Zbor deasupra unui cuib de cuci - Ken Kesey

    

    Tocmai ce am terminat de citit prima carte pe anul acesta dar și prima scrisă de Ken Kesey. Kenneth Elton "Ken" Kesey a fost un scriitor american cunoscut mai ales datorită romanului de analiză psihologică ,,Zbor deasupra unui cuib de cuci”, ecranizat magistral în regia lui Milos Forman, avându-i în distribuție pe Jack Nicholson, Michael Berryman, Peter Brocco și Louise Fletcher.

    ,,Zbor deasupra unui cuib de cuci” este o lectură ușoară, aș zice, dar cu substanță, putând fi privită în multe feluri: o tragedie, o comedie sau o realitate- romanul redă viața dintr-un ospiciu și e greu de spus dacă sunt mai nebuni bolnavii, acuți sau cronici, sau cadrele medicale. Romanul poate fi perceput ca un amestec de sentimente ce te fac să privești lucrurile într-o altfel de lumină. Dar, oricum am percepe-o, lectura este una care impresionează! Pe lângă toate aceste lucruri, sunt pagini întregi în care se instaurează rapid și mila. Căci, cu toate că este amuzant să privim cum personajele se joacă de-a șoarecele și pisica cu personalul, știm bine cine deține puterea manetei pentru tratamentul aplicat. Pentru mine a fost o plăcere această lectură și vă recomand să o descoperiți și voi. Poate că McMurphy va reuși să vă facă și pe voi să aflați ce înseamnă puterea unui râs sănătos.

    Povestea ne este prezentată din perspectiva indianului Bromden, un indian uriaș, ce suferă drama dezrădăcinării după ce guvernul american a distrus locurile aflate de demult în mâinile tribului său, un pacient al ospiciului condus cu mână de fier de sora-șefă Ratched. Acesta făcea parte din acel mediu de multă vreme, ceea ce i-a permis să treacă prin multe și să vadă tot ceea ce este de văzut într-un asemenea loc. Din acest motiv nu se aștepta ca timpul rămas suspendat într-o ceață continuă să fie perturbat. Acel element care va mișca viețile tuturor este un pacient nou intrat în decor: McMurphy – un neinițiat în tratamentele ospiciului și care nu a avut încă de-a face cu metodele de educare ale sorei-șefe. Irlandezul roșcovan Randle Patrick McMurphy năvălește în liniștita secție psihiatrică a sorei Ratched și tulbură mersul absurd de mecanic al lucrurilor. Bărbatul, sătul de munca silnică, plănuiește să își clădească un cuibușor călduț în spitalul de boli mintale. Bineînțeles, acestor frumoase planuri li se opune asistenta șefă care încearcă să transforme totul într-o mașinărie perfectă, ignorând umanul din oameni, sub masca protecției și a generozității. 

    Scandalagiul îi strică sorei Ratched mica lume perfectă, cu râsul său sănătos ce îi trezește la viață pe ceilalți locatari ai secției. McMurphy devine idolul lor, pentru a fi apoi renegat și mânjit tot de ei, irlandezul încadrându-se cu succes în tipologia anti-eroului capabil de autodistrugere. Confruntarea dintre asistentă și McMurphy este, de fapt, confruntarea dintre sistem și revoluție. Cine va câștiga în final, vă las pe voi să descoperiți citind această carte excepțională, pe care o puteți achiziționa la un preț foarte bun de pe libris.ro .

    McMurphy este simbolul revoltei împotriva autorității barbare, un personaj extrem de bine conturat, cu o personalitate de neînfrânt și o istețime dobândită în urma experiențelor sale de viață. De la obținerea unui salon separat pentru jocurile de cărți la schimbarea programului pacienților pentru a vedea cu toții Campionatul Mondial de baseball la televizor, McMurphy are darul de a-i înveseli pe ceilalți, de a le împărtăși lucruri astfel încât să-i facă pe ceilalți să trăiască în poveștile lui. Starea de spirit i se schimbă atunci când află că Sora Ratched e cea care hotărăște externarea lui și că toți ceilalți sunt internați acolo pentru că ei au decis acest lucru, pentru că nu sunt pregătiți să înfrunte o societate care îi vede „diferiți”.

    Ieșirea la pescuit pe care o organizează McMurphy pentru alți nouă pacienți, este un episod marcant din carte. McMurphy înseamnă pentru ceilalți speranță. Tot ceea ce face este să le dea în permanență curaj și încredere, astfel că în final, mulți dintre ei devin capabili să ceară hârtiile de externare și să înfrunte, deci, lumea de afară.

    Toate personajele sunt descrise cu măiestrie, senzațiile suferite în urma șocurilor electrice și a aplicării unor alte metode sub-umane de "disciplinare" sunt magistral redate. Orizontul, cețos la început, se lărgește, ochii indianului, și, implicit, ai noștri, văd totul mai limpede, iar realitatea este dureros percepută. Și cred că mesajul acestei cărți poate fi, de fapt, o invitație la o călătorie (nu neapărat la capătul nopții, vezi Celine) în labirintul întortocheat al minții omenești și abia apoi, despre zvârcolirea unei societăți americane fără identitate, un fel de Graal la care nu ai cum să ajungi după doar 200 de ani de istorie. Și vă întreb pe voi... nu vi se pare uneori că trăim cu toții într-o secție de nebuni!? Noi, cei care citim, protejam mediul și omul intelectual, întotdeauna înconjurați de ,,sore șefe” gata să te întrebe la ce-ți folosește umanul... Și tare mi-e teamă că în curând pe mulți ne vor sufoca cu perna...