vineri


Cu mintea și sufletul la vedere
 

Motto: ,,Mișcarea dă sănătate trupului, 
echilibru membrelor și virtute sufletului”- Galenus

         Existența și manifestarea omului se datorează în totalitate educației. Omul, în complexitatea lui, este un rezultat al determinărilor sau confluențelor unor medii educaționale- el învață să se comporte în mediul lui specific prin prisma compatibilității (pentru cei din jurul lui, pentru societate dar și pentru el) prin intermediul mai multor instanțe (familia, școală, grup de prieteni, comunitate, etc.) De cele mai multe ori, se crede că școala reprezintă singura instituție abilitată în acest sens. Nu vreau să neg acest lucru în totalitate dar nu trebuie să desconsider și alte situații sau medii care pot acționa dincolo de sala de clasă. Una din noile metode care valorifică potențialul educogen al altor forme educative este introdus de conceptul de outdoor education


Învățarea outdoor- exerciții în exterior pentru incursiuni în interior


         Se știe că dorința de mișcare și dinamismul sunt două din principalele caracteristici ale copilului. Aceste caracteristici trebuie să devină instrumente de bază în mâna părinților și a educatorilor săi prin care să acționeze în sensul formării unor oameni sănătoși, viguroși, apți din punct de vedere moral și medical. În îndeplinirea acestor deziderate, alături de un regim de viață corect, odihnă și o educație sănătoasă, un rol foarte important îl au excursiile și drumețiile ca formă de petrecere a timpului liber al copiilor. 
         Educația outdoor este tocmai cea care începe dincolo de ușa clasei și se consumă în drumeții, excursii, incursiuni în lumea reală (pădure, cartier, parc, centru cultural, comercial, industrial, etc.) și care este conectată permanent la conținuturile școlare- fiind un mediu de explorare, de aplicare, de punere la încercare sau de experimentare a unor cunoștințe. Pe lângă aportul cognitiv, un astfel de cadru și suport educațional asigură o dezvoltare personală și socială a elevilor, o exersare a potențialului lor senzorial, o intensificare a activităților colaborative. Astfel, mediul înconjurător poate deveni șantier de aplicare a cunoștințelor sau arenă de descoperire a unor noi probleme a căror rezolvare se poate face fie la fața locului, fie în sala de clasă. Această abordare favorizează activismul metodic, spiritul de inițiativă și atitudinea întreprinzătoare, transdisciplinaritatea și integralitatea dintre teorie și practică iar activitățile de învățare capătă, astfel, un caracter mai atractiv și mai aplicat.
         Învățarea outdoor nu înseamnă doar un loc al învățării ci presupune de cele mai multe ori o schimbare de optică, o inedită filosofie de acțiune, o nouă instrumentalizare și perspectivă asupra învățării, o permisivitate ridicată pentru achiziția experimențială și prin punerea în practică. Cel mai important lucru este că acest context al învățării outdoor are influențe pozitive asupra stării de sănătate a copiilor, dezvoltă agilitatea și spiritul de aventură, conduce la bucurii și satisfacții de învățare pe principii noi, noncorformiste, antrenând (și) elevi care altfel se caracterizează prin comportament indiferent, blazare sau rebeliune. Schimbând ,,poziția” lecției, prin consumarea ei dincolo de pereții clasei, aceasta poate fi extrem de profitabilă și pentru cadrul didactic, făcând din experiență un stimul pentru formare, un temei și în același timp, un rezultat favorabil al ei. 

Amintirile mă răscolesc...


         Vă mai amintiți cum era altădată!? Asta cu ,,pe vremea mea” știu că devine cam stresantă dar tocmai despre acest lucru vreau să vă povestesc acum. Poveștile din excursiile/drumețiile școlare constituie cele mai frumoase amintiri ale mele. Alături de colegi și cadre didactice m-am bucurat de astfel de activități organizate în cele mai reprezentative locuri din România: orașe cu un important impact istoric sau cultural, muzee, castele, mânăstiri sau spații de basm desprinse din natură. Plimbările în aer liber și circuitele vizitate erau însoțite de activități non-formale, cu obiective de socializare, auto-cunoaștere și, deseori, creativitate. 
         Prima excursie pe care am făcut-o în clasele primare mi-a rămas adânc întipărită în memorie, tocmai pentru că, la vremea aceea, reprezenta o trecere la o altă etapă extrem de importantă a vieții de școlar. Pe timpul comunismului, momentul în care un elev era înălțat la rang de pionier însemna un eveniment major pentru întreaga școala în care învățai. De obicei, acestă festivitate avea loc într-un cadru festiv, în cadrul unei excursii tematice. Prin acest purgatoriu impus de sistemul comunist au trecut toți cei care astăzi au vârste mai mari de patruzeci de ani. Păstrez intact în amintire momentul ,,ungerii”, ca să-i spun așa. Am primit cravata roșie la Monumentul de la Adamclisi, la începutul clasei a II-a. A fost o excursie scurtă dar care m-a împresionat foarte tare, la vremea aceea, tocmai pentru că doamna învățătoare ne spusese că Tropaeum Traiani fusese de curând reconstituit. Țin minte că am fost fascinată de înălțimea monumentului și scenele de razboi înfățișate în basorelief. 
         Aceasta este prima excursie dar au urmat alte zeci de astfel de activități, numai în ciclul primar. Acum realizez că am fost un copil chiar norocos: am avut o învățătoare și o școală care s-a preocupat de acest aspect și am mers în multe alte locuri foarte frumoase, în întreaga țară.
         Încerc, pe cât posibil, să le ofer și eu elevilor prilejul de a vedea frumusețea României. Este de datoria noastră, a cadrelor didactice, să îi îndrumăm pe elevi, prin diverse activități, fie de cunoaștere sau fizice, și să aducem, astfel, o completare a ceea ce trebuie să înfăptuiască părinții prin educația din familie. Încerc să nu mă rezum la planul de învățământ sau programă, ci să găsesc diverse modalități și activități extrașcolare prin care să-i dirijez pe școlari către diverse domenii, conform capacităților lor iar prin aceasta să le ofer diversitate. Pentru că viața merită trăită într-un singur fel: cu sufletul la vedere!

          Educația școlară va rămâne săracă dacă nu este completată de ceea ce se poate adăuga din afara perimetrului acesteia- ceea ce apare ,,în jurul” școlii trebuie luat în serios, convertit, preluat și asumat în cunoștință de cauză și pe autentice temeiuri psihopedagogic și transformat în suport, sursă de motivare și expansiune a învățării. Educația de tip outdoor nu eclipsează educația din sala de clasă ci îi oferă o altă demnitate și consistență, regăsindu-se sub o formă de stimulare și împlinire a ei, prin extensiuni, aplicații, prefațări de noi căutări. Școala se vrea una inovativă astfel că va prelua și integra, în modul ei specific, astfel de situații, le va face aliat, sursă de revigorare, de întărire, de extindere a ariei ei de acțiune. Și asta, bineînțeles, spre binele școlii dar mai ales al celor care intră în ea.

         Alături de momondo.ro, care oferă ca premii un city-break de 500 euro și cinci vouchere de călătorie în valoare de 50 euro,  vă provoc să povestiți și voi, chiar aici, cea mai frumoasă, interesantă sau cea mai veche amintire de călătorie. 

         Hai să deschidem cufărul cu amintiri! Tu ce fel de excursii ai făcut cu școala?

Spring SuperBlog 2018
Trimiteți un comentariu