Pastile (de)compensate cu accent pe școală - scrisoare către educator -
Știu că sunt prea mic ca să înțeleg toate lucrurile și faptele celor mari, dar mi-e teamă...
Și teama mă obligă să mă întreb și să te întreb, dragă educatorule, de ce?
De ce toți adulții din jurul meu sunt educați dar nu toți sunt fericiți?
De ce mama se ceartă cu tata și eu nu pot să-i ajut?
Este atât de complicat să fii adult? Și dacă DA, nu putem să rămânem copii pentru totdeauna?
De ce bunica spune să am grijă cu cine mă joc? Nu toți copiii sunt la fel?
De ce mi se spune că nu este frumos să mint și toți adulții din jurul meu mint? Mă mint când spun că viața este frumoasă, dar când privesc în jurul meu văd tristețe, lacrimi, suferință, răutate...
Dde ce dacă 1+1=2 peste tot în lume, totuși oamenii nu se înțeleg între ei?
Oare ceea ce învăț este de ajuns ca să fiu mai bun? Cu mine și cu ceilalți.
Toți sunt învățați în jurul meu. Și totuși există boală, nemulțumire, conflicte. De ce?
Am mers cu avionul și am văzut lumea de sus. Pământul ne încape pe toți...Atunci de ce ne înghesuim până la sufocare? Uneori mă întreb dacă aș fi fost o pasăre ar fi fost mai bine? Sau o furnică... Oare în lumea animalelor există răutate? Și, mai rău decât răutatea, există indiferență?
Mă uit din autobuzul care mă duce spre școală și văd copii părăsiți, fiind înconjurați totuși de oameni. Cât de greu este să fii corect? Ce înseamnă, mai exact, să fii uman? La ce folosesc atâtea descoperiri dacă există un suflet de copil care nu poate fi sprijinit ca să se împlinească?
Dragă educatorule, îmi este frică...Îmi este frică să ajung adult. Mai mult, îmi este frică de copilul din mine care îmi va pune întrebările pe care ți le adresez eu ție și mi-e teamă că nu voi fi găsit până atunci niciun răspuns.
M-ar bucura să-mi spui că toată școala pe care ai făcut-o te-a ajutat să fii mai bun și să și dovedești asta zi de zi. Pentru ce atâta școală dacă oamenii omoară oameni? Direct sau indirect, cu scop sau prin indeifernță. Sunt ucigași la propriu sau doar ucigași de vise.
Ajută-mă, dragă educatorule, să construiesc o lume mai simplă, mai colorată, așa ca în desenele mele, plină de zâmbet, ca în jocurile mele.Ajută-mă să devin un adult care să nu rămână indiferent la lumea pe care o creează. Să nu devin o rotiță dintr-un mecanism.
Spune-mi, cum te pot ajuta ca să mă poți ajuta?
Dragă educatorule, natura plănge zilele astea, hrănind pământul... De câte ori trebuie să plângem și noi ca să hrănim vise?
Eu cred în tine. Știu că poți!
Și-ți mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu