duminică


Alături de prieteni cu Făt-Frumos





Știm că poveștile nu se termină niciodată, chiar și după închiderea cărților și parcurgerea în totalitate a istoriei personajelor. Cumva, tocmai de-acum încolo personajele ne aparțin și putem să le punem în divese contexe, să le facem să treacă prin multe alte aventuri și, eventual, să dezvoltăm totul, actualizând trăsături, evenimente și acțiuni. Un astfel de exercițiu imaginativ s-a concretizat brodând pe recenta provocare propusă în cadrul competiției SuperBlog 2018 de Enermed Impex SRL. 



A fost odată ca niciodată. Că dacă n-ar fi, în veci nu s-ar bârfi. 
A fost un Făt-Frumos viteaz (nu, nu, nu e vorba Făt Frumos din Lacrimă, nici despre Făt Frumos din (T)tei, ci de Făt Frumos din Balta Albă) care în tinerețea sa n-a făcut nimic altceva decât să alerge după balauri și zmei. Cu o singură lovitură de paloș le reteza capetele primind în schimb de la măreții împărați și regi, mulți galbeni, palate, fecioare și câte-o jumătate de împărăție. Pentru fiecare cap de zmeu primea câte un galben, pentru care plătea, desigur, și impozit. Făt-Frumos era marele erou al acelor vremuri, ziarele erau pline de faptele lui eroice și toate televiziunile îl arătau de dimineață și până-n noapte numai pe el și vitejiile lui. 

În scurt timp, însă, vrednicia fără seamăn a curajosului Făt-Frumos, a făcut ca zmeii și balaurii să ajungă pe cale de dispariție și rareori se mai găsea câte unul să dorească să-l mai înfrunte. Din lipsă de activitate, Făt-Frumos-ul nostru plictisit, dormita cât era ziulica de lungă, tolănit într-un vechi fotoliu confortabil din pluș. Galbenii au început să se cam termine și, ușor-ușor, apăsat de greutatea birurilor și a cheltuielilor zilnice, Făt-Frumos hotărăște să se mute din palatul de aur în cel de argint, apoi în cel de bronz, pentru ca în cele din urmă să ajungă într-o garsonieră, pe la periferie. Ileana Cosânzeana, singura sa soție legitimă, și-amintește și-acum cum a ademenit-o: ,,Nu am eu bani de penthouse, dar o garsonieră tot îți iau!”...

Și, totuși, chiar și aici, viața lor era din zi în zi mai grea, facturile nu arătau deloc bine: cifrele creșteau haotic de la o lună la alta, exact cum creștea Făt Frumos când era mic, într-o lună cât alții-ntr-un an. Facturile de la curent și gaze îi cam tăiau din profit și tot sporul se  ducea pe apa sâmbetei.

Salvarea lor a apărut într-o zi galbenă de toamnă rece, cu bătăi puternice și repetate în poarta palatului ușa garsonierei. Era Zmeul Zmeilor de la Primărie, un zmeu destul de cumsecade, de altfel. Odată, când era Făt Frumos tânăr, el a venit la castel și i-a furat nevasta. Ei, nu vă impacientați, n-a fost chiar o nenorocire! A trăit și Făt Frumos o vreme liniștit! Până când a făcut prostia s-o aducă înapoi, firește! Așadar, să revenim... Zmeul Zmeilor venise într-o vizită de lucru, cu o depeșă telegrafică de la Primărie și-un termen limită pentru plata impozitelor pe palate clădiri, pe teren, pe cal mijloace de transport, taxă parcare reședință plus taxa de salubrizare.

Ileana, auzind toate acestea, începuse să plângă-n hohote, frângându-și mâinile, într-un colț al garsonierei. De câte ori nu-l rugase ea pe Făt Frumos să fumeze pipa păcii cu Tatăl Zmeilor de la Primărie și să încheie un tratat de bunăvecinătate cu tărâmul celălalt, în rate, să le fie și lor mai ușor. Dar el, nu și nu! ,,Eu sunt un războinic, un vânător de zmei, prin definiție! Am și autorizație.” Degeaba-i repeta Ilenuța noastră că zmeii nu sunt chiar așa de răi, că a trăit și ea o vreme pe tărâmul celălalt, printre ei, și i s-au părut tare cumsecade. De câte ori se urca într-un autobuz aglomerat, de fiecare dată se găsea câte un zmeu mai tânăr să-i cedeze scaunul său... 
- Orice este posibil, dacă habar nu ai despre ce vorbești, îi reproșa mereu Cosânzeana, furioasă. (Legea argumentului logic a Ilenuței) 

Dar, de fiecare dată, Făt Frumos înjura dojenea cu mare foc întreaga Stăpânire, luând la rând toate politicile ei de pace și prietenie. Știa el, că dacă se va ajunge la pace, ăștia îi vor restructura postul și el risca să-și piardă pâinea. Și, ce să mai facă atunci, să ajungă portar la hotel, paznic de noapte, jandarm (Doamne ferește!!!) sau gardian public!? Nici în ruptul capului Făt Frumos nu va accepta așa ceva! 

