duminică


Silmarillion- J.R.R. Tolkien





J.R.R. Tolkien se numără printre cei mai iubiți scriitori de cărți fantastice și pentru copii din secolul al XX-lea. Operele sale atrag adulți și copii, deopotrivă. Profesor strălucit la Oxford la începutul anilor 30 are darul unei imaginații demne de invidiat. Tolkien are tot ce-și poate dori un scriitor împlinit: tiraje mari, un public numeros și un stil propriu. Cărțile lui pot fi citite de toate categoriile de vârstă, chiar și numai pentru divertisment, iar unele din ecranizările lor sunt fantastice. Totuși, pentru un copil, prima carte ar trebui să fie Hobbitul, urmată de Stăpânul Inelelor și poveștile din Tales from the Perilous Realm. Silmarillion reprezintă o lectură destul de dificilă și ar trebui abordată un pic mai târziu. Adulții împătimiți pentru astfel de lecturi citesc cu mare plăcere și Copiii lui Hurin, Povești Neterminate și volumele extrem de numeroase ale The History of Middle-earth (această ordine nu este impusă, desigur, pentru că nici nu contează foarte mult; de fapt, ordinea depinzând mai mult de preferințele cititorului). Tolkien a fost un geniu, iar opera sa remarcabilă, Stăpânul Inelelor devenind o capodoperă a genului.

Toate poveștile sunt atât de bine scrise încât ai impresia că prind viață în timp ce le citești. Cu toții i-am admirat imaginația și arta de a crea suspans. Peste tot în lume titlurile lui sparg normele box-office-ului și produc aglomerație în librării. Pe internet sau în parcuri, Tolkien este comentat, dezbătut și de cele mai multe ori adulat, într-o vreme când mulți mediocri se străduiesc să fie originali cu orice preț, el schimbă harta literaturii, inventând un gen fantasy, pe care mulți îl vor imita, dar foarte puțini o vor face cu un talent comparabil cu al lui Tolkien. 

Silmarillion este povestea de început a Tărâmului Mijlociu. Tolkien a creat aici un întreg spațiu fantastic din toate lucrurile care l-au impresionat în copilărie și în tinerețe. Putem spune, astfel, că Silmarillion este o îngemănare uluitoare de mit și epos, care premerge trilogia Stăpânul Inelelor și care a emoționat pe toată lumea, printr-un univers imens, extrem de atent conceput și foarte detaliat.  Pământul de mijloc este un loc mitic, populat de neamuri diverse, un loc copleșit de conflict și înecat în magie. Ne-am întrebat cu toții, la un moment dat, dacă acest loc a fost tot timpul astfel. În Silmarillion, Tolkien răspunde acestei nelămuriri într-un mod epopeic, prezentându-ne istoria și legendele Pământului de Mijloc cu mult înainte de desfășurarea acțiunii din Hobbitul sau Stăpânul inelelor. Aici vom afla răspunsul la multe din întrebările pe care ni le-am pus lecturând sau vizionând aceste capodopere: cine este Sauron și cum a ajuns el în Mordor!?, Cine a făurit Inelele Puterii!?, Cum era regatul Gondor la apogeul puterii sale!?, etc.  

Tolkien a început să lucreze la Silmarillion cu mult înainte de a așterne pe hârtie povestea lui Frodo sau a lui Bilbo, povestea fiind publicată la mulți ani după moartea sa, de fiul său, Christopher Tolkien. De fapt, Silmarillion nu este doar o simplă poveste, este, mai degrabă, o carte fascinantă de istorie, o adevărată colecție de evenimente mitologice variate, o carte pe care nu trebuie să o rateze niciunul dintre fanii universului creat de Tolkien. În Silmarillion este vorba despre arhetipuri și stereotipuri, despre figuri mitice și eroi. Nu este o poveste de aventură, ci o poveste despre crearea lumii. Iar pentru a aprecia cu adevărat cartea trebuie să înțelegi viziunea și scopul ei. Silmarillion tocmai pentru asta a fost creat, să facă lumină în miturile, poveștile și legendele Pământului de Mijloc. Această poveste este baza pe care s-a construit Stăpânul Inelelor și Hobbitul, o carte complexă și plină de substraturi.

Nu cred că există o temă principală în Silmarillion. Este, mai degrabă, o istorie, nu un roman. (Care-i tema cărții de istorie de clasa a IV-a?) Ai putea spune cel mult că Silmarillion reprezintă o istorie a elfilor, așa cum istoria de-a IV-a este o istorie a romanilor. Ainulindalë ("Muzica Ainurilor") este prima secțiune din carte. Eru, cunoscut ca și Ilúvatar („Părintele tuturor”), i-a creat pe Ainuri, un grup de forțe creatoare, numiți „vlǎstare ale gândului sǎu”. Ilúvatar i-a adunat și le-a împărtășit o temă, punându-i să creeze muzică după aceasta. Melkor—căruia Ilúvatar îi dăduse „cea mai mare putere și înțelepciune”"— a deviat de la tema originală și și-a dezvoltat propriul cântec. Unii Ainuri s-au alăturat, în timp ce alții au continuat să-l urmeze pe Ilúvatar, ceea ce a creat o lipsă de armonie. Asta s-a întâmplat de trei ori și de fiecare dată Eru Ilúvatar a creat o nouă temă ca să contracareze efectele cântecului subordonatului său. Atunci Ilúvatar s-a oprit și a invocat o viziune cu Arda și oamenii ei, oferindu-le Ainurilor opțiunea de a coborî pe pământ pentru a o guverna. Astfel că, mulți Ainuri au coborât, luând formă fizică. Cei mai puternici Ainuri au ajuns să fie cunoscuți ca Valari, iar cei mărunți, ca Maiari. Valarii au încercat să pregătească lumea pentru venirea oamenilor și a elfilor în timp ce Melkor, dorind să conducă singur Arda, distrugea creația acestora. Valaquenta („Povestea Valarilor”) îl descrie pe Melkor, pe fiecare din cei paisprezece Valari în detaliu și spune puține lucruri despre Maiari. Aceasta include o poveste despre cum Melkor i-a convins pe Maiari, printre care pe Sauron și pe Balrogi, să treacă de partea lui.

Tolkien nu doar a scris povești frumoase, cu numeroși eroi extrem de bine zugrăviți, dar a reușit să creeze o colosală lume magică, extrem de complexă și grandioasă, plină de eroi cu care ne putem identifica, într-un fel anume, fiecare dintre noi.

Volumul îl puteți procura și de pe libris.ro, acum, cu o reducere substanțială.



Trimiteți un comentariu