care, în lipsa rațiunii, se conduce după instinct și patimi.
Povestea delicatului prinț Mișkin este povestea unui personaj cât se poate de complex, neînțeles de către cei din jurul său și din păcate, uneori neînțeles nici măcar de el însuși. Încă nerefăcut după o suferință fizică extremă și proaspăt întors de la un sanatoriu din străinătate, Lev Nikolaevici Mișkin este prins în vâltoarea unor intrigi complicate, cu personaje dominatoare, obtuze, vanitoase, care îl desconsideră, punând sinceritatea, sensibilitatea și delicatețea sa sub semnul unei afecțiuni mentale. În puritatea lui, Mișkin se simte atras, din motive diferite, de două femei de situații opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstită”, de familie bună, de care e îndrăgostit, și Nastasia Filippovna, femeia „compromisă”, de care prințul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspiră. Mișkin se poartă mereu cu o sinceritate stângace, luată de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. Prințul se va prăbuși treptat, iremediabil, strivit de universul în care trăiește, de mediul neomenos și indiferent. Povestea se sfârșește tragic, cu prințul din nou în sanatoriu, neavând nicio șansă de a mai fi salvat, după ce femeia pe care o iubea și care trebuia să-i devină soție, este ucisă de cel pe care îl considera ,,frate de cruce”.
Acțiunea și liniile de subiect încep calm și termină într-un veritabil vertij, care aduce în scenă o serie de personaje de toate calibrele și culorile. În centrul acestora însă rămâne acest matur infantil, rupt parcă din imaginile cu sfinți apostoli, neprihăniți și gata să poarte nemiloasa cruce a unui destin incomplet. Romanul este foarte complex, cu multe personaje descrise în amănunțime, cu multe detalii, cu scene realiste, cu întorsături neașteptate, cu analize psihologice bine gândite. Din punctul meu de vedere, măcar pentru acest fapt, este superior lui Tolstoi. Are darul de a pătrunde în sufletul personajelor până la fibra sentimentelor.
Recomand cartea, o puteți găsi și pe Libris.ro, la un preț foarte bun. Apoi căutați filmul ,,Idiotul” (2003), rusesc (actor Evgheni Mironov), cu 10 serii/ 50 minute. Este SUBLIM și e pe Youtube, gratis! Îl veți îndrăgit pe prinț, la fel de repede ca în carte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu