Kafka pe malul mării - Haruki Murakami

   Haruki Murakami este unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani. El s-a născut în 1949 și a studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokyo. Experiența de proprietar al unui bar din Tokyo în care se cânta jazz și cea de traducător al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote și Raymond Carver își vor spune cuvântul în formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate - un ținut amăgitor, lipsit parcă de suflet și suflu, al cărui spirit străvechi pare să fi dispărut aproape în întregime. Primul său roman, "Ascultă cum cântă vântul" (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de "Automatul" 1973 și (1980) ,,În căutarea oii fantastice”. În 1987 publică "Pădurea norvegiană", bestseller internațional, tradus în numeroase limbi și vândut în peste patru milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri "Underground. Atentatul de la Tokyo și spiritul japonez" și romanele "La capătul lumii" și ,În țara aspră a minunilor", "Dans, dans, dans", "Cronica păsării-arc" (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublln Literaty Award), "lubita mea", "Sputnik", "Kajka pe malul mării", "În noapte", "1Q84" precum și volumele de povestiri și eseuri "Elefantul a dispărut", "După cutremur", "Salcia oarbă", "Fata adormită" și "Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă".

   Întreaga sa activitate literară a fost influențată de scriitori ca Raymond Thornton Chandler, Kurt Vonnegut și Richard Gary Brautigan și este încadrată în realism magic, suprarealism, picaresc. Opera lui are tente melancolice, iar temele cele mai des întâlnite - precum alienarea, singurătatea sunt abordate kafkian.  Proza lui Haruki Murakami este încărcată de muzică bună, literatură, artă, filosofie, mister și erotism și este recomandată în special cititorilor activi care vor de la o carte mai mult decât o destindere, ci mai degrabă cunoaștere, pasiune, curiozități și o lume care doar seamănă cu realitatea. În scrierile sale, Murakami împletește influențele prozei americane cu încărcătura magică a Japoniei, construită cu multă măiestrie din simboluri și metafore.  

 ,,Kafka pe malul mării” (publicată în 2002) este, după părerea mea, un roman postmodernist, dar nu numai atât, ci, mai degrabă, un roman a cărui miză nu este doar dezlegarea unui puzzle, luarea în derâdere a societății consumeriste sau spunerea unei povești de dragoste și rebeliune ca multe altele; nicidecum, miza lui Murakami este de a lăsa ceva în mintea cititorului și de a-l face să fie cumva mai deschis posibilității ca lumea să nu fie doar ceea ce se vede, doar ceea ce e acceptat și comun, ci și ceea ce se vrea să fie. După ce romanul a fost publicat, editura japoneză a creat un site pentru a permite cititorilor să pună întrebări referitoare la carte. Peste 8000 de întrebări au fost puse, iar Haruki Murakami a răspuns personal la 1200. Într-un interviu, Murakami declara că secretul înțelegerii romanului constă în faptul că acesta trebuie citit de mai multe ori. Murakami spune despre romanul său că acesta conține o serie de ghicitori fără ca răspunsul acestora să fie dezvăluit cititorului, insă mai multe dintre aceste ghicitori combinate pot dezvălui oarecum o parte din răspunsurile pe care cititorii și le pun. Dar aceste răspunsuri pot fi diferite, în funcție de cititor. Mie mi-a plăcut atât de mult cartea, încât m-am temut ceva timp să scriu despre ea, de teamă că nu voi putea cuprinde toate temele, motivele, simbolurile și referirile pe care le face Murakami.

    Romanul este o poveste specială, plină de fantezie, o descriere minuțioasă a aventurilor unui adolescent, dar și o relatare a șirului de coincidențe care-l leagă de un vagabond pe nume Nakata, ce suferă de pe urma unei traume din timpul războiului. Atracția irezistibilă dintre aceste două personaje care par să nu aibă nimic în comun nu este singurul detaliu inexplicabil din cuprinsul romanului: în universul construit de Murakami, pisicile vorbesc, peștii cad din cer, iar spiritele își părăsesc trupul, mânate de nevoia de dragoste sau de sânge.

    Romanul  ,,Kafka pe malul mării” urmărește două povești distincte care în cele din urmă se vor intersecta. Kafka Tamura are cincisprezece ani și fuge din casa tatălui său aflată în Tokyo pentru a-și găsi mama și sora, dispărute când avea patru ani. Drumul îl poartă către biblioteca unui oraș de provincie, unde intră în contact cu Oshima și doamna Saeki, personaje interesante și totodată ciudate. 

    A doua poveste începe în anul 1944 când un grup de elevi împreună cu învățătoarea lor merg într-o pădure pentru a culege ciuperci. La un moment dat, din cauze necunoscute, toți cei șaisprezece copii cad într-un somn adânc. Toți în afară de unul își revin după câteva ore, însă nu realizează ceea ce s-a întâmplat cu ei. Copilul care nu își revine se numește Satoru Nakata și petrece câteva săptamâni în comă după acest eveniment. Apoi, în prezent, Nakata în vârstă de șaizeci de ani devine cel de-al doilea mare personaj al romanului, un bătrân încet la minte care are darul de a putea vorbi cu pisicile.  Tot acum îl cunoaștem și pe motanul negru – Otsuka. Apoi, mai apare în peisaj și un bărbat tânăr cu un labrador ce purta la gât o eșarfă roșie. Nakata, prin prisma faptului că putea să vorbească cu pisicile, era perceput în comunitate ca un detectiv de pisici. În prezent, Nakata caută o pisică cu pete albe, negre și maro, pe nume Goma. Otsuka nu îl poate ajuta pe Nakata să o găsească pe Goma. 

