duminică

Unu' MAI prietenos 



Prima zi a lunii mai a fost dintotdeauna o zi specială pentru români, ziua în care natura, renăscută după iarnă, cunoștea total bucuria venirii primăverii. Bucureștenii sărbătoresc și ei această zi, de cele mai multe ori, printr-o ieșire în natură. Cu coșuri pline cu mâncare și băutură, cei mai mulți bucureșteni pleacă la iarbă verde, prin parcuri sau în pădurile din jurul capitalei, unde petrec întreaga zi, bucurându-se de soare și verdeață, de primăvară. 

Și pentru că anul trecut noi am avut parte de 1 Mai inedit în Valea Cerbului, am stabilit deja că anul acesta ne vom îndrepta spre est, la mare. Fără rulotă, fără cort și noroaie; de data aceasta, cazare la hotel, cu masă la restaurant, apoi bronz și bălăceală, toată ziua! Iar dacă nevasta se va plânge de spațiul insuficient pentru bagaje al mașinii, jur c-am de gând să-mi iau și-o cutie de portbagaj, numai să nu mă mai oblige iar să car rulota după mine.


1 Mai 2018 - prima noastră ieșire, prima tractare (a orice) după mașina din dotare, prima peripeție pe 4+4 roți


Pentru că ne plictisisem de clasicul grătar dintre blocuri, de fum și inevitabilele manele, am mers pe mâna unui prieten care-mi sugerase să caut pe un forum, ca să văd și eu pe unde mai ies bucureștenii la aer curat. Am ales Valea Cerbului pentru că mi s-a părut a fi chiar raiul pe pământ! În câteva minute am pregătit totul și-am pornit la drum voioși, cântând alături de Bere Gratis (formația, ce credeați!?). Știți și voi:

,,Unu' mai vesel și glumeț
Până acum n-am pomenit.
Unu' mai gălăgios
Până acum n-am auzit.
Unu' mai romantic
Cupidon ne-a săgetat.
Unu' mai călduros
La meteo ne-au anunțat.



Unu mai, unu mai, unu mai 
A venit!!! S-a deschis sezonul!
Unu mai, unu mai, unu mai 
A sosit!!! E plin peronul!

Unu mai muncitoresc
Fete și băieți sărbătoresc!!!”



Noi nu călătoream spre litoral, dar tot la fel de aglomerat era și drumul ăsta. După câteva ore bune de șofat continuu ajungem la destinație cu bine. Eu transpirat (recunosc), cu picioarele tremurând și tensiunea 20, de parcă aș fi tras la rulotă cu cârca. Dar, wow!!!, acolo totul era, într-adevăr, ca-n Rai, exact ca în fotografii! De pe marginea șoselei, se vedeau în depărtare o mulțime de rulote și doar câteva "ieșiri" cam noroioase și abrupte. Și nu m-am încumetat, vă spun drept!!! 

- Iubitule, peisajul asta mă lasă mută! gângurește duios copilotul meu.
- Perfect, am zis, campam aici!!!


Am mai mers câțiva metri și am găsit o cărare mai largă arătând, cumva, a drum sigur, de pământ. Am mers, cu grijă, pe ea până ce s-a blocat. Am oprit brusc, am coborât să văd mai bine dezastrul, și-am stat câteva minute (ca boul), uitându-mă insistent la drumul îngust, la noroiul de pe lângă el și la atelajul meu imposibil de întors.

Norocul meu a fost c-au trecut pe acolo vreo 2-3 familii pedestre care m-au întrebat: Încotro!? (,,la dracu'!”, mi-amintesc, c-am zis în gând) Le-am răspuns, totuși, într-o doară, că vreau și eu să ajung la rulotele "alea".

Și, zâmbind, bărbații s-au mobilizat imediat - sigur erau rulotiști vechi, de gașcă: mi-au dezlegat rulota, au întors-o, mi-au agățat-o la loc, unul a luat-o înainte să vadă pe unde nu e noroi... Am mers și eu, la pas, pe urmele lui, el arătându-mi destul de clar drumul pe care trebuia să-l parcurg până la rulote, printre noroaie. 

Urc, apoi, în mașină, o iau vitejește înainte și... bineînțeles, mă împotmolesc, din nou. Până să-mi apară din nou zâmbetul tâmp, de ,,HELP!” pe chip, ca din pământ, au apărut mai mulți voinici, UNU' MAI prietenos decât altul, mi-au dezlegat rulota și-au întors-o din nou, înaintând cu greutate prin noroaiele ce le ajungeau, cu indulgență, peste glezne. Eu am încercat să manevrez mașina ușor, ca s-o întorc, dar abilitățile mele m-au făcut de rușine din nou, înnămolind și mașina, complet, nici nu știu cum, că tot noroiul îl aruncasem deja pe oamenii ăia. Mă dau ăștia, ușor, la o parte, privind cu milă la mașină, și decretează:

