Bucuria vieții - Irving Stone

   Îmi plac picturile lui Van Gogh, mi-a făcut plăcere să-l studiez în eseurile lui Blaga, care i-a dedicat un întreg studiu lucrării Lan de grâu cu chiparoși, dar mi-aș fi dorit să fi citit cartea asta înainte de studiul lui Blaga, căci aș fi înțeles mai bine artistul, cu siguranță! Dar călătoria mea alături de Van Gogh a avut loc acum, mult mai târziu, acum când deja știam de Provence, de atracția mea pentru ea, întâlnirea mea cu Van Gogh a trecut dincolo de Blaga, cu sufletul mai liber și simțurile mai aprinse, mai la maturitate. Și mă bucur că așa a fost hărăzit să fie.

    ,Bucuria Vieții” este o carte care se citește cu sufletul, am rezonat profund cu ea și de fapt am rezonat profund cu geniul lui Van Gogh, cu viața lui grea, cu călătoria tumultoasă în străfundurile ființei și înapoi, cu viața aceea de nimic care poate naște într-un om totul. Câtă putere îți trebuie să înțelegi că “suntem niște călători (și) viața noastră e un drum lung (și chinuitor) de la pământ la cer“? Și, de fapt, că sensul vieții nu-l putem găsi decât ilustrat atât de elocvent în lucrările artiștilor. ,,Bucuria Vieții” este o carte memorabilă și, cu siguranță, după această lectură, vei aprecia altfel un tablou (oricine l-ar fi pictat).

    Romanul reia șaisprezece ani din viața lui Vincent Van Gogh, de când acesta era funcționar la Galeriile Goupil din Londra, până la sinuciderea sa, la 37 de ani. Urmărind peregrinările personajului principal, Irving Stone surprinde deopotriva duritatea vieții minerilor din Borinage, entuziasmul și frământările grupului de pictori din care fac parte Gauguin, Toulouse-Lautrec, Cezanne, Seurat, Rousseau, dar și tablouri provinciale din Olanda, Belgia și Franța. Povestea artistului olandez lipsit de noroc în dragoste, care-și căuta calea împlinirii, rătăcind ani buni înainte de a se dedica picturii, este în egală măsură un pasionant roman al prieteniei, al renunțării și al luptei cu sine.

    Irving Stone menționează la sfârșitul cărții, printr-o notă, faptul că povestea se apropie foarte mult de cele întâmplate datorită muncii pe care a depus-o studiind cele trei volume de scrisori ale lui Vincent către fratele său, Theo, dar și pornind pe urmele pictorului prin Olanda, Belgia și Franța.

    

    Paradoxal dramei scrise, lectura este una relativ ușoară, plăcută și destul de memorabilă, ea ne introduce lin în viața fragedă a pictorului și ne arată o societate lipsită de iubire și injectată  cu prea multă ură. Drumul artistului olandez pare să ducă dintr-un eșec în altul, înfățisându-ni-l plecând de la funcționarul Goupil, strângând taxe școlare din cartierele muncitorești, apoi, încercând să continue tradiția ramurii clericale ale familiei, devenind predicatorul minerilor de cărbuni din Borinage. Aici descoperă că religia nu este altceva decât o unealtă a exploatării și nedreptății sociale și-și găsește refugiul în pictură.

    Aici realizează primele schițe. Și, după mult timp pierdut, pornește să studieze pictura. Timp de 10 ani, muncește pentru a se perfecționa, își schimbă stilul, încearcă lucruri noi, desenează mii de portrete și peisaje dintre care nu reușește să vândă decât unul cu puțin timp înainte de a se sinucide. Trăiește pe spinarea fratelui său, se adaptează foarte greu, are relații de prietenie neobișnuite, este privit de multe ori cu suspiciune, își dezamăgește părinții, este veșnic nemulțumit de propria muncă.

    Vincent, lipsit de noroc în dragoste, încă de la începutul romanului cade mai mereu în melancolii și suferă extrem de mult. Prima dată ne este înfățișat amorezat de Ursula, o englezoaică logodită, apoi îndrăgostindu-se nebunește de verișoara Kay care ajunge să-l urască, apoi ne este prezentat alături de o prostituată care dă naștere la copilul altui bărbat, într-o relație cu Margot, o femeie mai în vârstă decât el, singura care pare să-l fi iubit, pentru ca, în final, să-și caute plăcerea la o altă prostituată- o copilă de șaisprezece ani- căreia îi și dăruiește urechea tăiată- celebra sa faptă prostească.

    În roman ne este prezentat singurul susținător al artistului, atât financiar, cât și moral- fratele acestuia, Theo. Acesta este singurul care îl sprijină în tot ceea ce face.

    Stone reușește să zugrăvească mai mult omul, decât pictorul Van Gogh. Reușește să redea zbuciumul lui interior, dezamăgirile și visurile. Viața lui Van Gogh a fost o înșiruire de teste, și multe dintre ele le-a picat, dar odată ce și-a aflat pasiunea pentru pictură, în ciuda tuturor lipsurilor și a greutăților nu mai renunță la ea. Nu-și dorește recunoașterea sau aprecierea altora. Lucrează neobosit doar pentru a-și satisface propria exigență. Și e interesantă perspectiva pe care o urmărește. Nu frumusețea fizică, nu caută oameni împliniți spiritual sau material, pictează oameni simpli, ce abia supraviețuiesc muncilor grele și lipsurilor, oameni în situații disperate ce se zbat fără speranță. 

 "După șase luni, aproape în aceeași zi în care murise Vincent, Theo părăsi și el lumea celor vii. Îl îngropară la Utrecht. Mai târziu, citind Biblia ca să-și găsească alinare, Johanna întâlni următorul verset, în Samuel: „și nici în moarte n-au fost despărțiți.“ Aduse trupul lui Theo la Auvers și-l culcă alături de fratele său. Când soarele aprig din Auvers își revarsă dogoarea peste micul cimitir dintre lanuri, Theo odihnește la umbră. La umbra bogată a florilor atât de dragi lui Vincent.”

    

    Deși o biografie romanțată, autorul a reușit să surprindă cele mai importante momente și legături din viața lui Vincent și, mai ales, sensul vieții lui – pictura. În Vincent van Gogh am văzut singurătatea fizică și plinătatea unui suflet extraordinar prin picturile sale. Nu pot decât să fiu fericită pentru că am avut ocazia să citesc un roman biografic, fie el și presărat cu ficțiune, în care viața este trăită la maxim. Nu degeaba Irving Stone și-a intitulat romanul Lust for life!

    O lectură atât de plăcută, o poveste atât de simplă, dar frumos spusă, o viață tristă și singuratică, un destin tragic–așa aș descrie pe scurt această carte scrisă de Irving Stone. 

    Romanul a fost ecranizat în 1956 sub titlul Lust for Life, cu Kirk Douglas și Anthony Quinn în rolurile principale. 

     

    Recomand cartea celor pasionați de pictură, și nu numai. Libris.ro are o mulțime de titluri tocmai bune de pus sub brăduț! Sărbători liniștite, alături de cei dragi și lecturi plăcute! Să ne citim cu bine la anul ce vine!