    Capitolele cărții se succed, unul prezentând întâmplările prin care trece Kafka Tamura, iar următorul întâmplările lui Nakata.

    Fuga de acasă îl eliberează de tată, dar nu și de darul genetic moștenit de la acesta: „Tot ce am moștenit de la tata sunt genele mele” (pag. 245) și mai ales de profeția oedipiană aruncată de figura paternă asupra sa: „Tata mi-a zis că, oricât m-aș strădui, nu am cum să scap de acest destin, că prezicerea este îngropată în genele mele, ca un mecanism cu ceas, și că orice aș face, nu am cum să o schimb. O să-mi omor tatăl și o să mă culc cu mama și cu sora mea.” (Pag. 249). Dornic să își găsească mama și sora și să împiedice fatalitatea ce-i descrie viitorul, Kafka lui Murakami se îndreaptă spre un loc situat pe malul mării. „[..] însă când m-am uitat pe hartă, m-am gândit, nu știu de ce, că înspre Shikoku trebuie s-o apuc. Ori de câte ori m-am uitat, acest loc m-a atras și mai tare. Este departe, la sud de Tokyo, la malul mării și are o climă blândă.” (pag. 15).

 Musafir în noul mediu și în noua sa viață, tânărul stabilește interacțiuni cu persoane al căror rol este decisiv în devenirea sa ulterioară, în regăsirea adevăratului Kafka Tamura. Prin personajele care îl modelează pe tânărul de 15 ani care se caută pe sine, Murakami dă glas unor mituri, simboluri, idei și concepte filosofice deopotrivă, oferind astfel un caracter reflexiv romanului „guvernat” în mare parte de un bizar împletit cu haos și fantastic.

Refugiul lui Kafka Tamura devine o bibliotecă între ai cărei pereți realitatea se dilată, iar întunericul nopții face loc irealului, care pune stăpânire pe fiecare gest al adolescentului. Camera pe care tânărul o primește pentru a-și odihni trupul este un loc apăsat de trecut, un loc în care prezentul este dat la o parte iar trecutul se manifestă prin revenirea „spiritului rătăcitor” al directoarei bibliotecii, care animă trupul adolescentin pe care doamna Saeki l-a avut cândva și peste care s-a așternut îmbătrânirea. Seară de seară acest spirit pătrunde în cameră și privește spre portretul de pe perete, portretul lui „Kafka pe malul mării” – iubitul ei din copilărie, persoana atât de prețuită de care aceasta a fost despărțită, dar a cărei prezență încă există prin tabloul care a trecut prin negura timpului și prin partitura cu același nume pe care aceasta i-a scris-o:

,,Kafka stă pe un scaun pe malul mării,

Cu gândul la pendulul ce mișcă lumea.

Când cercul inimii se închide,

Umbra nemișcată a Sfinxului,

Se preschimbă în cuțit

Și îți străpunge visul.

Degetele fetei înecate

Caută piatra de intrare.

Ridicându-și poalele veșmântului albastru

Îl privește pe Kafka pe malul mării.”

Personajele romanului: oameni și pisici

Oameni:

Kafka Tamura - Un tânăr de cinsprezece ani ce pleacă în căutarea mamei și surorii sale.

Tânărul numit Corbul - Un alter ego al lui Kafka Tamura, care apare în unele momente cu sfaturi.

Satoru Nakata - Un copil de nouă ani care în 1944 suferă un accident ciudat în pădure, accident după care devine înapoiat psihic. La vârsta de șaizeci de ani nu știe să scrie și să citească, dar poate vorbi cu pisicile.

Sakura - Fata pe care Tamura o cunoaște în autocar, atunci când parăsește Tokyoul. Asociată cu sora sa.

Ôshima - Asistentul bibliotecii la care ajunge Kafka Tamura. Este un transexual, femeie deghizată în barbat. Susține că este un barbat homosexual în corp de femeie.

Doamna Saeki - Directoarea bibliotecii. Asociată cu mama lui Kafka Tamura. În tinerețe a fost cântăreață și a avut un mare succes cu melodia Kafka pe malul mării, care este și titlul prezentului roman.

Hoshino - Un șofer de camion care îl ajută pe Nakata în acțiunile sale. Nakata îi amintește de bunicul său.

Sada - fratele lui Oshima.

Johnnie Walker - Ucigașul de pisici, îmbrăcat precum emblema cunoscutei mărci de whiskey.

Colonelul Sanders - Bărbatul care seamană cu fondatorul și mascota companiei KFC. Îl ajută pe Hoshino în cautarea pietrei dorite de Nakata.

Pisici:

Otsuka - Motanul negru.

Goma - Pisica disparută, pe care Nakata o caută.

Kawamura - Motanul maro tărcat care în tinerețe suferise un accident și de aceea nu vorbea foarte coerent.

Mimi - Pisica siameză.

Okawa - Motanul cu pete albe și negre.

Ton - Pisica neagră care vorbeste cu Hoshimo.

     Lumea complexă a lui Haruki Murakami stă la granița dintre conștient și subconștient. Inclusiv autorul descrie ideea de mal al mării precum o graniță dintre cele două. Și cum majoritatea oamenilor trăiesc cu un picior fie în lumea conștientului, fie cu un picior în lumea subconștientului. Această lectură e ca un labirint din care, chiar şi după ce ai închis cartea, încă mai cauţi o ieşire, şi de ce nu, chiar în această căutare constă farmecul romanului.

Romanul îl puteți găsi pe libris.ro , alături de multe altele scrise de acest cunoscut scriitor japonez.