- Noi nu mai putem face nimic! Să-l cheme cineva pe Gabi!
Într-o clipă apare respectivul, într-un SUV mare, elegant:
- Ai șufă!?
- Nu! Trebuia!?
Scoate omul șufa (aaa, cablul ăla de sârmă!), mă agață bine de propriul cârlig și mă târăște cu spatele până ajung cu bine pe uscat. Apoi îmi agață și rulota tot la el și o taie cu ea pe câmp, până-n tabără. Când, în sfârșit, ajung și eu, patinând și gâfâind ca Bambi, rulota mea trona deja în vatra taberei și lângă ea, roind gălăgioși, toți copiii rulotiștilor. 
- Nenea, nu scoți cortul!? Ne lași pe noi să-l facem? Ați adus rummy și table!? zumzăiau ăștia mici, în jurul meu.


În timp ce niște tineri se și apucaseră de montat cortul, pe mine m-au sechestrat niște mustăcioși și m-au obligat să stabilesc, pe loc, urgent, care țuică e mai tare: a' de prune din Moldova sau a' de caise din Banat. Nici nu mai știu dacă am apucat să jurizez, că apare, de nu știu unde, un ceaun uriaș cu tocană și toți s-au îmbulzit la masă.
- Până scoți tu grătarul, ia niște îmbucături de-aici, că-i fierbinte!

Am mâncat cu toții, am râs, am băut bere... Apoi, nevestele cu nevestele, copiii cu copiii, și noi, cu șprițul. Căci asta-i viața de rulotist: ajutor necondiționat, prietenie, grătare, tocănițe, șprițuri, țuici, table...De parcă-i cunoșteam pe toți de când lumea. 

O ieșire în natură merită savurată de la plecare și până la sosire, de aceea îți recomand să te distrezi, să te bucuri de natură și să te relaxezi din plin, oriunde vei merge și mai ales, orice s-ar întâmpla. Și, ca să nu se întâmple, mai bine ai grijă ca, înainte de plecare, să-ți pregătești mașina astfel încât călătoria să se desfășoare așa cum îți dorești. 

Indiferent că îți vei petrece vacanțele cu gașca ta de prieteni sau cu familia, se va întâmpla, cu siguranță, să ai parte și de peripeții atunci când mergi, chiar și la drumuri scurte, dar mai ales la drumuri lungi. O pană, o defecțiune la o piesă auto, un drum nesigur, plin de dificultăți, sunt doar câteva dintre variantele pe care trebuie să le iei în calcul, atunci când pornești la drum. Pentru toate aceste variante, trebuie să iei cu tine o piesă auto absolut necesară pentru tine: cârligul de remorcare. Aceste cârlige de remorcare sunt indispensabile, întrucât poți ”evada” cu mare ușurință din orice încurcătură. 

Perioada concediilor este aproape și probabil și tu ai deja planurile făcute. Nu uita, însă, să-ți echipezi mașina corespunzător, astfel încât să te poți bucura din plin de vacanță, fără incidente.





Articol Spring SuperBlog 2019

11 comentarii:

Ioana spunea...

Eu sunt nascuta pe 1 mai si ma consider norocoasa ca de cand ma stiu e zi libera! :))) Asa ca, cu siguranta voi pleca pe undeva si promit ca nu voi uita sa imi iau cu mine toate cele necesare pt masina, ca sa fiu sigura ca ajung in siguranta inapoi acasa. :D

Corina Podocea spunea...

La mulți ani, draga mea! Să ai o zi excelentă și să te distrezi maxim, oriunde te-ai afla!

Deya spunea...

Se pare ai ai avut un 1 mai plin de peripetii, pazea ca vine si 1 mai 2019 :)

Mihaela Nistor spunea...

Si noi cand pornim la drum cu masina, avem grija sa fie bine echipata si avem grija pe ce drum alegem sa mergem ca sa nu avem experiente neplacute.

Anonim spunea...

Chiar e necesar sa ne echipam corespunzator, nu se stie ce intrevine pe drum.

Georgiana Sabina spunea...

De cand am patit o pe pielea mea, suntem foarte atenti cand plecam.

Raluca Brezniceanu spunea...

As vrea sa spun ca mie nu mi s-a intamplat, dar n-ar fi adevarat.

Albu Steluta spunea...

Cred ca aventurile acestea raman mereu in amintirea noastra :)

Rokolla spunea...

Cred ca este singurul an cand nu am absolut nici un plan pentru vara asta. Am sa tin cont de sfaturile tale si sper sa nu fiu luata pe nepregatite

Unique by MM spunea...

Ce haioase sunt peripețiile acestea povestite după ani și ce ne-au chinuit la vremea când s-au petrecut! Dar, ce-ar fi viața fără peripeții?

Catalina Coman spunea...

Acuși vine 1 mai. Sa ai grija ce peripetii mai ai. :))