Insomnii - Irina Binder

         Mi-am dorit această carte și am început s-o citesc super-entuziasmată pentru că auzisem păreri contradictorii - unora le-a plăcut stilul autoarei, altora, din contră, li s-a părut o pierdere de vreme, lectura. Eu citesc astfel de cărți tocmai pentru că-mi doresc să cunosc mai bine persoanele de lângă mine- încerc să-mi găsesc puncte comune cu fiecare din ele. Așa cum spune și Irina Binder- ,,Eu cred că textele mele mă descriu deja, reprezentându-mă cu bune și mai puțin bune, fiindcă sunt un om cu calități și defecte în armonie” tot așa și eu caut să aduc mai multă acceptare și armonie între prietenii mei- între ,,cei perfecți” și ,,cei cu defecte”. Uneori chiar mă consider o balanță  mult prea pacifistă fără de care lucrurile ar merge deosebit de nașpa...☺

         În fine, cartea nu mi-a dat ,,Insomnii”- cum mă așteptam. Ideile sunt bune dar aș încadra-o, mai degrabă la o ,,culegere” de gânduri,  sentimente, idei care, de cele mai multe ori, nici nu prea se leagă între ele. Am citit dar nu mi-a plăcut în mod deosebit, poate că și eu am sperat la mult mai mult. E clar - aici e vorba și de gusturi dar cred că, totuși, contează și perioada în care o lecturezi. Cu mine nu a reușit să rezoneze poate și datorită aglomerației din această lună: inspecții, teste, Școala Altfel, excursii, parteneriate, colaborări... Insomniile Irinei Binder nu au reușit să-mi țină sufletul ,,treaz” ci doar într-o agonie lâncedă și tristă de la prima și până la ultima povestioară. 

         Nu contest că această adunătură/colecție de gânduri, de amintiri, de păreri sau de concepții despre viață m-au făcut să meditez un pic- poveștile de viață au fost interesante dar parcă le știam dinainte pe toate, nu găseam ,,wow”-ul pe care-l așteptam. 

          Irina Binder reușește să așeze cuvintele frumos, să dea răspunsuri la întrebări nerostite și astfel, să smulgă câteva reacții din partea cititorilor. Am simțit nevoia să scriu despre Insomnii și să vă spun că veți găsi, cu siguranță, în carte și povestioare care să vă ajungă la suflet, care să vă inspire. Cartea dezvoltă idei frumoase și va fi apreciată la adevărata valoare dacă este ,,trăită”- dacă cititorul ține piept tuturor greutăților prezentate în carte în timp real.

Vreau să vă ofer o mostră din Insomniile Irinei (mie mi-a plăcut).

Riduri 

,,Zâmbește și vei avea prieteni.

Încruntă-te și vei avea riduri”- George Eliot

Atunci când observi ridurile unei femei, știi ce vezi?

Nu-i vezi anii, nici bătrânețea, ci urmele lăsate de zâmbetele frumoase purtate pe chip chiar și atunci când sufletul ei plângea pe ascuns.

Vezi urme lăsate de râsetele ce i-au bucurat sufletul.

Îi vezi fericirea toată.

Vezi lacrimile ce au lăsat urme pe chipul ei, de parcă acestea și-ar fi creat cărărti spre inimă...lacrimi de dor, de durere, de neputință, de singurătate și poate mult prea rar, de fericire.

Vezi grimase din clipele în care sufletul ei a fost chinuit de remușcări, de așteptări, de temeri.

Vezi momentele în care s-a simțit neînțeleasă, neprețuită, nedorită, neiubită, a nimănui...

Vezi tristețea adâncă din momentele în care a fost nedeptățită, judecată, dezamăgită și abandonată.

Îi vei miile de clipe de îngrijorare și de așteptare.

Îi vezi renunțările la visuri și resemnarea în fața pierderilor și a nepuțințelor. 

Îi vezi iubirea, teama, deznădejdea, dăruirea și sacrificiile făcute în numele iubirii.

Ridurile arată că a adunat sufletul ei într-o viață trăită cu bune și cu rele, o viață în care a dăruit mai mult decât a primit...

Ridurile ei arată frumusețea și sensibilitatea sufletului.

Când vezi ridurile unei femei, prețuiește-o! Ascund în ele mai multă lacrimă, mai multă bucurie și mai multă patimă decât vei putea înțelege tu.

Prietenelor mele, cu drag!”