vineri

 Ferma animalelor- George Orwell







George Orwell este unul dintre scriitorii mei preferati. El prezintă viața ca un spectacol, folosește alegorii și satirizează defectele umane. Cărțile sale abundă în simboluri inteligente și reliefează, de cele mai multe ori, haosul cosmetizat al realității cotidiene. 

    George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) s-a născut în 1903, în India, și a murit de tuberculoză, la Londra, în 1950. A studiat la Eton între 1917 și 1921, publicând în diferitele reviste ale colegiului, iar între 1922 și 1927 a lucrat în cadrul Poliției Imperiale Indiene din Birmania, experiență pe care a reconstituit-o mai târziu în romanul "Zile birmaneze". Prima sa carte, "Fluierând a pagubă prin Paris și Londra" (1933), este o relatare emoționantă și mai ales comică a celor câțiva ani de sărăcie autoimpusă pe care i-a trăit după ce s-a întors în Europa. Prin romanele sale din anii 1930 se numără "O fată de preot" (1935), "Aspidistra să trăiască" (1936) și "O gură de aer", dar adevarata recunoaștere i-au adus-o alte două proze-reportaj: "Drumul către Wigan" (1937), despre viața la limita sărăciei a minerilor dintr-un orașel din Lancashire, și "Omagiu Cataloniei" (1938), despre propria sa experiență din timpul Războiului Civil din Spania. 
    Între 1943 și 1945, ca director literar la Tribune, a publicat numeroase articole literare și politice, colaborând în același timp la Observer și la Manchester Evening News. Revista Time a inclus ,,Ferma Animalelor” în lista celor mai bune 100 de romane din toate timpurile, așa încât, fabula politică "Ferma Animalelor" (1945) și distopia "O mie nouă sute optzeci și patru" (1949; Editura Polirom, 2002) au devinit cele mai populare romane ale lui Orwell și sunt traduse în întreaga lume. 

Ferma Animalelor” este genul de carte nemuritoare, ale cărei semnificații vor avea mereu veridicitate, indiferent de epocă sau spațiu geografic. Această carte reprezintă o alegorie la adresa sistemului politic, într-o formă extrem de accesibilă și plăcută pentru orice cititor.

    Acțiunea fabulei se petrece la ferma ,,Conacul” deținută de domnul Jones și soția acestuia. La fermă găsim o mulțime de animale: cai (Boxer, Clover, Mollie), vaci, câini (Bluebell, Jessie și Pincher), găini, porumbei, măgarul Benjamin și corbul Moise, însă dintre toate acestea cel mai deștept și înțelept este ,, seniorul”, bătrânul porc Middle White, câștigător a numeroase concursuri. Într-o noapte, acesta din urmă avusese un vis ciudat: văzuse cum ar arăta lumea animalelor fără oameni și și-a dat seama ușor că animalele sunt exploatate de aceștia până la epuizare, fiind hrănite doar atât cât să supraviețuiască. Astfel că se hotărăște să vorbească animalelor și ține un discurs referitor la faptul că animalele trebuie să se răzbune pe oameni, eliminându-i, pentru ca ele să ducă o viață mai bună. Porcul le învață pe animale și un cântec, care va și deveni imnul animalelor.

    Seniorul moare curând de bătrânețe, responsabilitatea continuării ideilor revoluționare revenindu-le celor doi tineri porci masculi: Snowball și Napoleon.

    Revolta animalelor începuse, fără ca nimeni să prevadă acest lucru. Jones părăsește ferma pentru câteva zile și, amețit de aburii alcoolului, uită să hrănească animalele și, la întoarcere, le și biciuiește. Animalele încep să se revolte și, dezamăgite de condițiile de trai, pornesc o revoltă, în urma căreia domnul Jones, alături de soție, sunt izgoniți de la propria lor fermă. 

    După ce animalele de la ferma își alungă stapânul betiv, toate sunt cuprinse de un zel colectiv. Fiecare muncește peste program, productivitatea crește și, pentru moment, toate gurile sunt sătule. Animalele schimbă și numele fermei din ,,Conacul” în ,,Ferma animalelor”. La început, totul pare frumos - fiecare face ce-și dorește, nu mai au bariere umane care să le împiedice să facă ce vor; însă paradisul acesta nu durează mult, deoarece conducătorul lor decide că au nevoie de reguli, doar sunt animale civilizate. Astfel că, cei doi porci conducători se străduiesc și învață să scrie și să citească, elaborând o serie de legi:

    - Oricine  merge pe două picioare e dușman;
    - Oricine merge pe patru picioare sau are aripi e prieten;
    - Niciun animal nu va purta haine;
    - Niciun animal nu va dormi într-un pat;
    - Niciun animal nu va ucide un alt animal;
    - Niciun animal nu va bea alcool;
    - Toate animalele sunt egale.

    Din cauză că celelalte animale nu știau să citească și să scrie, din aceste percepte, ele au reținut doar: ,,Patru picioare-bine, două picioare-rău”.

    Cu timpul, aceste reguli favorizează doar conducerea, celelalte animalele sfârșind a munci mai mult decât o făceau înainte, păstrându-și, totuși, ”fericirea” și mințindu-se la nesfârșit de inteligența porcului, și norocul acestora de a avea un așa conducător priceput, care le înțelege. Deși animalele au aspirații mari pentru ca ,,Ferma animalelor” să devină un paradis pașnic și echitabil, în care toate animalele sunt ocrotite în mod egal, aceasta se transformă în autoritarism și opresiune sub conducerea porcului Napoleon. Ferma Animalelor se transformă relativ rapid într-o dictatură, pe măsură ce elita de putere formată din porci abuzează de munca celorlalte animale, le minte și îl ridică pe liderul Napoleon la statutul de cult. Animalele sunt forțate să muncească în condiții de servitute și sunt mereu flămânde, în timp ce comandanții locuiesc în fermă și primesc mese somptuoase.

    Viețile animalelor devin în cele din urmă groaznice, iar ferma devine administrată în comun de oameni și porci. Napoleon face un parteneriat cu oamenii din cauza nevoilor financiare. Povestea se încheie cu oamenii și porcii dând o petrecere la fermă, în timp ce celelalte animale remarcă faptul că nu mai pot recunoaște porcii de oameni pe baza aspectului sau a comportamentului. Valorile fondatoare ale Fermei Animalelor s-au spulberat, iar viața animalelor este acum mai grea decât fusese inițial cu domnul Jones.

    În cele din urmă, porcii încep să meargă pe picioarele din spate și iau multe alte calități ale foștilor lor opresori umani. Punctul culminant al utopiei Ferma Animalelor poate fi inteles fie și numai din ultima regulă care mai ramâne înscrisă pe hambar: „Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele”.

    ,,Ferma animalelor” este o carte uimitoare prin ceea ce ascunde înăuntrul ei, prin mesajul și substanța ei. George Orwell a reușit, prin umor și bun gust, să transpună prin intermediul animalelor, o lume a hoției, a nedreptății și a divizării pe funcții. Mai pe scurt, exact ceea ce a însemnat totalitarismul.

    Cartea o puteți găsi și pe libris.ro la un preț extrem de atractiv.



Niciun comentariu: