luni

Lecțiile de viață ale poveștilor


         Cărțile cu poveștile sunt primele pe care le descoperim. Sunt primele vise cu iluzie de realitate care poartă același chip pentru toată lumea și care lasă amprente puternice în personalitatea fiecăruia. Tpate fetițele sunt fascinate de poveștile cu prinți și prințese. Frumusețea și perfecțiunea prințeselor și ale altor personaje din desenele animate fac multe fetițe să viseze să ajungă ca ele. Pentru băieți, unul dintre cei mai populari super-eroi este Făt-Frumos, salvatorul prințeselor, care învinge toți răufăcătorii. Este extrem de popular printre băiețeii care se visează și ei adevărați super-eroi în viața de zi cu zi. Personajele preferate ale copilăriei rămân speciale în viața celui mic pentru totdeauna. Chiar și-n viața adultă, mulți oameni păstrează vie amintirea personajului îndrăgit care le-a făcut copilăria mai frumoasă și mai fericită.

         O carte bine scrisă este asemeni unui covor fermecat care te poatră într-o lume în care nu ai putea avea acces în alt fel. Pentru mine, poveștile au avut o mare importanță nu numai în perioada copilăriei, o carte sau o operă aleasă a fost dintotdeauna cel mai bun mod de relaxare și de petrecere al timpului meu liber. Aceste păreri s-au aplicat, de-a lungul timpului, de fapt, oricărui alt copil care a dorit să descopere lumea. Și-n această lume a copilăriei am găsit tot ce mi-a fost mai drag mie: sinceritate, armonie, echilibru, fantezie și umor.


Cine mai are azi nevoie de Peter Pan?!


         ,,A fost odată ca niciodată...”- așa încep toate poveștile și așa începe și povestea mea. Generație după generație, protagonoștii poveștii mele debutează ca niște ființe mici și gingașe, cu sufletul bun și mintea ascuțită. Împreună cu ei pornesc în fiecare zi spre un nou Neverland, într-o lungă călătorie de inițiere în viață, având mereu alături îndrumători Feți-Frumoși viteji și neînfricați și Ilene Cosânzene cu chip angelic și suflet de aur. Vreau ca tinerele vlăstare să devină oameni buni și harnici, curajoși și de încredere, asemenea discipolilor care-i veghează, nu doar acum, ci și în viitor. Copilăria oferă cadrul adecvat pentru inițierea în societate, iar eu, ca un Peter Pan în haină stacojie îi ajut să descopere mereu alte personaje fantastice, sirene și pirați urâcioși ori războaie și crocodili pe care-i pot găsi uneori și-n viața reală și de care trebuie să învețe să se ferească. Și tot căutând împreună comori ascunse de căpitanul Hook, maleficul pirat, învățăm să ne jucăm frumos și astfel, descoperim litere, cifre, note și sunete fermecate care ne ajută să intrăm în alte sute de povești și jocuri distractiv de aventuroase și îndrăznețe.

          Uneori intrăm tot împreună, fără să vrem, alandala, în toate Aventurile lui Alice în Tara minunilor, Alice în Țara Oglinzii și ce a găsit acolo, și sunt, astfel, nevoită să îi ghidez într-o călătorie fantastică, pe meleaguri de poveste, să le fac cunoștință cu personaje care mai de care mai năstrușnice: Pălărierul cel Nebun, Pisica de Cheshire, Iepurele de Martie sau Falsa Broască Țestoasă. Avându-i alături pe cei mici, voi deveni o Alice curajoasă, capabilă să facă călătorii în timp și spațiu: o dată printr-o gaură de șoarece, altă dată cu ajutorul unei poțiuni magice miraculoase... totul pentru a-i ajuta să descopere o altfel de lume dar și pentru a-i învăța cum să se adapteze la aceasta.


Pentru un copil, lumea celor mari este uimitoare. 


         Ce înseamnă de fapt, ,,treaba” pe care o au întotdeauna cei mari de făcut?! De ce cei mari refuză să alerge pe câmpii sau să descopere forme în nori?! Și, oare de ce consideră că cei mici nu știu nimic!?
Tocmai pentru că mi-aduc aminte de propria copilărie și îmi amintesc că eram complet năucită de lumea atât de importantă a adulților, atât de grandioasă și, totuși, atât de plictisitoare... Spun tocmai de aceea pentru că am încercat de fiecare dată să le ofer micuților mei o lecție, mai ales, de și despre viață, intrând, alături de Micul prinț al lui Antoine de Saint Exupery, în lumea adulților confuzi și ciudați, care petrec mult prea mult timp preocupându-se de cifre, reguli și imagini. Și-am fost de câteva ori și vulpe și m-am lăsat ,,îmblânzită” ca să mă pot juca cu ei, să le devin prietenă și să le pot dărui TAINA: ,,nu poți vedea limpede decât cu inima, esențialul este invizibil pentru ochi”. O lecție folositoare pentru viața de adult care nu îi învață doar pe copii cum să devină mari, ci și pe oamenii mari cum să devină mai buni. Și-asemeni micului prinț, nici eu nu-mi voi uita trandafirii din grădină, pentru că nimeni și nimic nu-i va putea înlocui. Și dacă vreun ,,simplu trecător” ar zice că trandafirii mei seamnănă perfect cu mine aș roși recunoscând că ei sunt mai importanți decât toate celelalte superbe roze la un loc, pentru că sunt, de fapt, cei pe care ,,i-am udat” eu.


SuperBlog 2017
Trimiteți un comentariu