Viața dincolo de graniță, Dorit Rabinyan

Dorit Rabinyan, prozatoare și scenaristă israeliană, s-a născut în 1972 în Kfar Saba, într-o familie evreiască emigrată din Iran. În prezent trăieşte în Tel Aviv. A debutat în 1995 cu romanul ,,Mirese persane”, care a obţinut Premiul Wiener în 1996 şi Premiul Jewish Quarterly-Wingate în 1999, ulterior fiind tradus şi publicat în spaţiul occidental. De un succes similar s-a bucurat şi următoarea sa carte, Nunţile noastre (1999). 

    În 2014, Dorit Rabinyan a publicat romanul ,,Viaţa dincolo de graniţă”, al cărui subiect este povestea de iubire dintre o tânără traducătoare israeliană şi un pictor palestinian. În ciuda succesului său, ,,Viața dincolo de graniță” este un roman controversat, interzis de Ministerul Educaţiei din Israel. Cartea este foarte apreciată de critica literară, având un impact imediat la public, fiind recompensată, printre altele, cu Premiul Bernstein şi Premiul Steimatzky pentru cea mai vândută carte a anului. Dorit Rabinyan a mai scris un scenariu pentru cinematografie, ,,Logodnicul lui Shuli”, care a primit premiul Academiei de Cinematografie din Israel, şi o carte pentru copii, ,,Deci unde eram eu atunci?”, apărută în 2006.

    Romanul ,,Viața dincolo de graniță” prezintă tulburătoarea poveste de dragoste a unei israeliene cu un palestinian. Tocmai de aceea a și atras încă de la apariție atenția oficialităților israeliene. Mai multi profesori din Israel au propus introducerea cărții în programa școlară, însă, din pricina subiectului acesteia, Ministerul Educației a respins propunerea, invocând argumentul că „relațiile intime dintre evrei și neevrei amenință identitatea națională”.

    Romanul ne prezintă o iubire imposibilă, îngrădită nu de prejudecăți sociale specifice secolelor anterioare, ci o iubire care se înfiripă în New York-ul zilelor noastre, într-un secol XXI atât de entuziasmat să spargă tiparele trecutului, dar o iubire care se lovește de zidul mental ce desparte două popoare atât de apropiate din punct de vedere antropologic: evreii și palestinienii. Nații semite, pe de o parte evreii, descendenți ai lui Isaac, pe de altă parte arabii, descendenți ai lui Ismael, cei doi fiind fiii patriarhului Avram. Evreii și arabii se afundă zi de zi în zvârcolirea fără de sfârșit a războiului, a urii, ei de fapt fiind veri, prin moștenirea mitică lăsată de Avram. 

    Încă din titlu ” Viața dincolo de graniță” se prefigurează acea linie despărțitoare, ce amintește de zidul Berlinului, de Cortina de Fier, de nenumăratele ziduri, pe care istoria ni le-a lăsat amintire, cicatrici nevindecate total, într-o lume care nu-și amintește niciodată la momentul potrivit greșelile înaintașilor, o lume care nu renunță la violență, nu renunță la ambițiile înaintașilor, o lume care nu se resetează. 

    

    Înfruntând prejudecățile politice, se înfiripă iubirea între EA – Liat, o evreică de 29 de ani, masterandă la Universitatea din Tel Aviv, licențiată în literatură engleză și lingvistică, trăind în Tel Aviv alături de părinții săi, evrei, care au emigrat din Teheran (Iran) pe la mijlocul anilor ‘ 60., și EL – Hilmi Naser, un arab din zona Hebronului, apoi locuind în Ramallah cu familia, de meserie pictor, de câțiva ani stabilit în New York., unde deține un mic atelier. 

    Cartea se compune din trei părți: o toamnă și o iarnă ale iubirii și vara despărțirii. Firul narativ de desfășoară din perspectiva lui Liat, și își va pune amprenta chiar în titlul cărții, pentru că Liat se autodefinește: ” eu, o evreică ce încălcase granița.” 

    Hazardul , pura întâmplare se erijează pe parcursul romanului în destinul inexorabil. Cu totul și cu totul întîmplător, Liat se întâlnește cu Hilmi, cel ce-i predă araba lui Andrew, un prieten de-l lui Liat. Și inevitabil, povestea de dragoste dintre cei doi se înfiripă, ei trec ”granița”, dincolo de prejudecăți, de raționamente politice ” mi se pare că New Yorkul acesta mare e și el îndrăgostit și beat, la fel ca noi. ” Umbrele temerilor străbat gândurile lui Liat, ea știe că a pornit pe un drum, care se va înfunda la un moment dat. ” M-a izbit din nou o undă neclară de vinovăție și mi-a trecut iarăși prin minte interpretarea aceea, cu pierderea cheilor lui și sunetul cheilor mele ca niște versiuni simpliste ale situației nenorocite de la noi din țară. ” Ea nu renunță la marea iubire, dar Liat privește lucid și autoironic situația fără de ieșire: ” – Presupunând că mama și tata ar afla de el, ai idee ce ar face ?… – M-ar spânzura de cel mai înalt copac din Tel Aviv. ” 

    În ceea ce îl privește pe Hilmi, el este un arab atipic, provenit dintr-o familie în care tatăl ” – Era un ateu absolut, un ateu îndârjit. Când toți vecinii lui posteau și se rugau, el deschidea cel mai scump whisky pe care îl avea….Era cu adevărat un om deosebit – și nu spun asta pentru că era tatăl meu. Iubea viața, îi plăcea să mănânce, să bea, să râdă. ” Cînd Hilmi descoperă că Liat a primit din partea armatei israeliene o biblie cu dedicație, remarca lui surprinde esența unui război fără de sfârșit: ” Ca la Hamas, spune în timp ce pune Biblia înapoi pe noptieră. Cu kalașnikovul și Coranul. ” 

    Rabinyan este o scriitoare generoasă, iar la ea personajele sunt mai importante decât orice altceva. Este foarte meticuloasă, însă nimic din scrisul său nu pare forțat, ceea ce o diferențiază de autorii pentru care scrisul nu înseamnă decât meșteșug.

    ,,Viața dincolo de graniță” este ușor de citit și, cu siguranță, îți va rămâne prezentă în gânduri și suflet ceva timp. Îți recomand cartea pe care o poți găsi și pe libris.ro nu numai pentru stilul narativ și esența poveștii, ci și pentru dialogurile memorabile dintre personaje, pentru lecția de istorie, dar mai ales pentru emoțiile pe care le transmite.