Fidelități, Diane Brasseur 

-Monologul unui infidel -

O persoană fidelă este o persoană care respectă încrederea celuilalt cu fermitate. Pentru unele persoane fidelitatea reprezintă o trăsătură distinctivă a relațiilor lor umane, dar fidelitatea care contează cel mai mult este cea pe care o arătăm față de Dumnezeu și față de aproapele nostru. Fidelitatea este, evident, unul dintre acele vise umane care se repeta cu fiecare noua relație, deși rareori devine fapt cert. Cu toate acestea, fidelitatea nu este o convingere fără temei real. Dimpotrivă, ea este coloana vertebrala, carcasa de protecție a materialului sensibil din care este făcută dragostea. Sentimentele și trăirile noastre de iubire fluctuează precum vremea. Dar oricine iubește vrea să aibă parte de momente frumoase pentru totdeauna. Iar asta înseamnă fidelitate. 

Întreaga filozofie a vieții sociale și morale a evului mediu se întemeia pe ideea aceasta de fidelitate. Fidelitate e un cuvânt latin însă amploarea unei semnificații practice imense i-a dat-o feudalitatea care se definea ca o legătură de ordin mai întâi etic între suzeran și vasal. Raportul a sfârșit prin a se degrada, a-și pierde sensul inițial de întrajutorare și a lua aspect de exploatare a servului de către senior, de înghețare și oficializare a ierarhiei sociale. 

Dintre virtuți, fidelitatea e mai puțin evocată decât celelalte. A jura ceremonial ori lăuntric credință unui om, unei cauze, unui principiu, unei idei înseamnă a te lega să-i fii întotdeauna leal și devotat și oricând gata a-i veni în ajutor. Fidelitatea implică un raport cordial și personal chiar față de o abstracțiune: o statornicie, o nestrămutare, o căldură. Te arăți demn de încredere absolută în orice împrejurări, la bine și la rău, în ceasuri de îndoială, în vremuri de restriște, la mari primejdii, în mlaștină și pe grohotiș, când se înfiripă clipele deznădejdii. Dacă acel căruia, nepripit, i-ai făgăduit credință nu mai crede în el însuși ori în cauza pentru care luptă (ori în modul de viață, de gândire, ce-i este propriu) în tine, totuși, să poată crede, să preferi tu atunci curajul, puterea de îndurare, stăruința, vioiciunea care pe el l-au părăsit, să-i devii tu lui călăuză și stâlp de înțelepciune, toiag, cetate întărită, lumină, înger păzitor.

Literatura universală dintotdeauna a elogiat fidelitatea. Pildele abundă în Iliada, în Mahabharatta, în Cântecul Nibelungilor (în întregime axat, aș zice, pe noțiunea aceasta pe care o numește die Treue), în Don Quijote (poate fi vreuna mai înduioșătoare decât a lui Sancho), la Shakespeare (fidelitatea Cordeliei; aceea, fie și zbanghie, a bufonului pentru Lear; a lui Horatio față de Hamlet), la Dickens (a lui Sam Weller pentru domnul Pickwick în cartea pe care Dostoievski s-a priceput să o recunoască drept o capodoperă), la Franz Werfel (Barbara în Barbara sau cucernicia), la Heimito von Doderer (subofiţerul din Demonii), la Bernanos (minuata figură a personajului central din Jurnalul unui preot de țară: acela fidel menirii sale).

Fidelități e o carte de week-end, ușor de citit, fără prea mari așteptări. Este, de fapt, un simplu monolog, o discuție a personajului central cu el însuși. Acesta, un bărbat de 54 de ani este speriat de bătrânețe și, singur în birou, vrea să-și hotărască viitorul în câteva ore. Stilul cărții este unul simplu, ușor umoristic, direct. Personajul nostru este indecis, trece de la o extremă la alta, cumva nu își poate organiza viața fără să o trăiască și pe cealaltă. Parcă ar fi un bipolar, două persoane într-una singură.

Singura care are o identitate în carte e Alix, restul fiind personaje fără nume: soția, fiica, un bărbat (povestitorul). Cumva, prin atâtea personaje impersonale, Alix pare vie, pentru că Diane Brasseur atrage atenția mai mult asupra ei.

” Trebuie să-și spună că sunt foarte diferite.

Se gândește, poate, că fac comparația între ele. E o chestie cu totul feminină comparația de ordin fizic. Burta uneia este mai plată decât a celeilalte, dar părul celeilalte e mai mătăsos.

Alix s-ar putea să se întrebe dacă îi spun aceleași bancuri și cu aceleași adjective. Uneori, nu mai știu prea bine unde mă aflu, ceea ce îmi dă senzația că bat câmpii.

Oi fi reciclând și dorința? “

Nu știu dacă e normal să fii îndrăgostit de două femei, atât de diferite și totuși atât de asemănătoare sau dacă Diane Brasseur ne sugerează doar că infidelitatea este ceva normal, dar după lecturare, nu pot spune decât că fiecare dintre noi suntem exact așa cum vrem să fim. Și cum alegem. Dacă fidelitatea este cel mai important lucru în viață, mai important decât toate celelalte lucruri pe care ți le poate oferi o relație, alegi în consecință. Dacă, dimpotrivă, relația îți oferă lucruri mai importante pentru tine decât fidelitatea, iarăși alegi în consecință. Pentru că întotdeauna dreptul de a decide ce este mai bine pentru tine îți aparține. În totalitate!

Cât de importantă este fidelitatea pentru tine?

Fidelități – Diane Brasseur o puteți achiziționa de pe libris.ro, la reducere.