Dar Zmeul Zmeilor venise la ei în vizită cu gânduri bune și cu soluții pentru toate problemele pe care le avea Făt Frumos cu facturile. Observase el din vizita anterioară că pereții garsonierei erau plini de condens și mucegai, că nici izolație termică nu aveau, că toate conductele erau vechi și înfundate... Pentru ăștia doi, se gândea Zmeul, iarna nu era altceva decât sezonul în care încercau să păstreze în casă aceeași căldură ca vara, când se plângeau de căldură. :D Iar costurile facturilor erau destul de ridicate, normal, din cauza pierderilor uriașe de căldură. În plus, ochii lui zmeiești, încă de la intrare, văzuseră niște fisuri destul de crăcănate pe pereți, nou-nouțe (cauzate de recentul cutremur, pesemne) care permiteau infiltrații excesive de aer, un real pericol în viitor, pentru confortul termic al celor doi buni vechi prieteni. Totuși, pentru a-i ajuta, le-a promis că va pune el o vorbă bună și le va trimite un expert în termografie, căci ,,o vorbă bună te poate încălzi trei luni de iarnă” (de la japonezi, cică știa asta).

- Las-o jos, că măcăne, măi Zmeule, când mi-ai fost tu în Japonia!? întreabă Făt-Frumos, mirat.
- Mai ții minte când eram noi doi în Valea Plângerii?! Când ți-am dat eu una-n cap și te-am trântit de-ai văzut stele verzi!?
- Ce, mă!? Eu te-am băgat pân-la gât în pământ, ai uitat!? 
- Nț! Ai uitat tu! Dacă era așa, sigur îmi tăiai capul, dar am avut noroc că ai lovit cu putere și m-ai vârât în pământ de-am ieșit pe parte-aialaltă, în Japonia. 
- Hai, că mă plictisești! Apoi, răstindu-se către Zmeu: Și cu ce m-ajută pe mine asta, domnule!? Ce-mi trebuie mie expert în ... ce ziceai tu...!?
- Vorbește, frate, frumos, că Europa e cu ochii pe noi! Vorbește frumos, să vadă Europa cum respectăm noi toate drepturile Zmeilor! și-l trage ușor de-o parte (ca să nu-l facă de râs în fața doamnei lui, desigur - Zmeul era, recunoașteți și voi, un domn). 

Apoi îi explică totul, și pe înțelesul lui, desigur, despre termografia clădirilor, despre termoviziune, despre audit și auditor energetic și, mai ales, despre prețuri... I-a promis că-l sprijină și cu obținerea certificatului energetic. Cu ajutorul acestui certificat, Făt Frumos va obține date importante privind consumul energetic anual al locuinței sale pentru încălzire, apă caldă menajeră, iluminat, ventilare și climatizare. Apoi i-a spus că-l învață cum să scape și de hardughiile alea uriașe, pentru care plătește degeaba la  Împărăție stat o grămadă de bani. 
- Acum, la Primărie, sunt în plină dezbatere păstrarea și restaurarea clădirilor vechi cu personalitate, ca ale tale, prietene! își dă aere de atotștiutor, Zmeul. Sau te-ai gândit deja la un proiect arhitectural ori de infrastructură modern? De fapt, Zmeul recunoaște, până la urmă, că pentru asta venise: să-i spună că știe el pe cineva (om mare, cu funcție și mustață, nu dă nume acum), care apreciază palatele locuințele foarte vechi și care știe la cine să apeleze pentru o restaurare de bună calitate- arhitecți mari, cu experiență. Operă de artă le face, muzeu!

- Dar ca să vinzi, îți trebuie obligatoriu certificat energetic! zice timid Ileana, din celălalt colț al camerei, demonstrând că, la anii ei, are, încă, un auz foarte bun. Și noi n-avem așa ceva! șoptește... Apoi, tot ea, vioaie: Dar știu eu la cine să apelez pentru act, la prietenul nostru, Gerilă, care acum lucrează ca fochist la centrala termică din cartier. Un văr de-al lui, doctor inginer, este auditor gradul I și te descurcă la sigur cu certificatele de performanță energetică la cel mai bun preț de pe piață... Văzându-i mirați, continuă: Și să nu-mi spuneți voi, mie, acum, că nu mai știți cine-i Gerilă... ăla, mă, de-i frate de sânge cu Setilă, ministrul Apelor, cu Flămânzilă, care-i ministrul Alimentației Publice, cu Ochilă .... 
- Ce tot îmi pomenești mie de neisprăviții ăștia care nu știau altceva, decât să se țină scai de coada calului lui Harap Alb!? Ce, eu nu mă pot descurca singur!? Ai uitat cu cine stai în casă, pesemne! Eu sunt Făt-Frumos, Spaima Zmeilor! 

Și, luându-l mai de-o parte pe Zmeu, îl întrebă, șoptit: Și când ziceai că-mi trimiți expertul ăla!?



Care credeți că ar fi poziția eroilor voștri preferați față de Enermed Impex SRL și față de obligativitatea certificării energetice a locuinței?






Niciun comentariu: